Francis Picabia - The Martigues

AZI INTERMEZZO COLORISTIC CU ULYSSE AL ARTELOR VISUALE, ÎMBRÂNCITE ŞI RĂSUCITE ÎN TOATE DIRECŢIILE DE DADAISM ŞI DE CEEA CE I-A URMAT. – FRANCIS PICABIA

Aici se termină

Aici se termină lucrările mării, lucrările iubirii.
Cei ce-ntr-o zi vor trăi pe aici
unde noi ne terminăm,
de s-o-ntâmpla că-n amintirea lor să se facă
negru sângele
şi să se reverse,
să nu ne dea uitării, suflete fragile
printre asfodele,
să întoarcă spre Ereb căutăturile victimelor:
Noi care nimic n-am avut îi vom învăţa
liniştea.

de Ghiorghios Seferis

 

-----------------------------------------------------------------------------------------
Francis Picabia e cel care a spus: ”Capetele noastre sunt rotunde, deci gândurile noastre își pot schimba direcția”. Butada a devenit numele și deja renumele retrospectivei Picabia, artist prezentat la New York într-o expoziție cu adevărat memorabilă.
-----------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Francis Picabia
Titlul: The Martigues
Titlul original: The Martigues
Data:1902
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 46.4 x 38.4 cm
Unde se gaseste: Colectie privată

Date despre pictor:

Francis-Marie Martinez Picabia (22 ianuarie 1879, Paris - 30 noiembrie 1953) a fost un pictor, desenator şi poet, spaniol la origine.
Prin 1908 pictează tablouri impresioniste în maniera lui Sisley. Îl pasionează abstractul, căci vede în el "o pictură situată în sfera invenţiei pure care dă naştere unui univers de forme pe măsura propriilor dorinţe şi plăsmuiri".
In 1909 a intrat în contact cu cubismul. La 25 ianuarie publică primul număr al propriului său ziar de cultură pe care îl numeşte "391".
În februarie 1919 ia contact cu grupul dadaist din Zürich şi contribuie la manifestul numărul 3 "Dada".
În 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Jul. Heuberger, care era şi tipograful grupului dadaist din Zürich. Se întoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului "391" şi ia parte la demonstraţiile dadaiste.
În 1921 împreună cu Breton şi cu alţii se despart de dadaismul ortodox(majoritatea dadaiştilor). Va participa la manifestările şi va publica în ziarele suprarealiştilor. În 1949 a fost organizată o mare expoziţie retrospectivă la "Galeria Drouin", din Paris.
Până la moartea sa, în anul 1953, nu va înceta să se opună - în spirit tipic dadaist - tuturor înregimentărilor într-o anume mişcare, nu numai pentru a-şi păstra propria independenţă, dar şi datorită faptului că preţuia viaţa tot atât de mult ca arta.

Moise Kisling - Nud

AZI INTERMEZZO COLORISTIC CU MOISE KISLING

Sângele-aşteaptă mereu

Sângele-aşteaptă aici. La-ntâlnire mă cheamă.
Stăruie, cere mai mult tot mereu. Vrea iubire.
Fără de tine, o, lume,-s pierdut. Ţine seamă,
Apără-mi sacra tăcere pe culmi de uimire.

de Jorge Guillen

-----------------------------------------------------------------------------
Pictor: Moise Kisling
Titlul: Nud
Titlul original: Grand nu de Josane au divan rouge
Data:1953
Stilul: Post-Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 130 x 89 cm
Unde se gaseste: Colectie privată
Date despre pictor:
Moise Kisling (22 ianuarie 1891 - 29 aprilie 1953) a fost un pictor polonez.
Nascut in Cracovia, Austro-Ungaria, a studiat la Scoala de Arte Frumoase din Cracovia, unde a fost incurajat sa mearga la Paris, Franta, in acel timp, centrul creativitatii artistice.
In 1910, Kisling s-a mutat in Montmartre, iar dupa cativa ani, in Montparnasse. cand a izbucnit Primul Razboi Mondial s-a inscris ca voluntar in Legiunea Franceza, iar in 1915 a fost ranit grav in batalia de la Somme, pentru care a primit cetatenia franceza.
Kisling a trait si muncit in Montparnasse facand parte din renumita comunitate artistica a acelei perioada. In 1913 si-a luat un a studio in Montparnasse, unde a stat in urmatorii 27 de ani; Jules Pascin si, mai tarziu Modigliani au locuit in aceeasi cladire. S-a imprietenit cu multi dintre contemporanii lui, inclusiv Amedeo Modigliani, care l-a pictat in 1916. Stilul folosit de el la pictarea peisajelor este similar cu a lui Marc Chagall, insa, ca maestru al reprezentarii corpului femeii, nudurile si portretele lui suprarealiste i-au adus cea mai mare apreciere.
Kisling a participat din nou ca voluntar in armata in 1940. Cand Armata franceza l-a trimis la vatra dupa capitularea Germaniei, Kisling care era de origine evreiasca a plecat in Statele Unite si a trait in California pana in 1946.
Cea mai mare colectie cu lucrarile lui Kisling se afla la Musée du Petit Palais din Geneva, Elvetia.
Moise Kisling a murit in Sanary-sur-Mer, Var, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franta pe 29 aprilie , 1953. O strada din oras ii poarta numele.

Lucia Demetriade Balacescu - Promenada pariziană

AZI INTERMEZZO COLORISTIC CU LUCIA DEMETRIADE BALACESCU

Vântul se strecoară printre case şerpeşte

Vântul se strecoară printre case şerpeşte
muşcă sau are un cleşte
cu care strânge, farmă şi strâmbă
drumuri, munţi, metereze
ca o duminecă amânată, ca o sâmbătă
în care vin să te aresteze.

Împrăştie ici-colo, dar treze,
ultimele zdrenţe de curcubeu –
ultimul bufon care-a avut cuvântul.

Aş vrea să pot să nu mai fiu eu.

Se strecoară printre case vântul.

de Ion Caraion

 

-----------------------------------------------------------------------------
Pictor: Lucia Demetriade Balacescu
Titlul: Promenada pariziană
Titlul original: Promenada pariziană
Data:1947
Stilul: Post-Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste: Colectie privată

Date despre pictor:

Lucia Dem(etriade) Balacescu s-a nascut la Bucuresti in 1895 si a fost apropiata de pictura inca din copilarie urmand cursuri cu profesorii Luisa Silbering, Fritz Gilsi. A studiat la Scoala de Belle Arte unde i-a avut profesori pe Ipolit Strambu si Dimitrie Serafim. Dupa ce a terminat scoala a studiat in particular cu Eustatiu Stoenescu si Gheorghe Petrascu.
A deschis prima expozitie personala la Bucuresti in 1919 si a plecat apoi la Paris unde a urmat timp de patru ani cursurile Academiei Julian, Academiei Grand Chaumiere, Academiei Moderne, Academei Ranson si Academei Cubiste. Astfel a luat contact cu diferite curente.
A revenit in tara in 1923 si s-a implicat si in grafica de carte, facand ilustratii pentru carti de Minulescu si Arghezi, pentru Decameronul lui Boccacio si pentru diferite ziare ( La moment, Universul literar, Timpul ).
Eugen Ionescu spunea despre lucrarile sale ca a o viziune naiva si un colorit influentat de fovism.

William James Glackens - Portret de femeie

aşteptare

în încăperea cu pereţii gri:
pluteşte miros de cafea proaspăt măcinată,
ceşti de cafea pierdute pe masă
o scrumieră goală
muzică de Bach
în colţul buzelor, raze de aur
mănuşi care acoperă săruturile
o pălărie umplută de gânduri
nici o vorbă.
în adâncul trupului său visează,
visează.

(cav)

-----------------------------------------------------------------------------
Pictor: William James Glackens
Titlul: Portret de femeie
Titlul original:
Data:1910
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste: Colectie privată

Date despre pictor:
William James Glackens (13 martie 1870– 22 mai 1938) pictor realist american.
Glackens a studiat la Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania, apoi s-a mutat la New York City si a fost unul dintre co-fondatorii asa numitei miscari artistice, Ashcan School. Acest grup de artisti, botezat de catre presa "the Eight Independent Painters" sau The Eight, au ales sa-si expuna lucrarile fara aprobarea prealabila de catre juriile de specialitate.Artistul a devenit cunoscut datorita picturilor sale in culori intunecate cu scene de strada si din viata de zi cu zi . Lucrarile de mai tarziu au fost pictate in tonuri mai luminoase fiind influentate de arta lui Renoir.
Artistii apartinand miscarii The Eight au fost cunoscuti pentru stilul lor realist si sunt considerati figuri cheie ai miscarii realiste.Ei au pictat scene urbane si au introdus libertatea artistica în artă. Din rândul lor făceau parte jurnalisti, scriitori sau ilustratori, înainte de a deveni pictori. Glackens a fost o parte integrală a acestui grup, elementele artei Ashcan fiind evidente in lucrarile sale din acea perioadă.

Georges de La Tour - Joc de zaruri

Joc de zaruri

Ivirea, aşteptăm, încununată
a mâinii albe, Amor, când uşoară
sileşte-n clinchet iute să tresară
vii zaruri, pricepută, ne-nfricată.
Le-arunc-apoi şi le mai ia o dată
le clatină din nou, aşa-ntr-o doară;
din stânga şi din dreapta o-nconjoară
un stol advers care la dânsa cată.
De-o parte, învingătorului răsplată,
e-un pumn de bani: tot alt destin se lasă
mereu, măruntul fildeş când se-arată.
Ferice os în urnă prea frumoasă,
de ce oaselor mele nu li-i dată
din alabastru scump, la fel, o casă?

de Giambattista Marino

 

-----------------------------------------------------------------------------
Pictor: Georges de La Tour
Titlul: Joc de zaruri
Titlul original:
Data:1650-1651
Stilul: Tenebrism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 130.5 x 92.2 cm
Unde se gaseste: Preston Hall Museum, Stockton-on-Tees, UK

Date despre pictor:

In 13 martie 1593 s-a nascut Georges de La Tour, pictor francez (1593-1652) care si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Ducatul Lorraine, care a devenit parte a Frantei cu un an inainte de moartea sa.A pictat scene religioase, in special, scene in lumina lumanarilor, iar dupa secole de obscuritate postuma, artistul a devenit unul dintre cei mai renumiti pictori francezi ai secolului al XVII-lea.