Francis Picabia - The Martigues

AZI INTERMEZZO COLORISTIC CU ULYSSE AL ARTELOR VISUALE, ÎMBRÂNCITE ŞI RĂSUCITE ÎN TOATE DIRECŢIILE DE DADAISM ŞI DE CEEA CE I-A URMAT. – FRANCIS PICABIA

Aici se termină

Aici se termină lucrările mării, lucrările iubirii.
Cei ce-ntr-o zi vor trăi pe aici
unde noi ne terminăm,
de s-o-ntâmpla că-n amintirea lor să se facă
negru sângele
şi să se reverse,
să nu ne dea uitării, suflete fragile
printre asfodele,
să întoarcă spre Ereb căutăturile victimelor:
Noi care nimic n-am avut îi vom învăţa
liniştea.

de Ghiorghios Seferis

 

-----------------------------------------------------------------------------------------
Francis Picabia e cel care a spus: ”Capetele noastre sunt rotunde, deci gândurile noastre își pot schimba direcția”. Butada a devenit numele și deja renumele retrospectivei Picabia, artist prezentat la New York într-o expoziție cu adevărat memorabilă.
-----------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Francis Picabia
Titlul: The Martigues
Titlul original: The Martigues
Data:1902
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 46.4 x 38.4 cm
Unde se gaseste: Colectie privată

Date despre pictor:

Francis-Marie Martinez Picabia (22 ianuarie 1879, Paris - 30 noiembrie 1953) a fost un pictor, desenator şi poet, spaniol la origine.
Prin 1908 pictează tablouri impresioniste în maniera lui Sisley. Îl pasionează abstractul, căci vede în el "o pictură situată în sfera invenţiei pure care dă naştere unui univers de forme pe măsura propriilor dorinţe şi plăsmuiri".
In 1909 a intrat în contact cu cubismul. La 25 ianuarie publică primul număr al propriului său ziar de cultură pe care îl numeşte "391".
În februarie 1919 ia contact cu grupul dadaist din Zürich şi contribuie la manifestul numărul 3 "Dada".
În 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Jul. Heuberger, care era şi tipograful grupului dadaist din Zürich. Se întoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului "391" şi ia parte la demonstraţiile dadaiste.
În 1921 împreună cu Breton şi cu alţii se despart de dadaismul ortodox(majoritatea dadaiştilor). Va participa la manifestările şi va publica în ziarele suprarealiştilor. În 1949 a fost organizată o mare expoziţie retrospectivă la "Galeria Drouin", din Paris.
Până la moartea sa, în anul 1953, nu va înceta să se opună - în spirit tipic dadaist - tuturor înregimentărilor într-o anume mişcare, nu numai pentru a-şi păstra propria independenţă, dar şi datorită faptului că preţuia viaţa tot atât de mult ca arta.