marți, 13 martie 2018

Georges de La Tour - Maria Magdalena - Aniversare


O CĂLĂTORIE PRIN TENEBRISMUL LUI GEORGES DE LA TOUR

Încă plouă

Nu mai conteneşte ploaia – – –
Neagră ca lumea omului, ca viaţa care se duce – – –
Oarbă ca cele o mie nouă sute şi patruzeci de cuie
Bătute pe cruce.

Nu mai conteneşte ploaia
Sunând ca pulsul inimii care bate-n ritmul ciocanului de pe Golgota,
Ca picioarele fariseilor necontenind forfota

Deasupra Mormântului:
Nu mai conteneşte ploaia

Pe Câmpul Sângelui unde răsar speranţe mici şi unde creierul hain
Işi hrăneşte lăcomia – acel vierme asemănător sprâncenei lui Cain.

Nu mai conteneşte ploaia
La picioarele Omului în Suferinţă, răstignit pe Cruce.
Hristoase, crucificat în fiecare zi, în fiecare noapte, ai milă de noi – – –
Cei Căzuţi şi cei, precum Lazăr, plini de bube, de noroi:
Lăsată-n Ploaie rana infectată pare aur şi la fel străluce.

Nu mai conteneşte ploaia – – –
Incă mai curge Sânge din Coasta rănită-a Omului în Suferinţă:
El poartă-n Inimă toate rănile lumii — ale luminii scăzând în fiinţă,
Ultimul licăr al scânteii înainte de-a-înceta să existe
In sufletul care nu se mai înţelege pe sine, rănile beznei nepăsătoare şi triste,
Rănile ursului căzut în capcană – – –
Ale ursului orb care geme sub loviturilor îngrijitorilor, ţepuşe şi bice
Căzând peste carnea care nu se poate apăra… lacrimile iepurelui lovit de alice.

Nu mai conteneşte ploaia – – –
Apoi – – – O, zile, ridicaţi-mă sus la Domnul: cine mă ţine aici, jos? – – –
Iată, priveşte pe crugul ceresc şuvoaiele prin care curge sângele lui Hristos:

Se prelinge de pe fruntea Celui pironit pe crucea de lemn
Până departe la însetata inimă muribundă
In care ard toate focurile pământului – – – sânge coclit de durere şi chin,
Intunecat precum a Cezarilor cunună de dafin.

Apoi, vocea Acelui care a avut inima omenească răzbate prin ploi,
A Celui care a fost odată prunc culcat printre animale în ieslea din Betleem – – –
“Încă vă iubesc, încă vă dăruiesc lumină curată, Sângele meu pentru voi.”

de Edith Sitwell


--------------------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Georges de La Tour
Titlul: Maria Magdalena
Titlul original:
Data: 1630 - 1635
Stilul: Tenebrism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 94 x 128 cm
Unde se gaseste: Louvre, Paris, Franța

Date despre pictor:
Georges de La Tour (13 martie 1593-1652), pictor francez.

William Glackens - Nud cu mere - Aniversare


ASTĂZI AM AVUT NOROC PRIVIND PICTURILE LUI WILLIAM GLACKENS

Rondou


Dela tine, Rose, nu pot
Accepta îmbrăţişarea ta moale
Şi acest sărut umed
Care mi-l dai…
Aceasta pentru un singur motiv
Din tot ce-mi destăinui
Văd că în pieptul tău
Plânge adevărata ta
inimă
Ca să-mi închipui apoi
Că împreună cu corpul tău fragil
Acest trup misterios
Ce mi-l oferi
Odată cu splendoarea ta
Acel farmec şi râs care mă îmbată
Când îl primesc
Ar deveni ceva ce aşi împărtăşi cu tine
Ceva ascuns în spatele surâsului tău, Rose:
Gândul, sufletul şi tot amarul
tău.

de Mario de Andrade



--------------------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: William Glackens
Titlul: Nud
Titlul original: Nude
Data: 1926
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 146.1 x 103.2 cm
Unde se gaseste: Brooklyn Museum, New York City, NY, US

Date despre pictor:
William Glackens (13 martie 1870 – 22 mai 1938), pictor realist american.

Casablanca (1942)

CUM TRECE VREMEA

Să nu uiţi ceva de toţi ştiut:
Un sărut rămâne un sărut,
Un oftat e numai un oftat;
Ce-i important rămâne...
Cum treci de azi spre mâine.

versuri de Herman Hupfeld din filmul artistic Casablanca (1942)


ZORBA GRECUL

ZORBA GRECUL

Fiecare om are câte-o nebunie, dar cea mai mare nebunie, după mine, e să n-ai niciuna.
Epuizează-ţi manifestările sufletului printr-un zâmbet.

Să nu laşi niciodată singură o femeie care te doreşte.

Mulţi caută fericirea mai presus de om; alţii mai prejos.

Dar fericirea e pe potriva omului.

Nu sper nimic, nu mă tem de nimic, sunt liber.

„Cand o femeie te cheama sa imparti culcusul cu ea, tinere, si nu te duci, sufletul tau e pierdut! Femeia aceea va ofta in ziua marii judecati, si oftatul acela, oricine-ai fi tu si oricate fapte bune ai fi savarsit, te va pravali in iad!”

„Ziua e pentru munca. Ziua e barbat. Noaptea e pentru benchetuiala. Noaptea e femeie.”

„Jupane, striga el, am multe lucruri sa iti spun, n-am iubit pe nimeni niciodata cum te iubesc pe tine, am multe lucruri sa iti spun, dar cu limba nu izbutesc. Asa ca o sa le dansez! Da-te la o parte, sa nu te calc in picioare! Inainte! Hop! hop!”

„Dupa vreo sase-sapte luni,am primit o ilustrata din Romania, infatisand o femeie planturoasa, decoltata:”Mai traiesc, mananc mamaliga, beau bere, lucrez la puturile de Petrol, sunt murdat, put ca un sobolan din canalul de scurgere. Dar ce-are a face? Se afla aici din belsug tot ce inima si burta isi poate dori. Un adevarat rai pentru niste batrani pehlivani ca mine. Ma intelegi, jupane: trai bun, gaini si puiculite pe deasupra, slava Domnului! Te imbratisez prieteneste, Alexis Zorba, sobolan din canalul de scurgere.”


LOVE STORY (1970)

LOVE STORY (1970)

Oliver Barrett IV: Vezi tu, eu cred că ţi-e teamă. Ţi-ai construit un zid de sticlă în jurul tău ca să nu fii rănită. Dar astfel nu poţi fi nici atinsă. E un risc, nu-i aşa, Jenny? Cel puţin eu am avut curajul să recunosc ce simt. Într-o zi va trebui să-ţi faci şi tu curaj să recunoşti că-ţi pasă.
Jennifer Cavalieri: Îmi pasă

Jennifer Cavalieri (pe patul de spital): Nu doare, Ollie. E ca şi cum ai cădea extrem de lent de pe o stâncă. Doar că după o vreme ţi-ai dori să ajungi jos o dată, ştii?
Oliver Barrett IV: Da.
Jennifer Cavalieri: Aiurea. Tu n-ai căzut niciodată de pe o stâncă.
Oliver Barrett IV: Ba da. Când te-am întâlnit pe tine.