aĵeto
stau amorțit în vechea cancelarie
și vorbesc limba mărțișoarelor
în timp ce împart
potcoave
coșari
ghiocei
calm
calm
calm
aov
anonco
este încă iarnă
și muștele sunt amorțite
hibernează ca bursucii
la telefon
o limbă robotică mă anunța:
"Persoana apelată nu este disponibilă momentan, vă rugăm reveniți."
aov
Antonius Block juca şah cu Moartea lîngă mare,
pe nisipul presărat cu nebuni şi cai învinşi.
Între timp, Juan, scutierul lui, socotea pe degete
jocurile, fără să ştie
că de fapt socotea peregrinii
unei caravane ciudate.
(Mă socotea şi pe mine, chiar
dacă nu-mi place şahul
decît foarte rar
şi sînt în stare să pierd
în mod jalnic nu joc.
Să beau după aceea cu învingătorul
o sticlă întreagă fără să simt.)
Dar Antonius Block era fără îndoială un mare jucător,
chiar dacă a pierdut ultimul său joc cu viaţa.
Antonius Block, întors din Cruciade, n-a vrut să ştie
că lui Dumnezeu nu i-ar fi plăcut şahul,
dacă ar fi existat cu adevărat vreodată.
Spre fericirea lui, toată povestea asta
se petrecea într-o sală de cinematograf.
O lume în miniatură pe o pînză de trei metri pătraţi.
Celelalte personaje au plătit consecinţele
cînd s-a terminat filmul.
Ar fi bine să susţinem că acum şahul e ceva
depăşit, o modă apusă,
în ciuda obiceiului pentru simbol,
pentru pătratele albe şi negre,
niciodată conciliabile, în care
viaţa luptă prin lovituri de coadă.
de WALDO ROJAS
Eram născuţi unul pentru altul
În realitate eram născuţi unul pentru altul,
Niciodată nu am auzit un „da” sau un „nu”.
Mîncam amîndoi din aceeaşi farfurie.
Ea citea, eu dormeam.
Transfuzia de idei era perfectă.
Ne dam întîlnire cu rudele în fiecare duminică.
Schimbam între noi pateuri cu carne şi planuri
mărunte, foarte economice : să cumpărăm arahide,
să citim o revistă, să călătorim cu trenul.
N-ai de ce să-ţi complici existenţa.
Acesta era sloganul preferat.
Întotdeauna vorbeam între noi:
- Bună ziua. Cum vă simţiţi?
- Noapte bună. Mulţumesc bine. Şi familia?
- Bine şi ea. A dumneavoastră?
Dar vom îmbătrîni împreună. De asta
Nu mă-ndoiesc. Ceilalţi au infernul lor.
Apropie-te, fiindcă mi-e frig. Acestea
sînt ispitele care ucid. Te cunosc
din amintire. Mă cunoşti din amintire.
Timpul se schimbă. Altădată ploua mai mult.
Ne plăcea să ne plouă. Eram tineri. Citeşte-mi,
te rog, starea vremii : nordul însorit...
Noapte bună, iubito. Întoarce ceasul. Ai închis
toate uşile în afară de una? Mîine,
Mîine va fi o altă zi.
Mîine...
de ALFONSO ALCALDE
un nud cu ciorapi roșii
în timp ce stătea pe pat
se pomeni că-și aduce aminte de James Dean
și nu-i părea rău deloc
se simțise cu adevărat fericită
în cameră răsuna vocea lui Willie Nelson
care cânta "Remember Me"
aov
