Șase
"Medalioanele blonde ale plopului
s-au scuturat și au ars în prima zi
de vară. Purtam șorțul meu cadrilat
și fără chiloței și făceam cu mâna din răsputeri
la bărcile din preajma golfului,
agățând apele într-un V argintiu.
Bunica își pansase rana
ca de obicei în camera ei rece și întunecată.
Mama a făcut omletă pentru ceai.
Eu și Charlie am sărit ca puricii
de pe casa veche din piatră și am căzut
chicotind pe banca înverzită.
Unu, doi, trei, pași înapoi
pentru o cursă lungă, patru, cinci, șase...
Și am călcat în hău.
Bucăți de sticlă verde și maro
au rupt șorțul cadrilat
în timp ce m-am prăbușit și Charlie se holba
cu ochi mari de broască la brațul meu, îndoit
improbabil înspre cot.
La spital, Kermit arăta necăjit
de confiscarea bomboanelor de ciocolată
și stătea îmbufnat la capătul patului.
Bunica a văzut șorțul în visele ei,
dispărând peste marginea prăpastiei.
În fiecare zi, medicii rezidenți veneau
și își luau mai multe notițe, holbându-se
și zornăind-și stetoscoapele.
Eu mă foiam în scaunul din răchită,
inserând o andrea
în ghipsul prăfuit, mereu
ratând mâncărimea la câțiva centrimetri.
Nu-mi dădeam seama ce am stricat.
Charlie devenise dintr-o dată copilăros,
și, oricum, era băiat.
Am strâns autografe și m-am îmbufnat.
Când în sfârșit mi-am dat ghipsul jos,
brațul meu, ca un balon cu heliu, a plutit."
de Caitríona O’Reilly
