Eugene Delacroix - The Prisoner of Chillon - aniversare

INTERMEZZO PICTURAL CU EUGENE DELACROIX

Pe ceaşcă, în închisoare, lui Eugene Delacroix

Întemniţat poetul, bolnav şi chinuit,
Călcand pe manuscrise cu pas împleticit,
Măsoară c-o privire aprinsă de teroare
A ameţelii scară şi sufletul il doare.
îmbătătoare rasuri, vuind in puşcărie,
Prea-stranii şi absurde l'-invită la trezire;
In preajma-i Indoiala şi Frica strălucesc
Ridicol, prea hidoase, cu mersul nefiresc.
Un geniu sub tăcerea cu ziduri ticăloase,
Şi ţipete-n adancuri, şi spectre fioroase
Involburate-n roiuri, auzu-i ameţindu-l,
Biet visător, oroarea îi locuieşte gandul;
Iată-ţi emblema, Suflet, cu visurile-n ceti:
Realul te-năbuşă cu groaznicii pereţi!

de Charles-Pierre Baudelaire

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Eugene Delacroix
Titlul : The Prisoner of Chillon
Titlul original: The Prisoner of Chillon
Data :1834
Stilul:Romanticism
Mod de realizare:ulei pe pânză
Dimensiunea: 92.5 x 73.5 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Ferdinand Victor Eugène Delacroix (26 aprilie 1798 -13 august 1863) a fost un important pictor francez din perioada aparţinând romantismului.
Când Eugène Delacroix este numit membru al Academiei de Arte Frumoase, Ingres nu-şi poate opri un strigăt : „Iată-l şi pe lup la stână!”. Este drept că, la vremea respectivă, Delacroix era considerat un pictor cu o influenţă dăunătoare si obiectul neîncetatelor atacuri ale criticilor. Reacţiile publicului sunt foarte violente, iar critica îi stigmatizează lucrările şi-l acuză de „masacrarea mascată a picturii”.În anul 1824, se poate privi la Salon tabloul Măcelul din Chios. Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix îşi găseşte deja câţiva apărători, în timp ce tânara şcoală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberaţi de sub jugul convenţiilor, doresc să dea glas liber trăirilor personale. Această aspiraţie îi este proprie şi lui Delacroix, care afirmă : „Nimeni şi nimic nu mă impiedică să percep lucrurile aşa cum vreu eu”.
Prezentarea la Salon a Morţii lui Sardanapal, în anul 1827, va determina izolarea artistului vreme de şapte ani. În tot acest timp, se va vedea exclus din sălile de expoziţii.
Baudelaire descrie astfel această situaţie : „Niciodată un artist nu a fost mai atacat, mai luat în derâdere şi mai condamnat. Dar ce înseamnă pentru noi această indecizie a cercurilor elitiste, nemulţumirea câtorva saloane burgheze, respirând ură şi unde pedanteria joacă domino ? Problema este expusă în detaliu, iar dovada se află înaintea lor –evidentă, mare, strălucitoare”. Victor Hugo scrisese : „Oare fluierăturile proştilor nu reprezintă fanfare ale gloriei?”

Edouard Cortes - St.Denis - aniversare

Septembrie

Zăbovim până târziu, urmărind cum, domol, ne învăluie noaptea:
Nici un ceasornic nu numără clipele.
Unde sunt săruturi şi braţele îmbrăţişează
Timpul nu are relevanţă.
Miez de vară: frunzele atârnă mari şi nemişcate;
La margine de pleoapă, o stea –
Sub mătasea pielii, o mare –
Ele ne spun că aici nu există timp.
Stăm; frunzele nu cunosc vârsta verii.
Nici un ceasornic nu simte nevoia să ne convingă
Că nu avem decât ceea ce ne amintim:
Vârtejul unor minute în jurul tâmplelor.
Suntem asemeni unui rege şi a unei regine
Atunci când mulţimea nesăbuită preia controlul;
Interval în care copacii îşi leapădă, împăcaţi, coroanele
În lacuri.
 
de Ted Hughes
traducere de Petru Dimofte

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edouard Cortes
Titlul : St.Denis
Titlul original: St.Denis
Data :1905
Stilul:Post-impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:

Edmund Charles Tarbell - Femeie in alb - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI EDMOND CHARLES TARBELL

La poarta paradisului pierdut

Azi am trecut s-o vad, înstrăinată,
Grădina-n care-o vară ne-am iubit ...
Podoaba-n zdrenţe-i spânzură uscată,
Rugini a prins frunzişul răvăşit,
Iar parcul, raiul nostru de-altădată,
Cu ziduri alţii azi l-au ocolit.

E ceasul vechi al dragostei, e seară,
Şi, dând să intru, stau înfiorat:
Înaltul plop la porţi m-aşteaptă iară,
Dar toamna purpurie l-a schimbat
În galben stâlp pâlpâitor de pară,
Ce freamătă, de vânturi zbuciumat.

Şi-n vijelia ce sa-ncins să-l bată,
Aprinsul plop acolo mi-a părut
Că-i sabia de foc neandurată
Pe care Heruvimul nevăzut
O flutura spre lumea blestemată
La Poarta Paradisului pierdut.

de Vasile Voiculescu

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edmund Charles Tarbell
Titlul : Femeie in alb
Titlul original: Portrait of a Woman in white
Data :1885 - 1890
Stilul:Impresionism
Mod de realizare:ulei pe pânză
Dimensiunea: 60.96 x 73.66 cm
Unde se gaseste: Colectie privata
Edmund Charles Tarbell(26 aprilie 1862 – 1 august 1938) a fost un pictor impresionist american. A fost membru al gruparii Ten American Painters.
Edmund Charles Tarbell, „Ned” in copilarie, s-a nascut la West Groton, Massachusetts, al doilea copil al familiei. Tatal lui, Edmund Whitney Tarbell, a murit in 1863 dupa ce a contractat febra tifoida in timpul participarii la Razboiul Civil. Mama lui, Mary Sophia Fernald, s-a maritat curand cu David Frank Hartford si s-au mutat la Milwaukee, Wisconsin. Si-a lasat copiii, pe „Ned” si pe sora lui, Nellie Sophia, in grija bunicilor parentali din Groton ai caror stramosi au emigrat din Anglia in 1647.
Tanarul Tarbell a urmat cursuri serale de arta cu George H. Bartlett la Massachusetts Normal Art School. Intre 1877 si 1880, si-a facut ucenicia la Forbes Lithographic Company din Boston. In 1879 a intrat la School of the Museum of Fine Arts, Boston, unde a studiat cu Otto Grundmann. S-a inscris in aceeasi clasa cu doi viitori membri ai grupului Ten American Painters, Robert Reid si Frank Weston Benson.
Tarbell a fost incurajat sa-si continue studiile la Paris, pe atunci centrul mondial al artei. Prin urmare, in 1883 a intrat la Académie Julian si a studiat sub indrumarea lui Gustave Boulanger si a lui Jules-Joseph Lefebvre. Parisul l-a expus atat stilului academic, care includea invariabil copierea picturilor marilor maestri de la Muzeul Luvru, cat si miscarii impresioniste care atunci se extindea in toate galeriile orasului. Aceasta dualitate va influenta lucrarile lui. In 1884, desavarsirea educatiei lui Tarbell a inclus un Grand Tour in Italia, anul urmator in Belgia, Germania si Anglia.
Tarbell s-a reintors la Boston in 1886, unde si-a castigat existenta ca ilustrator, profesor de arta si pictor de portrete.
In 1914 a co-fondat Breasla Artistilor din Boston al carei presedinte a fost pana in 1924. In 1919, Tarbell a fost ales director la scoala de arta de la Corcoran Gallery of Art in Washington, DC.
Lucrarea lui din 1891, „In the Orchard” i-a stabilit reputatia de artist. Multi inca o considera capodopera lui.

Akseli Gallen-Kallela - Baiat cu o cioara - ANIVERSARE

INTERMEZZO PICTURAL CU AKSELI GALLEN - KALLELA

Teologia ciorii

Cioara a realizat că Dumnezeu o iubeşte –
Altfel, ea ar fi fost materie anorganică;
Deci chestia asta era deja dovedită.
Uimită, Cioara s-a regăsit în ritmul propriei inimi.

Ea a înţeles că Dumnezeu a spus "Cioară" –
Existenţa ei a fost revelaţia Lui.

Dar oare cine a spus "pietre"?
Ele par de asemenea să existe.
Şi ce spune această tăcere stranie,
După ce pasiunea pentru bovine s-a stins?

Şi cine a iubit ghemele de pene murdare
Care cădeau din cuiburile ciorilor mumificate pe crengi?
Ce spune tăcerea plumbului?

Cioara a realizat că există doi Dumnezei –

Unul dintre ei fiind mult mai mare decât celălalt,
Iubindu-şi duşmanii
Şi deţinând toate armele

poezie de Ted Hughes,
traducere de Petru Dimofte

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Akseli Gallen-Kallela
Titlul : Baiat cu o cioara
Titlul original: On Bos’n’s Hill
Data :1884
Stilul:Romanticism
Mod de realizare:ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Akseli Gallen-Kallela (26 aprilie 1865 – 7 martie 1931) a fost un pictor şi grafician finlandez. Este celebru pentru ilustraţiile la epopeea naţională Kalevala, ilustraţiile sale fiind considerate foarte importante pentru definirea identităţii naţionale finlandeze. Există un muzeu care-i poartă numele în Espoo, Finlanda.
Akseli s-a născut Axél Waldemar Gallén în Pori (în suedeză, Björneborg), Finlanda, unde tatăl său, Peter Gallén, a lucrat ca avocat şi şef de poliţie. La vârsta de 11 ani, a fost trimis Helsinki ca să studieze la o şcoală de gramatică pentru că tatăl său se opusese categoric ideii ca fiul său să devină un pictor. După decesul tatălui, în 1879, Gallen-Kallela a început studierea desenului la Societatea de artă finlandeză.

Edmund Charles Tarbell - On Bos’n’s Hill - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI EDMOND CHARLES TARBELL

* * *

primavara aceasta ar putea fi
începutul unei fascinante poveşti de dragoste
dintre două poeme
care încearcă
să se descopere,
să se accepte
să construiască,
în timp ce aleargă împreună printre vise,
regrete,
speranţă,
iubire,
dezamăgiri şi neputinţă.,
in plina primavara.

(cav)

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edmund Charles Tarbell
Titlul : On Bos’n’s Hill
Titlul original: On Bos’n’s Hill
Data :1885 - 1890
Stilul:Impresionism
Mod de realizare:ulei pe pânză
Dimensiunea: 60.96 x 73.66 cm
Unde se gaseste: Colectie privata

Edmund Charles Tarbell(26 aprilie 1862 – 1 august 1938) a fost un pictor impresionist american. A fost membru al gruparii Ten American Painters.
Edmund Charles Tarbell, „Ned” in copilarie, s-a nascut la West Groton, Massachusetts, al doilea copil al familiei. Tatal lui, Edmund Whitney Tarbell, a murit in 1863 dupa ce a contractat febra tifoida in timpul participarii la Razboiul Civil. Mama lui, Mary Sophia Fernald, s-a maritat curand cu David Frank Hartford si s-au mutat la Milwaukee, Wisconsin. Si-a lasat copiii, pe „Ned” si pe sora lui, Nellie Sophia, in grija bunicilor parentali din Groton ai caror stramosi au emigrat din Anglia in 1647.
Tanarul Tarbell a urmat cursuri serale de arta cu George H. Bartlett la Massachusetts Normal Art School. Intre 1877 si 1880, si-a facut ucenicia la Forbes Lithographic Company din Boston. In 1879 a intrat la School of the Museum of Fine Arts, Boston, unde a studiat cu Otto Grundmann. S-a inscris in aceeasi clasa cu doi viitori membri ai grupului Ten American Painters, Robert Reid si Frank Weston Benson.
Tarbell a fost incurajat sa-si continue studiile la Paris, pe atunci centrul mondial al artei. Prin urmare, in 1883 a intrat la Académie Julian si a studiat sub indrumarea lui Gustave Boulanger si a lui Jules-Joseph Lefebvre. Parisul l-a expus atat stilului academic, care includea invariabil copierea picturilor marilor maestri de la Muzeul Luvru, cat si miscarii impresioniste care atunci se extindea in toate galeriile orasului. Aceasta dualitate va influenta lucrarile lui. In 1884, desavarsirea educatiei lui Tarbell a inclus un Grand Tour in Italia, anul urmator in Belgia, Germania si Anglia.
Tarbell s-a reintors la Boston in 1886, unde si-a castigat existenta ca ilustrator, profesor de arta si pictor de portrete.
In 1914 a co-fondat Breasla Artistilor din Boston al carei presedinte a fost pana in 1924. In 1919, Tarbell a fost ales director la scoala de arta de la Corcoran Gallery of Art in Washington, DC.
Lucrarea lui din 1891, „In the Orchard” i-a stabilit reputatia de artist. Multi inca o considera capodopera lui.