miercuri, 3 mai 2017

Octavian Angheluta - Cap de strengar - Dan Spătaru: Vorbeşte lumea că-s ştrengar

ANIVERSAREA PICTORULUI OCTAVIAN ANGHELUTA

Vorbeşte lumea că-s ştrengar

Vorbeste lumea ca-s strengar,
Dar nu-I deloc adevarat
De cand te-am cunoscut pe tine
Sunt cel mai linistit bait


Chiar dac-am fost candva strengar,
Marturisesc, imi pare rau.
Am tot umblat hai hui prin viata,
Dar m-am schimbat de dragul tau.
Sunt cel mai cuminte de pe pamant
De azi inainte, si in tot ce spun, si in tot ce fac
Un lucru vreau: sa-ti fiu pe plac!

Vorbeste lumea ca-s strengar,
Dar nu-I deloc adevarat
De cand te-am cunoscut pe tine, baby

Sunt cel mai linistit bait.
Sunt cel mai cuminte de pe pamant
De azi inainte, si in tot ce spun, si in tot ce fac
Un lucru vreau: sa-ti fiu pe plac!

Vorbeste lumea ca-s strengar,
Dar nu-I deloc adevarat
De cand te-am cunoscut pe tine, baby
Sunt cel mai linistit baiat.

de Dan Spătaru


----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Octavian Angheluta
Titlul: Cap de strengar
Titlul original: Cap de strengar
Data :1943
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor
Octavian Angheluta ( 3 mai 1904, Brăila – 1979, Bucureşti) a fost un pictor român.La 3 mai 1904 se naşte la Brăila pictorul român Octavian Angheluţă. Absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti în 1928, sub îndrumarea lui G.D. Mirea şi a lui Camil Ressu, tânărul Octav Angheluţă obţinea prima sa recunoaştere în spaţiul artistic românesc în anul 1929, la expoziţia Salonului Oficial, unde prezenta lucrările „Colţ de atelier” şi „Natură moartă”. După mai multe călătorii de studiu în ţară și în străinătate (1931, Franţa şi Italia; 1938, Olanda, Franţa şi Italia; 1953, ex U.R.S.S.) participă la expoziţii de artă în ţară şi în străinătate (Sofia, Helsinki, Veneţia, Moscova, Praga, Budapesta, Viena, Berlin, Philadelphia), deschizând zece expoziţii personale de-a lungul celor cinci decenii de pictură şi o expoziţie retrospectivă, către ultimii ani ai activităţii sale.

Joaquín Sorolla - Idila

VREAU SA FIU

vreau sa fiu pentru tine
tot ce voiesti tu sa fiu
frumusetea
zambetul
sufletul
prietenul


vreau sa fiu pentru tine
melodia care-ti dezgheata
suferinta
dureroasele rani
dureroasele lacrimi

vreau sa fiu pentru tine
refrenul
intelegerea
labirintul
caminul
refugiul
visul
existenta
realitatea

vreau sa fiu pentru tine
ploaia
trandafirii
toate bucuriile naturi

vreau sa fiu pentru tine
eu insumi
doar pentru tine
doar pentru tine

(cav)



---------------------------------------------------------------------------
Joaquín Sorolla - Idila
Data: 1900; Spain
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Joaquín Sorolla y Bastida (02.27.1863 - 08.10.1923) a fost un picor spaniol. Sorolla a excelat în pictura de portrete , peisaje , si lucrări monumentale pe teme sociale si istorice. Lucrările sale cele mai tipice sunt caracterizate printr - o reprezentare abilă a oamenilor si a peisajului sub lumina soarelui tării sale natale

Joaquín Sorolla - Curcubeul - Judy Garland (Frances Ethel Gumm) : Over the rainbow

Deasupra curcubeului

Undeva deasupra curcubeului, acolo sus de tot
E un loc de care am auzit odată într-un cântec de leagăn
Undeva deasupra curcubeului, cerul este albastru
Şi visele pe care îndrăzneşti să le visezi chiar se îndeplinesc


Îmi voi pune o dorinţă într-o zi şi mă voi trezi acolo unde norii
vor fi lăsaţi în urma mea
Unde necazurile se topesc precum picăturile de lămâie
deasupra şemineului
Acolo e unde mă vei găsi

Undeva deasupra curcubeului, păsărele albastre zboară
Păsările zboară deasupra curcubeului
De ce, oh, de ce nu pot şi eu?
Dacă păsărelele albastre pot zbura dincolo de curcubeu
De ce, oh, de ce nu pot şi eu?

• Artist: Judy Garland (Frances Ethel Gumm)
• Cântec: Over the rainbow


-----------------------------------------------------------------------------
Joaquín Sorolla - Curcubeul
Data: 1907; Spain
Stilul: Impresionism
Ulei pe panza
Joaquín Sorolla y Bastida (02.27.1863 - 08.10.1923) a fost un picor spaniol. Sorolla a excelat în pictura de portrete , peisaje , si lucrări monumentale pe teme sociale si istorice. Lucrările sale cele mai tipice sunt caracterizate printr - o reprezentare abilă a oamenilor si a peisajului sub lumina soarelui tării sale natale

Amedeo Modigliani - Femeie cu ochii albastrii

GANDURI ALBASTRE

pe aripile rapsodiei albastre,
privind un albastru de Voronet,
se nastea
un poem,
un poem
numai de mine stiut,
si iti sopteam:


daca Chagall, te-ar fi privit,
ar fi fost un nonsense
sa picteze
Ingerul albastru,
Gershwin
cunoscandu-te,
tie ti-ar fi dedicate
Rapsodia albastra
iar Klein
ar fi inventat
o alta culoare.

cav)


-----------------------------------------------
Amedeo Modigliani - Femeie cu ochii albastrii
Data: 1918; Paris, France
Stilul: Expresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 54 x 81 cm
Locatia: Musée d'Art Moderne de la Ville de Paris, Paris, France
Amedeo Modigliani (12 iulie 1884, Livorno – 24 ianuarie 1920, Paris) a fost un pictor şi sculptor italian stabilit în Franţa, reprezentant al „Şcolii Pariziene” („École de Paris”), evidenţiat în scurta sa viaţă printr-o creaţie plină de eleganţă şi rafinament, care depăşeşte graniţele manierismului. Toată viaţa sa Modigliani este în căutarea frumuseţii perfecte, uşor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor şi ale unor necunoscuţi.
În aprilie 1917, la o petrecere de carnaval, Amedeo o cunoaşte pe Jeanne Hébuterne, o studentă la „Académie Colarossi” în vârstă de nouăsprezece ani, şi se îndrăgosteşte nebuneşte de ea. Zborowski îi ajută să se mute împreună şi îi organizează lui Modigliani prima expoziţie individuală: 32 de pânze expuse la galeria „Berthe Weill”. În ziua vernisajului, pe 3 decembrie 1917, poliţia reţine câteva nuduri ca fiind „imorale”. Nu reuşeşte însă să vândă nici măcar un singur tablou

Ariadna Rodica - Vultur - cantec de munte

Vulturul

Ieri am vazut un vultur murind
Plutea spre abisuri de nedeslusit
Si aripa lui abia falfaind
Nicicand nu credeam ca zbura spre zenit


Era in amurg si cerul plangea
Cu stropi de argint pe lesu-i zdrobit
Un vultur e mort si in inima mea
Nu pot sa iubesc desi am iubit

Nu plange, iubito, tu n-ai nici o vina
Eu sunt cel ce pleaca cu ochi tristi si goi
In fata mea parca ar sta o straina
Desi n-am uitat tot ce-a fost intre noi

Acum vreau sa plec oriunde-as putea
Sa uit, sa ma-ngrop in noaptea adanca
Dar iarta-mi, iubito, ca nu pot schimba
Destinul ce-mi pune in cale o stanca

cantec de munte



-----------------------------------------------
Pictura de Ariadna Rodica