vineri, 7 iulie 2017

Le Pho - La Fleuriste

ANIVERSARE DANIELA CAUREA

XX

Don Quijote, călare pe-o singură
frunză, cutreieră anotimpul,
jurând că nu se mai împarte
cu nici o femeie, se biciuie seara
cu iasomie şi cu fier îndulcit
cu ienupăr, lecuindu-şi în ciubere
cu lapte superbele-i picioare de sticlă. I se urcă racii pe unghii,
în sânge, şi el jură
mai departe castitatea cuibului
său cu paie ferecate-n lacrimă
de nesomn. Curetzane spăşite
vin să-i cureţe aerul şi vântul
de orice fir de aripă, ce-ar putea
să-i rupă plămânii, luminându-i
auzul şi mersul cu neînflorită
goliciunea lor şi cutreierând
câmpiile cu mult prea verde
senin, cântându-i poemele lui
de poet androgin.
 

de Daniela Caurea
 



----------------------------------------------------------------------------
Daniela Ecaterina Caurea (n. 7 iulie 1951, Târgu Ocna — d. 4 martie 1977, București) a fost o poetă română.

Dupa absolvirea facultatii a devenit profesor in invatamantul superior. Dar, dincolo de catedra statea poeta. A debutat in revista Cronica (1966), dar s-a remarcat ca poet in revista Amfiteatru (1971). Nu a publicat decat doua volume, "Primejdii lirice" si "Cartea anotimpurilor". Cel de-al treilea volum fusese depus la editura Eminescu, dar avea sa apara in 1978.
Dezastrul
Era o seara cu luna plina pe cerul Bucurestilor. Daniela se afla in vizita la Toma Caragiu. Poate ca daca nu ar fi iesit cu totii din apartament pe casa scarii, altfel i-ar fi fost soarta. Trupul neinsufletit al Danielei avea sa fie descoperit de mama sa dupa sase zile de la cutremur, pe malurile Dambovitei, dupa ce a cautat-o la toate spitalele, morgile si corturile Crucii Rosii din Capitala.
A fost cea mai tanara dintre cei 9 scriitori pieriti in cumplitul cutremur. In iulie 1977, Dana urma sa implineasca 26 de ani.
Mormant simplu
Dupa 28 de ani de la cumplitul cutremur din 4 martie 1977, Daniela Caurea se odihneste intru eternitate in cimitirul din Tg. Ocna. Mormantul ei, saracacios, nu l-ai putea descoperi decat cu ajutorul celor care au cunoscut-o. Este doar o cruce de metal inscriptionata cu numele poetei, inconjurata de o sarma de fier.
---------------------------------------------------------------------------
Pictor: Le Pho
Titlul:
Titlul original: La Fleuriste
Data: 1967
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Post-Impresionism
Dimensiuni:
Deţinător:
Date despre pictor:
Născut: 02 August 1907; Thanh Xuân, Hà Nội, Vietnam
Decedat: 2001; Paris, Franţa
Nationalitatea: Franceză, Vietnameză
Tehnică: Post-Impresionism

Ju Duoqi - „Naşterea de ridichi”, replica celebrei „Naşterea lui Venus” de Sandro Botticelli

Ploaie pe Venus

uşor, i se prelinge lacrima pe obraz
un obraz palid care nu cunoaşte culoarea,
ajunge până la gura, o gură strânsă într-un mod bizar,
de unde vorbele dure ies fără jenă şi prea multă reţinere.

acest tablou îţi întunecă privirea
şi îţi amorteşte gândirea

nu o poţi ajuta
pe fata cu ochii cenuşii
să îşi revină

ea nu poate fi salvată.

în curând culorile ei
vor dispărea,
ploaia ce curge peste ea
va avea grijă de asta.

de Victoria Pepa

 


 --------------------------------------------------------------------------------
Autor: Ju Duoqi
Titlul: „Naşterea de ridichi”, replica celebrei „Naşterea lui Venus” de Sandro Botticelli
Artista chineză Ju Duoqi creează imagini cu ajutorul legumelor. Reproduce picturi celebre, folosind varză, ceapă, ardei, cartofi, roșii și alte legume, iar apoi fotografiază rezultatul muncii ei. Unele legume sunt în prealabil tratate, fierte, uscate sau prăjite, pentru a obține diverse nuanțe și materialități. Ultimele legume care ajung pe tablou sunt cele mai perisabile.

Ju Duoqi s-a născut în 1975 în Chongqing, a absolvit Institutul de Arte Plastice Sichuan. A lucrat ca designer de site-uri şi jocuri pe calculator. Ideea de a crea picturi din legume i-a venit în vara anului 2006, atunci când făcea ornamente din boabe de mazăre. De atunci, ea creează două toblouri pe lună, pe care le vinde de la $ 1000 la $ 2000.

La expoziţiile ei pot fi văzute „Libertatea conducând legume pe baricade” (varianta celebrei picturi a lui Eugene Delacroix), „Conopidă Monroe” (versiunea portertului pop a lui Andy Warhol) şi alte reproduceri legumicole după Gustav Klimt, Edvard Munch, Leonardo da Vinci, Van Gogh.

Potrivit lui Ju Duoqi, selecţia legumelor pentru tablouri ține de subiectul acestuia. Deci, pentru „Castraveţi pe Volga”, replică după Ilya Repin („Barcagii pe Volga”), artista a folosit un sos de castravete amar care, susține ea, armonizează cu transpirația barcagiilor.

Tivadar Kosztka Csontvary - Cedrul solitar

uşa

cum ai deschis o uşă
spre suflet
cum ai întâlnit prieteni
nu te mai mişti liber.


ne iubim pe furiş
siguri că nu ne putem vindeca
de fericire într-o jumătate de clipă.

de partea cealaltă
încerci să faci altceva
chiar dacă se lasă noaptea
te mişti liber.

(cav)


---------------------------------------------------------------------------
Pictor: Tivadar Kosztka Csontvary
Titlul:Cedrul solitar
Titlul original:
Data: 1907
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Expresionism
Dimensiuni: 194 x 248 cm
Deţinător: Muzeul Csontváry, Pécs.

Date despre pictor:
Născut: 1853; Kisszeben (Sabinov, Slovakia), Ungaria
Decedat 1919; Budapesta, Ungaria
Naţionalitatea: Maghiar
Tehnica Post-Impresionism, Expresionism

Interpretare tablou:
Maleabilitatea unui geniu vizionar se traduce in cazul acesta prin intemeierea unei lumi a visului, printr-o maniera individuala care genereaza explozii de forte naturale si spirituale. Sunt forte ale naturii: munti uriasi, cascade terifiante, vulcani in flacari; si forte care creeaza lumea: forta universului care creaza si devasteaza in acelasi timp, forta de materializare a timpului, forta vitala ca simbol al reinoirii. Aceasta materializare a timpului se imprima in mod evident in opera Cedrul Solitar care figureaza o aparitie straveche ce nu poate fi eliminata vreodata din Univers de vreo alta o forta, o aparitie atotputernica, un mod de „figurare” a infigurabilului motiv al eternitatii. Reprezentarea cedrului este dependenta de titlul lucrarii si impune un simbol al tragediei, cauza a singuratatii in care Csontváry s-a scufundat pe parcursul vietii. Cedrul devine in acest mod un mijloc de infatisare a unui autoportret.
Csontváry aplica culoarea bazata pe ulei intr-un mod inedit, iar faptul ca savarseste un lucru si apoi il face sa para altceva, in mod premeditat, se observa cel mai usor in Cedrul Solitar. Crengile cedrului par sa formeze in partea dreapta un animal cu gat de girafa si cap de pasare si cu cele patru picioare infasurate in jurul copacului, iar radacinile copacului sugereaza de asemenea forma unor picioare de animal. Modul de expresie al lui Csontváry se infaptuieste dintr-o viziune de reprezentare aparent realista pe care o imbogateste cu alternarea luminozitatii, caracterul extraordinar de a folosi culorile si tratarea la scala mare a difractiei culorilor. Astfel, printr-o forma a magiei, pictorul de origine maghiara face ca solutiile sale sa fie autentice.

joi, 6 iulie 2017

James Browning Wyeth - Privind spre sud - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JAMES BROWNING WYETH

Soarele și marea

Se crapă de ziuă. Soarele se ridică din valuri.
Dar marea spuse: "Nu încă, mai rămâi o clipã cu mine."
Soarele spuse: "Am de lucru, mă voi întoarce, către seară."
Marea spuse: "Ce-am să fac între timp?"
Soarele spuse: "Între timp, ai să-mi răsfrângi chipul".



Şi marea purtă chipul său de lumină la piept, şi soarele porni să se lupte cu norii şi spiritele întunecate, şi, ori de câte ori privea în jos, îşi vedea reflexele în valuri, şi sabia sa era mai puternicã şi-i supunea pe vrăjmaşii care strigau: "Să fugim, căci marea-l iubeşte!"
Atât de puternică, marea, purtându-i chipul soarelui, şi-atât de puternic, soarele, cât timp se simţea iubit. Dar seara căzu, şi soarele coborî în mare, uriaş, radios. Marea secă sub scutul de foc. Şi fiecare sărut aprinse o stea şi dragostea lor se-nălţa pe cer ca o lună blândă. Şi toti exclamau văzând-o: "Să ne iubim ca marea şi soarele!"


de Eino Leino


----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: James Browning Wyeth
Titlul: Privind spre sud
Titlul original:
Data:
Stilul: Realism contemporan
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
James Browning Wyeth (născut la 6 iulie 1946) este un pictor realist contemporan american, fiul lui Andrew Wyeth și nepot al lui N.C. Wyeth. A crescut în Chadds Ford Township din Pennsylvania și este moștenitor artistic la tradiția Școlii Brandywine - pictori care au lucrat în zona râului Brandywine din Delaware și Pennsylvania, portretizând poporul, animalele și peisajul.

Frida Kahlo - Eu şi Diego


ANIVERSARE FRIDA KAHLO

FRIDA

Diego Rivera: Îţi mulţumesc.
Frida Kahlo: Pentru ce?
Diego Rivera: Pentru că ai făcut dintr-un bătrân comunist gras şi nebun un bărbat fericit.

Frida Kahlo: Iubesc un bărbat cu sâni mai mari ca ai mei.
Diego Rivera: Iar eu iubesc o femeie mai dură decât orice bărbat.

Frida Kahlo: Ai slăbit.
Diego Rivera: Iar tu ţi-ai pierdut degetele de la picioare.
Frida Kahlo: Şi de-asta ai venit? Să-mi aduci condoleanţe?
Diego Rivera: Am venit să văd cum te simţi. Cum te simţi?
Frida Kahlo: Sătulă să tot răspund la întrebarea asta. În rest, ca naiba.

Frida Kahlo (când cei doi se sărută pentru prima dată, iar toate luminile de pe stradă se aprind după ce se despart): Tu ai aranjat asta?
Diego Rivera: M-a costat o avere.

Diego Rivera: Era o copilă slăbănoagă ale cărei sprâncene strigau "Diego, vreau să-ţi arăt tablourile mele!" Şi bineînţeles că m-a făcut să merg eu la ea şi le-am văzut, iar de atunci nu mi-am mai putut lua privirea de la ele. Însă aş dori să vorbesc despre Frida nu din perspectiva soţului ei, ci din perspectiva unui artist. O admir. Creaţiile sale sunt brutale şi gingaşe... dure ca oţelul... şi fragile ca aripile unui fluture. Frumoase precum un surâs... nemiloase precum... viaţa. Nu cred că... vreodată... o femeie a înfăţişat un astfel de lirism agonizant pe o pânză.
Frida Kahlo (în timp ce este adusă la galerie): Taci din gură, grăsanule. Cine a murit?

(replici din filmul artistic Frida, după Hayden Herrera)

------------------------------------------------------------------------------
Frida a afirmat în repetate rânduri: “mă pictez pe mine, pentru că mult prea adesea sunt singură și pentru că sunt subiectul pe care îl cunosc cel mai bine.” De multe ori spunea, "M-am născut cățea. M-am născut pictor."
Am avut două accidente mari în viaţa mea: Diego, şi un accident de tramvai. Diego a fost de departe cel mai rău.
------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Frida Kahlo
Titlul: Eu şi Diego
Titlul original: Diego y Yo
Data: 1933
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Naïve Art (Primitivism)
Dimensiuni: 22.4 x 29.5 cm
Deţinător: Collection of Mary Anne Martin Fine Arts, New York, U.S.A.

Date despre pictor:
Frida Kahlo de Rivera (pronunție în spaniolă: /ˈfɾiða ˈkalo/; născută Magdalena Carmen Frieda Kahlo y Calderón; 6 iulie 1907 – 13 iulie 1954) a fost o pictoriță mexicană care s-a făcut cunoscută mai ales prin autoportretele sale pictate într-un stil suprarealist. Frida Kahlo s-a născut și a murit în capitala Mexicului, Mexico City, în casa sa, cunoscută sub numele de Casa Albastră (Casa Azul) A afirmat mereu că s-a născut în 7 iulie 1910, deși certificatul de naștere atestă că s-a născut în 6 iulie 1907. Prin aceasta e voia ca data sa de naștere să coincidă cu data de începere a Revoluției Mexicane, astfel încât viața ei să fi început odată cu nașterea Mexicului modern.
Opera sa este considerată emblematică pentru cultura națională mexicană, îmbinând stilul suprarealist cu tradițiile indigene