Richard Parkes Bonington - Rialto, Veneția - aniversare

* * *

din zilele petrecute la veneția

îmi amintesc tot

cămașa galbenă

parfumul trandafirilor

zâmbetul

sărutul

cuvintele tale

muzica lui chopin

în apartamentul vecin

oftatul gondolelor la miezul nopții

mai puțin orașul

ca și cum nu aș fi fost acolo

niciodată

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Richard Parkes Bonington

Titlul : Rialto, Veneția

Titlul original: The Rialto, Venice

Data: 1826; Italia

Stilul: Romantic

Mod de realizare: Ulei pe carton

Dimensiunea:

Unde se gaseste: Colecție privată

Date despre pictor:

Richard Parkes Bonington (25 octombrie 1801 - 23 septembrie 1828), pictor romantic englez, a realizat in special peisaje.

Giovanni Boldini - Hamacul

hamac

Intre doi copaci de stejar

un hamac leagăne alene

plasa de soare, oceanul fierbinte.

pe fondul florilor de argint

ingerii stropesc cu picături de rouă moale.

muzica pasarilor din padure

soptind un cântec de leagăn,

lovit de briza calda,

doar eu,

ma legăn,

în propria mea

lume mică

din gradina mea.

si dorm în hamacul curbat al buzelor tale

agățat de cuvintele tale

zguduite de respirația ta blândă.

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------ -

Pictor: Giovanni Boldini

Titlul: Hamacul

Titlul original:

Data: 1872-1874

Stilul: Impresionism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea: 14 x 18.4 cm

Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Născut în Ferrara, Italia, în 1842, pictorul Giovanni Boldini s-a stabilit la Paris la vârsta de 29 de ani, unde a devenit „cronicarul“ eleganţei mondene din acea perioadă. A realizat portretele celor mai frumoase şi admirate femei ale vremii, arta lui fiind o reprezentare expresivă a evoluţiei epocii, surprinzând şi noua elită a societăţii, bogată şi rafinată, dornică să îşi arate eleganţa şi statutul social prin modă. Pe atunci, moda începea să se traducă prin arta de a te îmbrăca. Boldini a murit la Paris, în 1931.

Richard Parkes Bonington - Pe coasta Franţei

ANIVERSARE CU SUBIECTE ROMANTICE ŞI ISTORICE ALATURI DE RICHARD PARKES BONINGTON

două bărci

pescarusii zboară,
Delfinul și Sirena nu mai sunt
pentru a vedea mareele născandu-se,
răsărituri de soare la mile distanţă pe mare,
furtuni fără avertisment.
cele două bărci rupte sunt acum
îngropate adânc în nisipul uscat.

ele nu mai o destinație,
nu mai au unde să se ducă
au doar un ultim punct de ancorare.

(cav)

 

------------------------------------------------------------------------------------ -
Pictor: Richard Parkes Bonington
Titlul: Pe coasta Franţei
Titlul original: On the French Coast, Sundown
Data: 1823
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 33.5 x 46 cm
Unde se găseşte: Hermitage, St. Petersburg, Rusia

Date despre pictor:

Richard Parkes Bonington (25 octombrie 1801 - 23 septembrie 1828), pictor romantic englez, a realizat in special peisaje.
Bonington s-a nascut langa Nottingham, Anglia, iar in 1817 familia s-a mutat la Calais, Franta. Un an mai tarziu viitorul artist se muta la Paris, unde il intalneste pe Eugene Delacroix si realizeaza lucrari in acuarela dupa peisajele olandeze si flamande de la Luvru. Intre 1821 - 1822 a fost elevul lui Antoine-Jean Gros la Ecole des Beaux-Arts. Primele sale lucrari, majoritatea schite infatisand Le Havre si Lillebonne, au fost prezentate la Salon in 1822.
Incepe sa realizeze si litografii, o parte fiind ilustratii pentru cartea Baronului Taylor, Voyages. In 1824 castiga o medalie de aur la Salon. Incepe sa calatoreasca prin Franta si mai ales in Normandia, unde realizeaza o serie de peisaje infatisand zonele de coasta.
Pleaca si in Anglia si Scotia, uneori fiind insotit de prietenul sau Delacroix, in atelierul caruia Bonington a lucrat adesea. Viziteaza Venetia in 1826, descoperind fascinat lucrarile lui Veronese si Canaletto.
Incepand din 1824 incepe sa realizeze tot mai des compozitii ambitioase, cu subiecte romantice si istorice. Asemeni lui John Constable, Bonington a fost unul dintre artistii englezi ale carui peisaje au fost foarte apreciate in Franta. A fost unul dintre primii artisti din Franta care au preferat sa realizeze acuarele in natura decat in atelier, iar acest stil de lucru inedit avea sa ii inspire si pe artistii scolii Barbizon, Bonington jucand astfel rolul de precursor al Impresionismului.
Din pacate Bonington a murit la doar 26 de ani, de tuberculoza, in timp ce se afla la Londra. Stilul sau, foarte popular si admirat, avea sa inspire numerosi imitatori in Franta si Anglia, artistul avand o influenta postuma apreciabila

Pablo Picasso - Corida

ANIVERSAREA ROLURILOR REALE SI IMAGINARE CU PABLO PICASSO

De partea taurului

Pe nimeni nu vei putea lua în coarne,

Prietene taur, ce vei muri peste douăzeci de minute.

Exact peste douăzeci de minute. (La 17:20)

Lupta ta cinstită cu coarnele, va fi trădată,

Împunsul tău va fi înşelat.

Ai năvălit ca o furtună în arenă,

Adulmeci nisipul galben,

Care miroase de pe acum a sânge - sângele tău.

Cerul e înnorat. Arena e o retină ce se dilată.

Eşti frumos şi puternic.

Toată lumea e a ta.

Toată lumea aceasta complice, care priveşte.

Iată, te-ai repezit în calul cu ochii legaţi,

Blindat cu apărătoare, pe burtă.

Dai să-l iei pe sus. Şi călăreţul, în armură,

Ţi-a înfipt suliţa în greabăn. Apasă puternic,

O scoate şi-o înfige din nou,

În timp ce tu, naiv, te căzneşti să răstorni

atelajul acesta bizar.

12 centimetre de oţel!...

Sângele ţâşneşte ca o arteziană, dar nu simţi nimic.

De câteva ori ţepuşa face volte prin aer.

Eşti înfierbântat, nu te doare.

Eşti momit spre un alt picador.

Te răzgândeşti. Alergi ca un viscol prin arenă,

Cu floarea ta roşie pe spinare. A ieşit şi soarele din nori

Şi îţi văd ochii, încă limpezi.

Te simţi puternic... Ce faci? Sări peste parapet?

Picadorii fug îngroziţi.

Nu mai intra în această capcană de lupi! Te implor!

Nu va fi o luptă cinstită!

Arma ta sunt mândrele ţepuşe de os, dar ei to vor păcăli,

Dându-ţi să împungi mereu

O himeră roşie.

Reapariţia ta opreşte respiraţia.

Te dor picioarele de la săritură, dar încă alergi vijelios.

Apar gonacii, fiecare cu câte două săgeţi agere,

Cu vârf de otel.

Primul ţi le-a şi înfipt, foarte artistic, în spinare.

Nu face nimic, ai multă forţă în tine.

O mică zgârietură, crezi.

Răscoleşti nisipul cu copitele.

Alergi puţin buimac.

Iar ni s-au întâlnit ochii.

Citesc un fel de nedumerire în aceste mari stele aburite:

"Ce joc o mai fi şi ăsta?"

În spinare ţi se tot sădesc, din fuga armăsarului, săgeţi,

Care fâlfâie ca nişte aripioare.

Îmi vine în minte taurul înaripat... asirianul taur înaripat.

Dai să-l ajungi când pe unul,

Când pe celălalt...

Boncăluind şi răscolind nisipul

Gâfâi... Ah, ai scos limba! Dar ce să fie?

E înăbuşală pe lumea asta, aşa-i?

Parcă te strânge puţin arena...

Devenită prea mică. Ce sunt aplauzele astea?

Se apropie matadorul, cu sabia ascunsă în capă.

Vă priviţi în ochi. Prudenţă! Are faima de-a hipnotiza adversarul.

Asalturile îţi sunt tot mai dese şi mai stângace.

Ceva aproape comic. El zice: "Ole!", îţi fâlfâie

Basmaua şi tu te repezi ca tontul, iartă-mi cuvântul.

El s-a răsucit pe călcâie şi te-mbie în partea cealaltă

Tu vii cu viteză şi iar dai buzna... în dreapta... în stânga

Ceva chiar caraghios, zău!... Dă-ţi seama, fiinţa lui Dumnezeu!

Eşti cam obosit... Nu face greşeli!

La câţiva centimetri de cârpa roşie a matadorul cu spada

Ascunsă... Te-a ocărât... Te-a făcut... bou! Ia-l în coarne..

Dacă n-aţi fi atât de geometrici în mişcări,

Dacă, din greşeală, v-aţi răpune mereu călăii,

Corida ar dispare...

Obiceiul acesta barbar s-ar dace naibii.

Dar tu nu vrei să greşeşti...

Voi, taurii, sunteţi cinstiţi,

Vă ţineţi de legi fixe...

Aşa cum ne repezim şi noi, în aceleaşi iluzii, de veacuri.

Matadorului i se aduce altă spadă, mai tăioasă.

Tu te dai câţiva paşi înapoi. El te insultă, iar se strâmbă la tine.

Dai să faci un pas înainte şi te opreşti...

Scurmi nisipul cu copitele din faţă.

El ridică spada, fixând un punct din spinarea ta, arcuită,

Tu te repezi...

Ah, a împlântat oţelul tot, cu sete!

Mânerul lucios, rămas afară, pare un ţăruş pe păşunea

Andaluziei.

Aplauze frenetice, care se prelungesc.

"Muerto", şopteşte cineva, lângă mine, transpirând de admiraţie

Aş!... Ai îngenunchiat, totuşi...

Rămâi ca la o rugăciune a taurilor, cuprins de-o inexplicabilă Sfârşeală. Ce faci? Te ridici?

Dar asta e o adevărată minune!

Te salţi, zimbru, zdravăn, ca şi când n-ai avea în superbu-ţi

Trup o lungă fâşie de sabie.

Ea ţi-a trecut prin inimă, ţine minte!

Călăul tău a bun meseriaş.

Vezi mii de petice vişinii... sute de pânze roşii..

Te mai repezi în una, la întâmplare.

Trage din tine sabia, ca dintr-o teacă.

Matadorul e vesel -

Cazi din nou... De data asta te răstorni...

Cu limba scoasă...

Mai zăreşti o clipă lama unui pumnal, care te va face

Să dârdâi.

Un stadion întreg aclamă

Delir în tribune... Aplauze şi iar aplauze... auzi?

Toţi tropăie din picioare, fluieră, a preaslăvit viteazu-ţi călău

Numai eu sunt de partea ta şi plâng.

Tu nu ştiai că vei muri, tu nu ştii c-ai murit,

Tu, animal simplu, superbă zeitate...

Animal perfect, care împungi himere...

Au venit cei trei cai mortuari,

Eşti legat de-o tânjală...

Vitele de povară se opintesc şi te scot târâş... Goarne, chiote, bâlci...

Falnica-ţi năvală de la-nceput a caricaturizată de aceşti

Căluţi, care se opintesc să te scoată-n viteză...

Auzi? el încă mai e aplaudat, el care face acum temenele...

Viaţa ta - vijelie care s-a îndepărtat de tine...

Toţi te-au şi uitat, privind lacomi cum se greblează nisipul

Aplaudându-l îndelung pe călău.

Numai eu sunt de partea ta şi mă tulbur şi plâng...

poezie de Marin Sorescu (august 1982)

------------------------------------------------------------------------------------ -

Pictor: Pablo Picasso

Titlul: Corida

Titlul original: La Corrida

Data: 1901

Stilul: Post-Impresionism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Pablo Ruiz y Picasso, cunoscut ca Pablo Picasso (pronunţie în spaniolă: /ˈpaβlo piˈkaso/; n. 25 octombrie 1881, Malaga – d. 8 aprilie 1973, Mougins/Cannes) a fost un artist plastic spaniol. Picasso nu s-a putut mulţumi în viaţă cu un singur rol. Va juca multe, reale şi imaginare, dar pe toate cu aceeaşi pasiune. A fost andaluz şi catalan, spaniol şi francez. A fost un copil genial, la Paris un străin "iresponsabil", din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă. A fost un amant pasional, soţ şi tată. Dar mai presus de orice, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea, unul dintre marii maeştri ai penelului, care a rupt definitiv cu convenţiile stilului iluzionist şi figurativ, dominant încă din perioada Renaşterii. Aşa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, şi opera lui Picasso este o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea şi totodată viaţa particulară a artistului. Pânzele lui ne amintesc de un jurnal intim care glorifică frumuseţea şi eroismul femeilor iubite. Optzeci de ani de activitate artistică - pictură, sculptură, poezie, desen, grafică, ceramică reflectă multilateralitatea creaţiei lui Picasso care trăieşte pentru artă şi prin artă.

Charles Edward Conder - Vacanță la Mentone

* * *

imun la zborul unei umbrele roșii

un gentleman cu joben privește înainte

peste marea plină cu alge albastre

un pescăruș îmi zice:

așa se întâmplă în fiecare dimineață

când soarele răsare

peste podul alb de la mentone

sunt aventuri obișnuite

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Charles Edward Conder

Titlul : Vacanță la Mentone

Titlul original: A holiday at Mentone

Data: 1888

Stilul: Impresionism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea: 60.8 x 46.2 cm

Unde se gaseste: Art Gallery of South Australia (AGSA), Adelaide, Australia

Date despre pictor:

Charles Edward Conder (24 octombrie 1868 – 9 februarie 1909) pictor, litograf si designer australian nascut in Anglia. A emigrat in Australia si a fost figura cheie a scolii Heidelberg School.

 Conder s-a nascut in Tottenham, Middlesex, al doilea copil din cei sase ai familiei lui James Conder, inginer civil si al Mary Ann Ayres.Si-a petrecut cativa ani in India unde mama lui a murit pe 14 mai 1873 in Bombay, la varsta de 31 ani; apoi a fost trimis inapoi in Anglia unde a mers la scoala, inclusiv la scoala cu internat de la Eastbourne, incepand cu 1877. A plecat de la scoala la varsta de 15 ani, iar tatal lui foarte religios, netinand cont de iclinatiile artistice ale lui Charles, a decis ca ar trebui sa-i urmeze cariera de inginer civil. In 1884, la varsta de 17 ani, a fost trimis in Sydney, Australia, unde a lucrat pentru unchiul lui, inspector de stat in New South Wales.Nu-i placea aceasta munca si prefera sa deseneze peisajele decat sa le supravegheze. In 1886, el a plecat de acolo si a devenit ilustrator la „Illustrated Sydney News”, unde a fost in compania altor artisti ca de exemplu Albert Henry Fullwood, Frank Mahoney si Benjamin Edwin Minns. De asemenea a urmat cursurile de pictura ale lui Alfred James Daplyn si a intrat in Art Society din New South Wales.
In 1888, Conder s-a mutat in Melbourne unde i-a cunoscut pe ceilalti artisti australieni, inclusiv pe Arthur Streeton, si a impartit un studio cu Tom Roberts, pe care-l cunoscuse anterior in Sydney. Din lipsa de bani, atractivul Conder, se pare ca se achita fata de proprietara sa prin raport sexual, luand sifilis, boala care l-a macinat pentru restul vietii.
În Sydney și, mai târziu, in Melbourne Conder s-a asociat cu GP Nerli , un pictor italian itinerant și purtător al noilor influențe europene, care a fost creditat cu dezvoltarea si modelarea lui Conder.
Privită ca cea mai mare pictura a sa din perioada Sydney, ‘Departure of the Orient – Circular Quay’ a fost punctul culminant al măiestriei lui Conder.Tema peisajelor urbane pline de viață și condițiile atmosferice de ploaie a derivat inițial din arta japoneză și a influenţat arta artistului născut in America, James Abbott McNeill Whistler, care la rândul său a inspirat o generatie de artisti familiarizati cu cu principiile impresionismului francez. Ca urmare a vânzării cu succes a acestei lucrări la Galeria de Artă din New South Wales, Conder a plecat la Melbourne, în octombrie 1888 pentru a se alăture lui Roberts și cercului de pictori care lucrau acolo. S-a întors în Europa în 1890, unde a devenit pe deplin implicat in estetism și a avut legaturi cu artiști și scriitorii de frunte ai zilei, inclusiv Henri Toulouse-Lautrec, Oscar Wilde și Beardsley Aubrey.
Conder plecat din Australia în 1890 și și-a petrecut restul vieții sale în Europa, în principal, Anglia, dar a vizita Franța în mai multe rânduri. Arta lui a fost mai bine primita în Anglia decât în Paris . În 1892, Henri de Toulouse-Lautrec a pictat portretul lui, un portret care se afla acum în Galeria Națională din Australia . El a continuat să picteze, dar producția sa a fost grav afectată de sănătatea precară continuă, inclusiv paralizie și o criza de delirium tremens . S-a casatorit cu o vaduva bogata, Stella Maris Belford (MacAdams Nee), la Ambasada Marii Britanii la Paris pe 5 decembrie 1901, ceea ce i-a dat o securitate financiară.
El a petrecut ultimul an al vieții sale într-un sanatoriu, și a murit în Sanatoriul Holloway de sifilis terțiar.