Intermezzo pictural cu pictorul Rosso Fiorentino

ANIVERSAREA PICTORULUI ROSSO FIORENTINO

157
ingeri

cind, doamna, sint cu tine,
al vietii duh dispare
din piept spre madulare;
un miscator si un prea dulce bine,
ca sufletul se-abtine
in calea lui fireasca
si de atitea bucuri ma lasa.
Dar cind te duci, el vine,
prea plin, sa-l locuieasca ...
un ajutor mortal in propria-i casa.
Cind te intorci, ma-apasa
plecarea lui din pieptu-mi, ca o jale.
Astfel, torturi egale-s
si raul si-ajutorul sau norocul:
cind prea iubesti e cel mai rau mijloc.

de Michelangelo Buonarroti

mijloc - In sensul de a fi iubit pe jumatate si respins pe jumatate, mijlocul despartind o entitate in doua parti egale.

-----------------------------------------------------------------------------


Înger muzicant
Între 1530 şi 1540, castelul Fontainebleau a cunoscut o dezvoltare considerabilă, însoţită de mari decoruri pictate şi sculptate, realizate de Rosso şi Primaticcio, sosit şi el acolo în 1532. Şi Vasari, şi “Conturile Reşedinţei” oferă numai o privire parţială asupra diversităţii realizărilor lor, dat fiind că “Galeria Francisc I” este singurul ansamblu care s-a păstrat, altele, cum ar fi “Pavilionul Pomonei”, dispărând de-a lungul timpului.
Decorul Galeriei regelui a fost o provocare pentru artist. El, care nu pictase până atunci decât compoziţii religioase, mai ales pe panouri de lemn destinate penumbrei bisericilor, trebuia să conceapă un ciclu profan, realizat în frescă, într-un spaţiu necunoscut tradiţiei italiene, scăldat în lumină din ambele laturi. De asemenea, trebuia să imagineze o formulă inedită cel puţin la acea scară. Deasupra unui lambriu sculptat, prevăzut cu bănci, mari compartimente pictate urmau să ilustreze virtuţile prinţului şi întâmpările vieţii lui, în ancadramente de stuc a căror varietate, virtuozitate şi noutate aveau să le transforme în adevărate “vedete” ale ansamblului.

------------------------------------------------------------------------------------------- -

 
Pictor: Rosso Fiorentino
Titlul: Înger muzicant
Titlul original: Playing putto
Data: 1518
Stilul: manierism, alegorie
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Giovanni Battista di Iacopo (8 martie 1494, Florența – 14 noiembrie 1540, Fontainebleau) numit Rosso Fiorentino din cauza culorii părului lui, a fost un pictor italian al renașterii.
Născut la Florența, în Italia, cu un păr roșu care i-a adus porecla de mai târziu, Rosso a învățat la început în atelierul lui Andrea del Sarto, alături de Pontormo, un tânăr din aceeași generație. Ajuns la Roma spre sfârșitul anului 1523, Rosso a fost influențat de opera lui Michelangelo, Rafael și a altor artiști ai Renașterii, aliniindu-se stilului și manierei acestora.

Nevoit să fugă din Roma după teribilul Sacco din 1527, Rosso ajunge în cele din urmă în Franța, în 1530 și cucerește o poziție importantă la Curtea lui Francisc I; rămâne aici până la moarte. Împreună cu Francesco Primaticcio, Rosso a fost unul dintre artiștii de frunte care au lucrat la Castelul Fontainebleau, numărându-se printre pictorii „primei Școli de la Fontainebleau” și petrecându-și acolo cea mai mare parte a vieții. După moartea lui, în 1540 (după o informație prea puțin susținută a lui Vasari, Rosso s-ar fi sinucis), Francesco Primaticcio a fost însărcinat cu conducerea artistică a lucrărilor de la Fontainebleau.

Cea mai de seamă realizare a lui Rosso este considerată în primul rând Coborârea de pe cruce, o pictură de altar din Pinacoteca Comunale din Volterra (inițial a fost pictată pentru Catedrala orașului). În contrast cu expresia înțepenită a durerii din alte Coborâri, Rosso compune o complicată acțiune în mișcare, personajele din partea inferioară a scenei arătând în mod cât se poate de clar și de precis, prin intermediul sugestivei înfățișări a chipurilor ascunse, o durere suportată în liniște. Cerul este întunecat. Cele trei scări și oamenii care îl coboară pe Christos exprimă dificultatea misiunii. În ce-l privește pe Isus, acesta este cadaveric. Această scenă exaltată, înfățișând tulburarea eroilor, se deosebește mult de opera, tot atât de complexă, dar cu o compoziție mai simplă, realizată de un contemporan apropiat lui Rosso, pictorul florentin Pontormo.