Iubito, hai, uşor întinde-mi mâna –
Te uită, în câmpuri, iarba a-nverzit!
S-a dus ninsoarea – a pierit şi bruma
Şi numai bună-i vremea de iubit.
Nu-i soare, dar frumos aleargă norii,
Spre zarea largă, bulucind-puhoi…
Şi s-au întors la casa lor cocorii –
Ştii? Primăvara vine pentru noi!
Deşi-n răstimpuri, din cer cade rouă,
Să-mi răcorească ochii-nfierbântaţi,
Speranţe – mii – răsar, de viaţă nouă –
Ce-or să ne prindă strâns îmbrăţişaţi.
Hai să-alergăm spre zarea vineţie –
Va răsări şi soare-ntr-un târziu…
Şi îmbătaţi de dulce bucurie,
Vom azvârli din inimi gând pustiu.
Iubita mea, te rog, atent priveşte:
Pământ şi cer cum, tainic, se-nnoiesc…
Simţi, tu, din pieptul meu, cum viu ţâşneşte
Un simţământ, curat, dumnezeiesc?!
E dragostea – ce face să-nflorească,
Noian de flori în pomii roditori
Şi-n sufletele noastre să rodească,
Dorinţe vii – şi-nvăpăiaţi fiori.
Iubita mea, să fim copii de-a pururi –
Nu-i nici o noimă în a fi adulţi!
Să ne-mbrăcăm iubirea în azururi –
Ca noi, în lumea asta, nu-s prea mulţi.
Hai să ne ascundem amândoi într-unul,
Ca nimenea din lume, nicidecum,
Iubirii noastre să nu-i ştie drumul –
Şi doar iubirea să ne stea în drum.
…Iubito, hai, de mână tu mă prinde –
Te uită, în câmpuri, iarba a-nverzit!
Privirea ta – privirea mi-o aprinde –
Şi numai bună-i vremea de iubit…
de Boris Ioachim
--------------------------------------------------------------------------------
Robert Julian Onderdonk - Piersici la ferma Mavericks
Data: 1915
Stilul: Impresionism
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu