YEATS
Pântecul mamei mele exista de numai şaisprezece ani
Jumătate- jumătate eram purtată de oameni care încă nu se 
 Ştiau
 Fiindcă încă foarte departe de zămislire şi de naştere
 Când Yeats a scris despre mine:
 of what is past, or passing, or to come
 Eu nu eram încă zămislită
 Când Yeats a proorocit că mă voi naşte cândva,
 Că îi voi semăna cândva,
 Că ne vom întâlni cândva
 În acea ţară a nimănui
 Populată cu vârstnici şi cu morţii viitorului
 Şi unde cineva care încă nu s-a născut
 Stă încolonat într-o linie lungă legănată de timp
 Cu mădularele neformate şi nemodelate încă de codul genetic,
 Şi nu se grăbeşte
Aici este Labirintul în care stau de vorbă cu pictorii. Paznicul muzeului îmi este prieten. Mă uimește chiar și prezența mea de aici. Sunt visătorul din "Imagine" și prieten cu Van Gogh. Ceasul cu cuc de la tata măsoară încă secundele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Enrico Baj - La Madmoiselle du Jamaica
la vento trapasanta vestaĵojn în sufragerie în timp ce citeam ”libertatea de depresie” [radu paraschivescu] vântul deschide și închide ușa l...
 
- 
Ca o viţă de vie Ca o viţă de vie sunt eu, care iubesc Soarele! Şi-mi voi întinde lianele pe stejarul argintiu în razele dimineţii...
- 
ZIUA PETER PAUL RUBENS Fiii Ledei Doi tineri printi , nascuti de-aceeasi mama, Legatu-s-au prin dor clocotitor, ...

 
 
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu