Lumina Soarelui în grădină
Lumina Soarelui în grădină
Devine tot mai clară şi mai rece –
Noi nu putem aresta în plasa lui de aur
Minutul care trece;
După ce totul a fost spus
Nu mai putem cere iertare.
Aici este Labirintul în care stau de vorbă cu pictorii. Paznicul muzeului îmi este prieten. Mă uimește chiar și prezența mea de aici. Sunt visătorul din "Imagine" și prieten cu Van Gogh. Ceasul cu cuc de la tata măsoară încă secundele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Giulio Da Vicchio - Green Umbrellas, Perplexity
estas perfekta aŭtuno e o toamnă perfectă stau nemișcat și ascult: zgomotul ploii animalele de companie gardienii care patrulează pe strada ...
-
ZIUA PETER PAUL RUBENS Fiii Ledei Doi tineri printi , nascuti de-aceeasi mama, Legatu-s-au prin dor clocotitor, ...
-
Tabloul Nopţile de mi le-ar lumina soarele! Dorm - leoarcă de vopsele, în patul meu În aşternutul meu din tablouri şi tu cu picioru...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu