Egon Schiele - Femeie stînd în sezut cu un genunchi îndoit - aniversare

* * *

balerino
stai ca o vulpe roșcată sprijinită de genunchi
o operă comică pentru copii
și da-i tîrcoale prin gîndurile și cuvintele mele
care nasc o simfonie cu numele tău

ce simt e bucurie

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Egon Schiele
TitluL: Femeie stînd în sezut cu un genunchi îndoit
Titlul original:
Data : 1917; Viena, Austria
Stilul: Expresionism
Mod de realizare: acuarela, creion, gouache pe hîrtie
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Egon Schiele ( 12 iunie 1890, Tulln (Austria) – 31 octombrie 1918, Viena) a fost un pictor austriac. Alături de Gustav Klimt şi Oskar Kokoschka, este considerat unul din cei mai importanţi reprezentanäi ai artei vieneze moderne. În decursul scurtei sale cariere, Egon Schiele a fost un scrupulos şi intransigent observator al fiinţei omeneşti, autor al unor portrete şi nuduri în care se împletesc erotismul şi eshatologia, bucuria vieţii şi neliniştea sfârşitului. Remarcabil exponent al expresionismului, artistul a avut sfera sa de creaţie la Viena, unde în timpul vieţii sale s-au întâlnit drumurile artei şi ale filosofiei contemporane.Egon Schiele şi-a concentrat întreaga forţă de creaţie în studiul pătrunzător al trupului, aspirând în felul acesta spre descifrarea interiorului uman, până la „scoaterea la suprafaţă” a secretelor sufletului omenesc. Abordând fără încetare problematica erotismului nedisimulat în spirit freudian, a transpus pe pânză sau pe foaia de hârtie – mai ales în nuduri – cele mai profunde instincte ale fiinţei umane. Schiele a pictat multe nuduri, atât de femeie, cât şi de bărbat, care prezintă personajele în poziţii erotice foarte îndrăzneţe, adeseori provocatoare, cu organele genitale ostentativ expuse (Fată cu păr negru şi fustă ridicată, 1911). Dar cum spunea el însuşi, „într-o operă erotică există totodată şi o fărâmă de sacru”. Acest fapt se reflectă, printre altele, în compoziţia de mari dimensiuni intitulată Îmbrăţişare (1917) sau în Pereche de femei îmbrăţişate (1914).Încă de la începuturile carierei sale, Schiele este interesat de natură.

Pictând peisaje în aer liber cu influenţe cert impresioniste, începe să zărească în natură ilustrarea procesului de trecere de la viaţă la moarte şi-şi transformă peisajele într-o „oglindă a sufletului”. În tabloul Patru copaci (1917), unul din castani şi-a pierdut deja ornamentul efemer, iar frunzele celorlalţi copaci sunt ruginii, semn că în scurt timp vor cădea. Trunchiurile copacilor marchează delimitarea pe verticală a spaţiului, căreia îi corespunde orizontalitatea liniilor ce sugerează pământul şi cerul. Peisajele urbane, cum sunt reprezentate în ciclul de tablouri cu case din Krumlov, nu corespund unor redări realiste, artistul asociază după bunul plac clădiri şi străzi, fără nici o consideraţie faţă de perspectivă şi volum. În aproape toate tablourile, pictate de regulă din perspectiva zborului păsării, Schiele prezintă oraşul ca un loc nepopulat, doar uneori câte o lenjerie care se usucă la geam sugerează prezenţa omenească.