luni, 8 mai 2017

Marc Chagall – Indragostiti sub jumatate de luna

TABLOUL

Nopţile de mi le-ar lumina soarele!
Dorm - leoarcă de vopsele, în patul meu
În aşternutul meu din tablouri
şi tu cu piciorul gura închizându-mi
nu mă laşi să respir, mă înăbuş.
Mă trezesc - în suferinţele
zilei ce se deşteaptă şi în speranţe
încă nedesenate
încă ne-nfăptuite în culoare. Alerg
sus, spre penelurile uscate
acolo
sunt răstignit dis-de-dimineaţă, precum Hristos
acolo mă ţintuiesc de şevalet.
Dar tabloul încă nu e terminat
în el totul mai e doar fulguraţie, sclipire revărsătoare...
Ici - o tuşă! Albastră. Ici - una verde.
Roşie. Culorile se potolesc
vine tihna...
Dar ascultă odată şi tu, mortul meu pat
uscata mea iarbă
iubire ce m-ai părăsit
şi iar revenit-ai
ascultă ce am a-ţi spune.
Mă înfăţişai sufletului tău
eu beau restul anilor ce ţi-au mai rămas.
Până-n gât sunt sătul şi de luna ta
şi de a te păzi, precum o făcusem cândva.


versuri : Marc Chagall


-----------------------------------------------------------------------------------
Marc Chagall – Indragostiti sub jumatate de luna
Data: 1917; Liozna, langa Vitebsk, Belarus
Stilul: Cubism
Media: Gouache pe hartie
Dimensiunea: 30 x 32 cm
Colectie privata
Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus - d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern. Stilul său de pictură este considerat ca deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și al melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creația sa, la fel ca și orașul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul și-a petrecut copilăria.

Marc Chagall – Răstignirea albă



* * *

Sunt feciorul Tău, menit
a se târî pe pământ.
mi-ai dat vopsele-n mână, penelul mi l-ai dat
dar cum ar fi să Te pictez - nu ştiu...
Acest pământ? Cerul? Inima Ta?
Ruinele oraşelor? Fraţii arzând în flăcări?
Ochii mi se umplu de lacrimi, nu văd -
încotro să fug, spre cine să zbor?
Căci există cineva care ne năruie viaţa.
Căci există cineva care ne dă soroc de moarte
şi el anume ar putea să mă ajute
ca tabloul ce-l pictez să lumineze-a bucurie.

versuri: Marc Chagall


-----------------------------------------------------------------------------------
Marc Chagall – Răstignirea albă
Data: 1917; Liozna, langa Vitebsk, Belarus
Stilul: Cubism
Media: Gouache pe hartie
Dimensiunea: 30 x 32 cm
Colectie privata
Începând din 1938 şi mai ales în perioada sa de exil, la Chagall apare frecvent tema „Crucificării”, simbol al suferinţei universale şi mai ales a aceleia a poporului evreu. El asociază acestei teme clasice a iconografiei creştine obiecte rituale evreieşti ca „tallit”, şalul de rugăciune, în jurul lui Cristos, şi candelabrul cu şapte braţe, unind astfel creştinismul şi iudaismul în figura celui răstignit.
”Marc Chagall nu profetizează; el vorbeşte dinlăuntrul apocalipsei. Acest strigăt şi tulburarea profundă a lumii care-l însoţeşte ies în evidenţă în tabloul Răstignirea albă, pictat în 1938. Momentul surprins este acela al morţii lui Cristos pe Cruce, moarte care, în evanghelii, este asociată cu fenomene de tip apocaliptic: înnoptare, cutremur, despicarea catapetesmei Templului. Un incendiu devastează casele care se strâmbă, se răstoarnă.
Cristos însuşi apare răstignit în mijlocul tabloului, purtat de un şuvoi alb de lumină, ce curge parcă din cer, contrastând cu lumina noptatică a Ierusalimului. Cristos este pictat ca evreu: în locul cununei de spini poartă un fel de turban; şoldurile îi sunt acoperite de un şal de rugăciune evreiesc. Aceeaşi lumină, parcă supranaturală, se degajează din sfeşnicul cultual cu şapte lumini aşezat la picioarele crucii. O serie de personaje, uşor identificabile ca evrei, se îndepărtează de centrul acţiunii: locul răstignirii. Ei fug îngroziţi, urmăriţi de catastrofa cosmică sau ameninţaţi de pogrom. Două armate se apropie din colţurile de sus ale operei: la stânga, soldaţii înalţă un steag lituanian (pogromurile lituaniene au fost deosebit de crude). La dreapta, o mică escadră înaintează înălţând un steag roşu, care ar putea fi cel bolşevic.
Deşi pictat în anul în care intenţiile naziste în ce priveşte evreimea est-europeană deveneau din ce în ce mai limpezi, scena pare să trimeată mai degrabă la împrejurările războiului civil din Rusia anilor 1918-1920. În acei ani au avut loc cele mai mari pogromuri împotriva evreilor, identificaţi de imaginarul popular cu comuniştii, în parte fiindcă dintre evrei se recrutează acum mulţi revoluţionari.
Figura centrală a trupului lui Cristos, recent ieşit din viaţă, are o semnificaţie ambiguă: pe de o parte, el este un evreu supus torturii. Pe de alta, moartea lui declanşează apocalipsa în care este pierdut poporul evreu, în mijlocul şi în jurul căruia se joacă drama sacră a distrugerii universale. Vechea temă a culpabilităţii cosmice a evreilor în drama mântuirii este văzută aici sub aspectul ei de catastrofă (Şoah), în acelaşi timp profeţie a unor dezastre care nu s-au produs încă şi rememorare a martiriului evreilor, sub pretextul participării unora dintre ei la revoluţie”.
”În impresionanta sa operă Răstignirea albă, 1938, Marc Chagall a transfigurat martiriul poporului evreu. Este una dintre cele mai valoroase picturi ale lui Chagall şi se înscrie printre imaginile cele mai importante ale evreimii. Un evreu purtând talitul este suspendat pe cruce. Deasupra capului său se poate recunoaşte o inscripţie în ebraică: „Isus din Nazaret, regele iudeilor“. Se mai văd un sfeşnic cu şase braţe, un evreu cu sulul Torei şi o sinagogă arzând. Tabernacolul Torei, Aaron-ha-Kodesch, este deschis, iar scrierile sfinte zac risipite; peste tot sunt oameni înfricoşaţi. Pictura a fost creată, după cum a mărturisit mai târziu Chagall, ca răspuns la persecuţiile naţional-socialiştilor, dar pe atunci artistul încă nu putea să întrevadă amploarea şi sfârşitul acestora”.

duminică, 7 mai 2017

Claude Monet – PRIMAVARA

SARUTUL

un nor sta sa planga peste
toate amintirile
abatuta de plictiseala
un fir de papadie
si doi muguri
de ciresi
cazuti atat de jos
se saruta de cateva zile
enervati de plansul
 fetitei.

(cav)


-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Claude Monet – PRIMAVARA
Data: 1875
Stilul: Impresionism
Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franţa.
Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătuşa sa Lecadre a fost de acord să-l scape de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradiţională predate la universitate nu i-au fost pe plac.
În 1872 (sau 1873) Monet a pictat Impression, soleil levant (franceză: Impresie, răsărit de soare - acum în Musée Marmottan, Paris), un peisaj din Le Havre, care a fost expus la prima expoziţie impresionistă din 1874. Se spune că Louis Leroy, un critic ostil, a folosit numele de "Impresioniste" din titlul acestei picturi, comentând că picturile lui Monet erau mai degrabă "impresii" decât lucrări de artă terminate. La a treia expoziţie, din 1876, pictorii pe care noi îi grupăm cu termenul de impresionişti, foloseau deja termenul acesta pentru a se descrie.

Camille Pissarro - Strada Hermitage, Pontoise

AICI

pasii mei pe aceasta strada
rasuna
pe alta strada
unde
imi aud pasii
pasind pe aceasta strada
reala e doar negura.


de Octav Paz


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Camille Pissarro - Strada Hermitage, Pontoise
Data: 1874
Stilul: Impresionism
Ulei pe panza
Dimensiunea: 34.8 x 40.4 cm
Colectie privata
Camille Pissarro (n. 10 iulie 1830, Charlotte-Amalie, astăzi în Insulele Virgine Americane - d. 13 noiembrie 1903, Paris) a fost un pictor francez care a jucat un rol decisiv în unificarea mişcării impresioniste şi în schimbările ce au avut loc în arta celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, rol recunoscut ca atare cu mult mai târziu decât cel al altor pictori contemporani cu el. Prin contribuţia pe care a avut-o la formarea artistică a lui Paul Cézanne, Vincent Van Gogh, Paul Gauguin, Georges Seurat şi alţii a influenţat, deşi mai puţin remarcat, apariţia picturii moderne din secolul al XX-lea.

Pablo Picasso - Fata in fata oglinzii

ZIUA PABLO PICASSO - pictor, poet

* * *

picătură cu
picătură
viu
moare
albastrul palid
între
ghearele
verdelui de migdală
la scara
de roz


versuri - Pablo Picasso


--------------------------------
Pablo Picasso - Fata in fata oglinzii -1932. Ceea ce il face celebru pe Pablo Picasso este cubismul. Maestrul incearca sa reprezinte obiectele tridimensionale pe suprafata bidimensionala a tabloului, fara a folosi insa mijloace iluzioniste, care sa lege forma si suprafata prin ingreunarea observarii diferentei dintre primul plan si fond. Obiectele sunt descompuse in parti de baza si apoi sunt reasamblate pe suprafata pictata. Incepand cu anul 1912, Picasso recurge la metoda "colajelor", cubismul intrand intr-o "faza sintetica". In acest mod, Picasso reuseste sa accentueze si mai mult diferenta intre suprafata tabloului si relieful obiectelor reprezentate.
Spaniolul Pablo Picasso – unul dintre cei mai influenți artiști de secol XX, care a contribuit, printre altele, la apariția cubismului și a colajului – a fost nu doar pictor, sculptor, scenograf și ceramist, ci și poet.
Picasso nu s-a apucat însă de scris până în aprilie 1935, când avea 54 de ani. O criză conjugală – Olga Khokhlova, balerină de origine rusă și prima soție a lui Picasso, tocmai îl părăsise – a fost, se pare, momentul declanșator pentru a se apuca de scris.
Așa încât, timp de doi ani, 1935 și 1936, artistul a renunțat la pictură și sculptură scriind aproape zilnic. Rezultatul? Caiete întregi și, uneori, chiar șervețele, umplute cu poeme – cele mai multe fără titluri – care, asemenea picturilor sale, sunt extrem de expresive, energice, uneori violente, sfidând, de cele mai multe ori, sintaxa.
Scrise fie în spaniolă, fie în franceză – unele poezii conțin cuvinte scrise în ambele limbi –, poemele lui Picasso sunt colaje de cuvinte, picturi literare ce evocă culoare, miros, sunet, gust și care conțin aluzii sexuale. “Tot ce găsiți în poemele mele veți găsi și în picturi. Mulți pictori de astăzi au uitat de poezie în picturile lor – când, de fapt, cel mai important lucru e tocmai poezia”, spunea artistul.

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - LA O MĂMĂLIGĂ - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI RUDOLF SCHWEITZER - CUMPĂNA

Seară rurală

Se uită soarele-napoi...
O fi pierdut ceva,
Sau, poate,
Aşteaptă-n deal vreun car cu boi,
Să-l plimbe şi prin alte sate
Cu gospodari şi holde mai bogate?...

În sat la noi,
Biserica, de veche ce era,
În anul când a fost cutremur de pământ
S-a prăbuşit cu turlele-n şosea,
Şi-azi casele - atâta cât mai sunt -
Par jucării
Pentru copii,
Iar plopii - coşuri negre de maşini
Ce-au treierat
Bucatele din sate
Pentru străini...

Prin curţi,
Găinile şi porcii s-au culcat,
Femeile au pus de mămăligă,
Iar oamenii s-au pus la sfat
Cu popa ce-a sosit într-o cotigă
De la oraş,
Unde-a schimbat sedilele de caş
Cu trei duzini de lumânări de ceară,
Că-n cimitir la noi ca-n orice sat,
Sunt îngropaţi şi trei flăcăi, morţi pentru
Ţară.

Dar unde-i soarele din deal?...
Parcă-aşteapta
Pe cineva...
Pesemne, că, gonit de lună,
Şi-a dat cu popa "noapte bună"
Şi-a scăpătat...

de Ion Minulescu



----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Rudolf Schweitzer-Cumpăna
Titlul: La o mamaliga
Titlul original: La o mamaliga
Data :
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Pictorul Rudolf Schweitzer-Cumpăna se naşte la Piteşti, la 7 mai 1886, într-o familie de origine germană. Şcoala elementară şi liceul le urmează în oraşul natal. În anul 1904 pleacă în Germania, la Berlin, înscriindu-se la cursurile particulare ale Şcolii de artă, unde se pregăteşte cu prof. Adolf Schlabitz pentru a candida apoi la concursul de admitere al Academiei Regale de Artă ale cărei cursuri le absolvă în anul 1909. În acelaşi an se înapoiază în patria natală mai întâi pentru satisfacerea stagiului militar, după care va desfăşura o amplă activitate artistică iniţial la Piteşti şi în zonele pitoreşti ale Argeşului.
În anul 1911 expune pentru prima dată la Salonul Oficial, apoi la Tinerimea Artistică (1912), Ateneul Român (1920), mai întâi în expoziţii de grup, apoi cu expoziţii personale la Bucureşti, cât şi la Fundaţia Dalles, Institutul de Artă, Sala Ileana, dar şi în diferite oraşe din tară precum Ploieşti (1924), Craiova, Timişoara, Galaţi, Brăila, Piteşti, Buzău etc. În 1929 face un voiaj de studiu la Budapesta, în acelaşi an o Campanie de lucru la Constantinopol, Atena, Salonic, în 1931-1932 călătoreşte la Paris, unde va expune la Galeria Jeanne Castel, iar în 1932 participă cu lucrări la Expoziţia Artiştilor francezi de la Paris. Călătoreşte şi lucrează intens în Macedonia şi Grecia, ulterior în Italia (Veneţia, Milano, Roma, Napoli, San Remo) şi în câteva localităţi din Germania; în 1957 este invitat să facă o călătorie de documentare în fosta Iugoslavie. În anul 1951, maestrul Schweitzer-Cumpăna este numit profesor la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti. În timpul vieţii face donaţii semnificative muzeelor din Piteşti, Brăila, Galaţi, Craiova.
Cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani i se conferă titlul de Maestru Emerit al Artei. Se stinge din viaţă la 17 februarie 1975, la Bucureşti şi este înmormântat la Cimitirul Evanghelic-Lutheran.

Christian Schad - Nostalgia - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI SPANIOL JOSE HIGUERA

Nostalgie

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.
În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-e privirea stranie şi dreaptă.


Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile
Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
Şi tot aştept pe cineva de nu mai vine.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând
Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile...

de Demostene Botez


----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Christian Schad
Titlul: Nostalgia
Titlul original: Nostalgia
Data :2014; Spania
Stilul: Realism, Hyper-Realism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:81 x 100 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor
José Higuera ( Cantabria , 1966 ) este un pictor, portretist și peisagist spaniol, curent realist .
El a câștigat 2015 Medalia de Aur acordat de Forumul european 2001 . În prezent , se prezintă lucrări în Statele Unite , Europa și Asia .

vineri, 5 mai 2017

Christian Schad - Marcella - Julio Iglesias: Manuela

Manuela

Exact ca nopțile, exact ca visele,
sunt ochii negri ai dragei mele Manuela
Exact ca apariția primăverii,
exact ca luna plină e iubirea mea Manuela.
Cuvintele ei de iubire
Privirea neliniștită a iubitei mele Manuela
mi-au inlănțuit simțurile
Și toate visele sunt doar pentru Manuela
De când a venit in viața mea,
in acea după-amiază cand am intalnit-o pe Manuela


REFREN:
Sunt mai fericit ca oricine,
pentru că mă așteaptă in fiecare zi,
dulceața săruturilor ei
și imensa iubire pe care mi-o dă Manuela ...
In fiecare zi, in fiecare moment, visul meu cel mai mare e s-o văd pe Manuela
Trăiesc, gândesc,
știu că exist doar pentru draga mea Manuela
De când a venit in viața mea,
din acea după-amiaza când am intâlnit-o pe Manuela.

REFREN:
Sunt mai fericit ca oricine,
pentru că mă așteaptă in fiecare zi,
dulceața săruturilor ei
și imensa iubire pe care mi-o dă Manuela ...


Artist: Julio Iglesias
Album: A flor de piel 1974
Cântec: Manuela


---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Christian Schad
Titlul: Marcella
Titlul original: Marcella
Data :1926
Stilul: Realism magic
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Christian Schad (21 august 1894 – 25 februarie 1982) a fost un pictor german asociat dadaismului si miscarii Noua Obiectivitate( New Objectivity).
Schad s-a nascut in Miesbach, Bavaria Superioara. A studiat la academia de arta din München in 1913. Un pacifist, a fugit in Elvetia in 1915 pentru a evita serviciul militar din Primul Razboi Mondial, stabilindu-se mai intai in Zürich si apoi in Geneva.Ambele orase erau centre ale miscarii dadaiste, iar Schad a devenit dadaist. A fost martor al fondarii faimosului Cabaret Voltaire. Incepand cu 1918, Schad a creat propria lui versiune a Fotogramei (care mai tarziu a fost numita „Schadographs” de catre Tristan Tzara) in care un conour de pictura este dezvoltat pe placi sensibile la lumina. Din 1920 pana in 1925, a petrecut cativa ani in Roma si Neapole, unde a studiat pictorii italieni si s-a casatorit. In 1927 a emigrat cu familia in Viena. Picturile lui din aceasta perioada sunt asociate miscarii New Objectivity Movement. La sfarsitul anilor 1920 s-a reintors in Berlin si s-a stabilit acolo.
Arta lui nu a fost condamnata in acelasi mod cu cea a lui Otto Dix, George Grosz, Max Beckmann si multi alti artisti ai miscarii New Objectivity; asta s-ar putea datora lipsei de succes comercial. A devenit interesat de filozofia estica in jurul anilor 1930, iar productia lui artistica a avut un declin brusc.
Schad a murit in Stuttgart pe 25 februarie 1982.

Alexander Maxovich Shilov - Igumen Zinoviy

Tristele acorduri de vioară
Cântă peste fumul care-apune
Slavă cerului că pentru-ntâia oară
Eşti, cu iubitul, singură în lume.

de Anna Ahmatova


----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Alexander Maxovich Shilov
Titlul: Igumen Zinoviy
Titlul original: Igumen Zinoviy
Data :1991
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Alexander Maxovich Shilov ( rus : Александр Максович Шилов ; născut la 6 octombrie 1943) este un pictor sovietic

Ivan Nikolaevich Kramskoy - Portretul imparatesei Maria Fiodorovna

Scoica de trandafir dormind in roua

Vantul a lovit-o cu un bob de nisip
Si umeda o perla asteapta sa se nasca
Bolnava inauntru.
Trandafirul aude, trandafirul aude,
Genunchii degetelor mele s-au rugat
Atat de mult, asa de sfant aseara
Lovind in discul sau inflacarat
Mainile mele l-au lovit din somn
Si-a venit sa-mi deschida


Cel care locuieste inauntru
Si peste miezul sau ascuns e domn.
Trandafirul aude, trandafirul aude,
Pavilionul sau regesc
Eu l-am intrezarit intr-o clipa,
Ce caini de vanatoare,
Lungi panase
Aproape seminte
in curtea dinauntru larmuiesc.
Trandafirul aude, trandafirul aude,
Pe trepte nesfintite am urcat
Pe lespezi de petale,
De la camarile cu miere
inspre terasele cu vant
Pana cand m-am visat si eu
Un bulb negru din miazazi
infasurat in tunica subtire
De miresme stravezii
Stins colorate.
Deasupra un pieptar de zale
Desfoliate noaptea dintr-o stea
Numai din zvonuri foarte argintoase
Prin care acul de albina nu trecea.
Uneori merg asa prin cetate,
Uneori trec asa, prin apus,
De stau mai mult, cum e firesc,
La curtile sale ca smerit supus, in timpul sau dumnezeiesc.
Trandafirul aude, trandafirul aude,
O lege blanda ma ingaduie acolo.


de Adrian Popescu


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Ivan Nikolaevich Kramskoy
Titlul: Portretul imparatesei Maria Fiodorovna
Titlul original:
Data :1897
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 47 x 55 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Ivan Nikolaevich Kramskoy ,in limba rusa: Иван Николаевич Крамской,( 27mai, 1837 – 24 martie, 1887) (Russian: Иван Николаевич Крамской) a fost pictor si critic de arta rus.
Ivan Kramskoy a fost liderul intelectual al miscarii artistice rusesti din perioada anilor 1860–1880.

Isaac Ilyich Levitan - Primavara, apa adanca


Dincolo de lumină, un stol de corbi albi

Caldura de iarnă
Liniştea de plumb îmi striveşte nepăsătoare gândul,
Lăsâdu-mi doar loc pentru o gură de aer
Otrăvit.
Cu pleoapele închise privesc printre stele
Câmpul cu flori verzi.

Dincolo de lumină, un stol de corbi albi
Smulge neobrăzat dintr-un leş. Flămânzi
Ochii…
Palmele mele mângâie blând
O inimă rece.

Mă joc printre cuvinte până când le pierd
Şi caut grăbită să găsesc din nou
Litere…
Am curaj şi mă tem să le scriu
Pentru chipuri şi suflete.

de Loredana Negrilă

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Isaac Ilyich Levitan
Titlul: Primavara, apa adanca
Titlul original:
Data :1897
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 57.5 x 64.2 cm
Unde se gaseste: Tretyakov Gallery, Moscow, Rusia

Date despre pictor:
Isaac Ilyich Levitan (in rusa: Исаа́к Ильи́ч Левита́н; 30 august 1860 – 4 august [O.S.22 iulie] 1900) a fost un pictor clasic peisagist rus-lituanian.
Isaac Levitan s-a nascut in oraselul Wirballen, regiunea Kowno, actualmente Lituania, intro familie saraca, insa educata de evrei. Tatal lui, Elyashiv Levitan era fiul unui rabin si era un autodidact. A predat germana si franceza in Kowno, mai tarziu a lucrat ca translator pentru o companie franceza care lucra la constructia unui pod de cale ferata. La inceputul anilor 1870, familia Levitan s-au mutat in Moscova.

In septembrie 1873, Isaac Levitan a intrat la Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova unde fratele lui mai mare, Avel studiase deja doi ani. Dupa un an in clasa de reproduceri dupa picturi, Isaac s-a transferat intro clasa de pictura naturalistica, iar curand dupa aceea s-a mutat intro clasa de peisagistica. Profesorii lui Levitan au fost renumitii Alexei Savrasov, Vasily Perov si Vasily Polenov.

In 1875, mama lui a murit, iar tatal lui s-a imbolnavit foarte grav si nu a mai fost in stare sa aiba grija de cei patru copii ai sai; a murit in 1877. Familia a ajuns intro stare de saracie extrema. Datorita talentului si realizarilor sale, precum si originii evreiesti, Levitan a primit o bursa si a continuat studiile.
In 1877, lucrarile lui Isaac Levitan au fost expuse publicului pentru prima data si a primit numeroase critici favorabile din partea presei. Dupa incercarea de asasinat a lui Alexander Soloviev asupra tarului Alexander II, din mai 1879, familiile de evrei au fost obligate sa se mute din marile orase ale Imperiului Rus, iar familia s-a mutat in suburbia Saltykovka, insa la presiunile iubitorilor de arta, lui Levitan i s-a permis sa se intoarca in oras. In 1880 , pictura lui „Осенний день. Сокольники” (Autumn day. Sokolniki) a fost cumparata de filantropistul si colectionarul de arta Pavel Mikhailovich Tretyakov.

In primavara lui 1884 Levitan a participat la expozitia mobila de arta a grupului cunoscut sub numele de Peredvizhniki, iar in 1891 a devenit membri al grupului.In timpul studiilor sale la scoala din Moscova, Levitan s-a imprietenit cu Konstantin Korovin, Mikhail Nesterov, arhitectul Fyodor Shekhtel, precum si cu pictorul Nikolay Chekhov, al carui renumit frate, Anton Chekhov a devenit cel mai apropiat prieten al lui Levitan.

Opera lui Levitan reprezinta farmecul liric al peisajelor rusesti. Levitan nu a pictat peisaje citadine; cu exceptia lucrarii „View of Simonov Monastery”, iar Moscova apare doar in pictura „Illumination of the Kremlin”.

In 1897, deja renumit in intreaga lume, el a fost ales la Academia Imperiala de Arte, iar in 1898 a fost numit seful Studioului de Peisagistica.

Levitan si-a petrecut ultimul an din viata la casa lui Chekhov din Crimea. In ciuda efectelor bolii sale in faza terminala, ultimele lui luicrari sunt pline de lumina. Ele reflecta linistea si eterna frumusete a naturii rusesti.

A fost inmormantat la cimitirul evreiesc din Dorogomilovo. In aprilie 1941 ramasitele pamantesti ale lui Levitan au fost mutate la cimitirul Novodevichy, aproape de cavoul lui Chekhov. Levitan nu a avut familie si nici copii.

Jules Trayer - Couturières bretonnes ou Atelier de couture

longaj hirundoj solstițiul de vară este chiar după colț mama este foarte îngrijorată de ce se întâmplă în spatele ușilor închise de modul cu...