joi, 8 iunie 2017

Dana Nechita - Bojdeuca din Fruntesti -Bacau

Vara

Îmi place uneori,
Vara,
Când simt respiraţia pământului,
Să povestesc
Despre iubirea macilor de câmp.
Atunci
Desprind din păr
Petalele roşii,
Una
Câte una,
Ca vara cuvintelor mele.
Le pun pe gură,
Pe ochi,
Pe palme,
Pentru că fiecare
Ştie să spună o poveste


de Virginia Carianopol



-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Dana Nechita -
Titlu tablou : Bojdeuca din Fruntesti -Bacau
Data: iulie 2014
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 40 x 50 cm

Marie Laurencin - Doua femei cu instrument muzical - Marie Laurencin - Doua femei cu instrument muzical: Sway

ZIUA MARIE LAURENCIN

Mişcă-te în pas de dans

Atunci când începe ritmul de marimba
Dansează cu mine, leagáná-má
Precum un ocean leneş îmbrăţişează ţărmul,
Ţine-mă aproape de tine, leagáná-má mai mult.


Precum o floare în adierea vântului
Unduieşte-te cu mine, leagáná-te uşor,
Când dansăm ştii cum să te porţi cu mine,
Stai cu mine, mişcă-te cu mine.

În ringul de dans pot fi alţi dansatori,
Dar, dragă,eu am ochi numai pentru tine,
Doar tu ai acea tehnică magică,
Când ne mişcăm sunt vulnerabil.

Pot auzi sunetul viorilor
Cu mult timp înainte să înceapă
Fă-mă să vibrez aşa cum numai tu ştii s-o faci
Mişcă-mă uşor, mişcă-mă acum.

În ringul de dans pot fi şi alţi dansatori,
Dar, dragă, eu am ochi numai pentru tine,
Doar tu ai acea tehnică fermecată
Când ne mişcăm sunt vulnerabil.

Pot auzi sunetul viorilor
Cu mult timp înainte să înceapă
Fă-mă să vibrez aşa cum numai tu ştii s-o faci,
Mişcă-mă uşor, mişcă-mă acum.

Știi cum
Leagáná- mă usor, legăná- mă acum

Artist: Marie Laurencin - Doua femei cu instrument muzical
Cântec: Sway


 -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Marie Laurencin - Doua femei cu instrument muzical
Marie Laurencin (31 octombrie 1883, Paris - 8 iunie 1956, Paris) a fost o pictoriță și o sculptoriță franceză.
În 1907 ea are o expoziție pentru prima oară la "Salonul Independenților". Este același an în care Picasso îi făcea cunoștință cu Guillaume Apollinaire. Din această intâlnire ia naștere o legătură atât de pasionată pe cât de tumultoasă ce durează până în 1912. În 1914, ea se căsătorește cu baronul Otto von Wätjen, pe care îl întâlnise un an mai devreme. Cuplul se refugiază in Spania, după declarația de război, întâi la Madrid apoi la Barcelona. Se asociază cu artiștii Sonia și Robert Delaunay datorită unei întâlniri organizată de Francis Picabia, pentru care ea va compune poezii pentru revista Dada 291 în 1917. Se întoarce la Paris în 1920.
Stilul său este un aport propriu de culori fluide și suave, o simplificare încrezătoare a compoziției, o predilecție pentru anumite forme feminine, alungite și grațioase, ce îi vor permite să ocupe un loc privilegiat în inima Parisului monden al anilor 1920.
Menține legături profunde si benefice cu nenumărați scriitori, pe care îi ilustrează și în opere: Gide, Max Jacob, Saint-John Perse, Marcel Jouhandeau, Jean Paulhan, Lewis Carroll și mulți alții.
Devenită portretistă oficial în mijlocul mondenului feminin (Nicole Groult, Coco Chanel) în anii 1920, Marie Laurencin, se evidențiază de asemenea ca decoratoare a baletului "Les Biches" de Serge Diaghilev pe o muzică de Francis Poulenc (1924), apoi pentru Opera-Comique, Comédie Française, și pentru Ballets de Roland Petit in cadrul Teatrului Champs-Elysées.

Paul Cezanne - Jucatorii de carti - Kenny Rogers (Kenneth Donald "Kenny" Rogers): The Gambler

Jucătorul

Într-o seară caldă de vară
Într-un tren către nicăieri
M-am întâlnit cu jucătorul
Eram amândoi prea obosiţi să dormim
Aşa că făceam cu rândul la privit
Pe fereastră la întuneric
Când plictiseala ne-a cuprins
El a început să vorbească


A spus, "Fiule, mi-am construit viaţa
Citind feţele oamenilor
Ştiind care sunt cărţile
După modul cum îşi ţineau ochii
Deci dacă nu te superi
Văd că nu ai aşi
Şi pentru o gură din whiskey-ul tău
O să-ţi dau nişte sfaturi"

I-am înmânat deci sticla mea
Şi el mi-a băut ultima înghiţitură
Apoi a aprins o ţigară
Şi mi-a cerut un foc
Şi noaptea a devenit tăcută ca moartea
Şi de pe faţa lui a dispărut orice expresie
A spus, "Dacă
Vei juca jocul, băiete
Va trebui să înveţi să-l joci corect

Trebuie să ştii
Când să le ţii
Când să le-arunci
Când să te retragi
Şi când să fugi
Niciodată nu-ţi numeri banii
Când stai la masă
Va fi destul timp pentru numărat
Când s-a terminat jocul

Orice jucător ştie
Secretul supravieţuirii
Să ştii ce să arunci
Şi ce să păstrezi
Pentru că orice mână e câştigătoare
Şi orice mână e pierzătoare
Şi cel mai bun lucru pentru care poţi spera
E să mori în somn"

Iar când a terminat de vorbit
S-a întors către fereastră
A zdrobit ţigara
Şi a adormit
Şi undeva în întuneric
Jucătorul - a ieşit pe zero*
Şi în ultimele lui cuvinte am găsit
Un as pe care să-l păstrez

Trebuie să ştii
Când să le ţii
Când să le-arunci
Când să te retragi
Şi când să fugi

Niciodată nu-ţi numeri banii
Când stai la masă
Va fi destul timp pentru numărat
Când s-a terminat jocul

Trebuie să ştii
Când să le ţii
Când să le-arunci
Când să te retragi
Şi când să fugi

Niciodată nu-ţi numeri banii
Când stai la masă
Va fi destul timp pentru numărat
Când s-a terminat jocul


Artist: Kenny Rogers (Kenneth Donald "Kenny" Rogers)
Album: The Gambler 1978
Cântec: The Gambler



------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Paul Cezanne - Jucatorii de carti
Data: 1892
Stilul: Post-Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 181.9 x 135.3 cm
The Barnes Foundation, Merion, Pennsylvania, USA
Paul Cézanne (n. 19 ianuarie 1839, Aix-en-Provence - d. 23 octombrie 1906, Aix-en-Provence) a fost un pictor francez, considerat în prezent cel mai mare înnoitor al picturii la sfârșitul secolului al XIX-lea. Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor și directa sa referire la formele geometrice au făcut ca pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioadă a acestei ultime orientări fiind numită de către unii teoreticieni ai artei, "faza cézanniană". Opera lui Cézanne, sinteză ideală a reprezentării naturaliste, marchează cu pregnanță evoluția artei moderne, al cărei limbaj o revoluționează în direcția unor experiențe neașteptate.

Paul Peel - Domnita in gradina - Kenny Rogers (Kenneth Donald "Kenny" Rogers): Lady

Domniţă

Domniţă, sunt cavalerul tău în armură strălucitoare şi te iubesc
ai făcut ceea ce sunt acum şi sunt al tău
Dragostea mea, sunt atâtea moduri în care vreau să îţi spun că te iubesc
mă să te ţin în braţele mele pe vecie


Ai plecat şi am devenit nebun
Sunt atât de pierdut în dragostea ta
Şi oh, suntem făcuţi unul pentru celălalt
De ce nu crezi în cântecul meu?

Domniţă, atâţia ani am crezut că nu te viu găsi
ai completat
mă să mă trezesc şi să te văd în fiecare dimineaţă
mi dulce la ureche

În ochii mei nu există altcineva în afară de tine
Nu există altă dragoste ca dragostea ta
Şi da, oh da, te vreau mereu lângă mine
am aşteptat atât de mult

Domniţă, dragostea ta este singurul lucru de care am nevoie
Locul tău este alături mine
Deoarece, dragostea mea, vreau ca tu să ştii ceva,
Eşti dragostea vieţii mele, eşti domniţa mea!

Artist: Kenny Rogers (Kenneth Donald "Kenny" Rogers)
Cântec: Lady


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Paul Peel - Domnita in gradina
Data: 1889
Stilul: Impresionism

Pierre-Auguste Renoir - Ceasca de ceai

Paharul de ceai

Patru cuburi de zahăr
Se sinucid
În paharul de ceai.
Mădularele mele
Se topesc
Peste corpul tău.
Linguriţa din pahar
Îşi schimbă forma.
Străbătând lichidul.
Eu
Îmi schimb forma
De-a lungul tău
Între
Pielea ta şi pielea mea.
Mişcat din loc
Paharul de ceai
Zboară înspre podea.
Eu
Mă sparg în cioburi multiple
Şi fiecare ciob
E fericit iar şi iar.
Mai târziu
Cobor din pat
Să adun cioburile
Paharului de ceai
Vărsat.


de Riri Sylvia Manor
Pestriţ, Paralela 45, 2010


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pierre-Auguste Renoir - Ceasca de ceai
Data: 1906-1907
Stilul: Impresionism
Media: ulei pe panza
Colectie privata
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Claude Monet - Strada Romada In Bordighera

Uitare

Pe strada mea
Într-o dimineaţă
A uitat cineva
Să stingă
Felinarele.


Şi ele au ars şi au ars
Fără să lumineze.

În interiorul meu
Cineva a uitat
Să stingă
Tinereţea.

de Riri Sylvia Manor
Pestriţ, Paralela 45, 2010


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Claude Monet - Strada Romada In Bordighera
Data: 1884
Stilul: Impresionism
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Claude Monet : Primavara in Vetheuil

Pestriţ

Sufletul meu pestriţ
Scotocind-şi boarfele
Mai face ordine în emoţii,
Dă a iveală cine este şi cine ar vrea să fie,
Se împleticeşte între directive oficiale şi onirice,
Îşi susţine febril ultimele pledoarii de luptător nepensionat,
Curăţă praful e pe copilul înmagazinat în memorie,
Resuscitează înecatul tânăr de douăzeci de ani
Care nimic nu ştie încă
Şi plin e totuşi de adevăr.
Scoate neboţite de vreme paginile albastre de sex şi iubire
Efemere ca orgasmul
Dar vii, colorate, sălbatice, prezente în mădulare
De parcă nici nu s-ar fi terminat
Sau poate că întotdeauna se termină
Numai ceea ce există acum.


Sufletul meu pestriţ
Se caţără rezemat de bastonul memoriei
Peste toate stâncile pentru care
Sau împotriva cărora s-a luptat
Cu inima sau cu dinamita
Şi încă ar mai greşi sau râde sau plânge
Sau grăunte de nisip înfiorat şi cald
Vânturat încoace, încolo, spre mări şi meduze,
Sau poate ar mai recita lecţii banale despre existenţialism
Pentru alţii,
Purtând frenetic în vine genele veseliei moştenite de la
Vreun strămoş absurd sau fraudulos în arborele genealogic,
Sau
Pocăindu-se
În timp ce ochii îşi trag coada spre data naşterii din paşaport.

Sufletul meu pestriţ
În curândul posibil
Se va împrăştia ca o sare peste aripile fluturilor
Şi va mai cunoaşte legănatul zborului până la adormire
De parcă a fost odată ca niciodată
De parcă nici nu va fi…


de Riri Sylvia Manor
Pestriţ, Paralela 45, 2010


------------------------------ ----------------------------------------------------------------------------
Claude Monet : Primavara in Vetheuil
Data: 1880
Stilul: Impresionism
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Francisco Goya - Autoportret

Mantaua

Întotdeauna există pe cer un nor
Să îţi ştergi cu el
Lacrimile.

Întotdeauna există un verset în Biblie
Sau în Coran
Precum o manta
De acoperit cu el
Trupul unui soldat de douăzeci de ani.

de Riri Sylvia Manor
Pestriţ, Paralela 45, 2010


---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Francisco Goya - Autoportret
Original Title: Autorretrato en el estudio
Data: 1790-1795
Stilul: Romanticism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 28 x 42 cm
Real Academia de Bellas Artes de San Fernando, Madrid, Spain
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Claude Monet : In the Meadow

Nu încerca să înţelegi

Nu încerca să înţelegi prea repede, nu încerca.
Iubeşte-mă fără să înţelegi,
oricum numai lucrurile superficiale sunt clare,
iar întrebările tale sunt pisici cu priviri carnivore
fugind după şoarecii răspunsurilor,
pisici care rămân flămânde, căci niciodată nu există
destulă carne în răspunsuri.
În răspunsuri există doar semne de exclamaţie care nu pot
sătura pisici
şi nici măcar oamenii de ştiinţă.
Nu încerca să înţelegi. Doar priveşte. Acum sunt tăvălită
prin toate culorile curcubeului deşi nu a plouat,
în clipa următoare toate culorile se pot contopi şi eu devin
Albă ca Zăpada
şi cu toate acestea mă simt atât de portocalie câteodată.
Acum sunt chiar foarte verde-albastră sau mai exact
sunt o faţă de masă albă plină de pete-fapte pe care viaţa mi
le-a picurat
din timp în timp, aşa se întîmplă.
Iubeşte-mă fără să înţelegi.
Modul de întrebuinţare mi s-a pierdut de mult,
oricum înţelegem fără cuvinte.


Iubeşte-mă aşa cum respiri,
iar eu
– proptită între simţuri şi minte – o să îţi fiu leagăn la
răsuflare.
Învaţă-mi faţa prin palpare ca un orb, fii însetat ca buruiana
din deşert.
Prinde-mă în capcană prin momeala degetelor tale vii şi prin
prezent
şi prin întuneric şi prin acest acum creat de noi,
visează-mă de parcă nu aş fi aici.
Nu încerca să înţelegi, fii numai acum,
fii numai aici.
Aruncă-mi clipa ca pe o mănuşă
Provocatoare de duel.

de Riri Sylvia Manor
Pestriţ, Editura Paralela 45, 2010


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Claude Monet : In the Meadow
Data: 1876
Stilul: Impresionism
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Henri de Toulouse-Lautrec - Singura

Natură Moartă

El
Se ridică de pe pat
Se uită la ceas
Se îmbracă
Îşi flutură mâna în semn de «la revedere»
Şi se întoarce la casa lui – a lor.


Ea
Îi priveşte
amprenta corpului său
Pe pat,
Întinde un cuvânt ca o mână
Spre spaţiul camerei,
Stinge lumina
Vede
Întunericul.

de Riri Sylvia Manor
Pestriţ, Editura Paralela 45, 2010


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Henri de Toulouse-Lautrec - Singura
Data: 1896
Stilul: Art Nouveau (Modern)
Media: Ulei pe panza
Musée d'Orsay, Paris, France
Henri de Toulouse-Lautrec (n. 24 noiembrie 1864, Albi - d. 9 septembrie 1901, Malromé/Gironde) a fost un pictor francez din perioada postimpresionistă. În ciuda faptului că experiențele diferitelor curente artistice de la sfârșitul secolului al XIX-lea nu-i erau străine, activitatea sa nu poate fi încadrată în vreo categorie schematică. O spunea el însuși: "Nu aparțin nici unei școli. Lucrez singur în ungherul meu". Originalitatea picturii sale corespunde personalității sale neobișnuite. Stilul lui deosebit de personal i-a dat posibilitatea să capteze spiritualitatea epocii sale, a acelei epoci în care a trăit și pe care a observat-o atât de pătrunzător.

Henri Matisse - Pat in oglinda

Acelaşi pat?

Aceeaşi mare. Acelaşi hotel.
Aceeaşi cheie care
Deschide aceeaşi odaie
Având acelaşi abat-jour
Lângă acelaşi pat
Asupra căruia nici măcar nu e atârnată
Inscripţia:
«Aici au dormit într-o noapte
Surâzând
Un bărbat şi o femeie»,
Deschid
În acelaşi hotel
Cu aceeaşi cheie
Uşa odăii
În care am auzit marea
Ecou al corpului tău,
Mobilele, patul
Şi nu mai sunt eu
Şi nu mai eşti tu,


Poate ne-au schimbat.
Sau poate că suntem
Încă pe acel pat
Şi am ajuns cu el
Într-un colţ de pod.
Năuciţi de mutare
Ne-a scăpat din braţe
Marea…


de Riri Sylvia Manor
Pestriţ, Editura Paralela 45, 2010


-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Henri Matisse - Pat in oglinda
Data: 1919
Stilul: Post-Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 50 x 65 cm
Colectie privata
Henri Matisse (n. 31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis - d. 3 noiembrie 1954, Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai artei secolului al XX-lea și totodată unul dintre principalii inițiatori ai artei moderne. Moștenitor al impresionismului și neoimpresionismului, Matisse dă impuls mișcării fauviste, dar este în același timp un pictor universal, la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane, cât și în creația artiștilor renascentiști sau cu operele contemporanilor săi.

Laurits Andersen Ring - At the Lunch Table and the Morning Newspaper

buklo de la tago cafea școală cumpărături parc fotoliu citit la televizor cresc prețurile la electricitate o femeie mă face să zâmbesc aov =...