Învaţă de la toate
Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate, că toate-ţi sânt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,
Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.
Învaţă de la greieri – când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş cu ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!
Aici este Labirintul în care stau de vorbă cu pictorii. Paznicul muzeului îmi este prieten. Mă uimește chiar și prezența mea de aici. Sunt visătorul din "Imagine" și prieten cu Van Gogh. Ceasul cu cuc de la tata măsoară încă secundele.
marți, 18 iulie 2017
Sally Swatland - la mare
În fereastra despre mare
În fereastra despre mare
Stă copila cea de crai -
Fundul mării, fundul mării
Fură chipul ei bălai.
Iar pescarul trece-n luntre
Şi în ape vecinic cată -
Fundul mării, fundul mării
Ah! demult un chip i-arată.
"Spre castel vrodată ochii
N-am întors şi totuşi plâng -
Fundul mării, fundul mării
Mă atrage în adânc."
de Mihai Eminescu
-------------------------- -------------------------- ---------------------
Pictor: Sally Swatland
Titlul: La mare
Ulei pe pânză
Dimensiunea: 24 x 36 inches
În fereastra despre mare
Stă copila cea de crai -
Fundul mării, fundul mării
Fură chipul ei bălai.
Iar pescarul trece-n luntre
Şi în ape vecinic cată -
Fundul mării, fundul mării
Ah! demult un chip i-arată.
"Spre castel vrodată ochii
N-am întors şi totuşi plâng -
Fundul mării, fundul mării
Mă atrage în adânc."
de Mihai Eminescu
--------------------------
Pictor: Sally Swatland
Titlul: La mare
Ulei pe pânză
Dimensiunea: 24 x 36 inches
Sally Swatland - Briza de vară
Augurii inocenţei
Să vezi Lumea în grăuntele minuscul de nisip
Şi-întregul Paradis locuind o floare,
Strânge-n palma mâinii Infinitul fără chip
Şi Eternitatea în ora trecătoare.
Şi-intregul Paradis locuind o floare.
de William Blake
-------------------------- -------------------------- ---------------------
Pictor: Sally Swatland
Titlul: Briza de vară
Ulei pe pânză
Dimensiunea: 24 x 36 inches
Să vezi Lumea în grăuntele minuscul de nisip
Şi-întregul Paradis locuind o floare,
Strânge-n palma mâinii Infinitul fără chip
Şi Eternitatea în ora trecătoare.
Şi-intregul Paradis locuind o floare.
de William Blake
--------------------------
Pictor: Sally Swatland
Titlul: Briza de vară
Ulei pe pânză
Dimensiunea: 24 x 36 inches
Vincent van Gogh - Vas cu flori şi trandafiri
Vazele de flori
Ce mâini înfrigurate-au modelat
Argila neagră-a vazelor bizare,
În care mor plăpânzii trandafiri,
Cum mor în noi nervoasele iubiri? -
Argila neagră-a vazelor bizare,
Evocatoarea unei funerare!
Ce mâini înfrigurate le-au turnat,
Dând formei lor senzaţii de femeie:
Cu linii rotunzite ca de pântec,
Cu ondulări de şolduri şi de cântec? -
Dând formei lor senzaţii de femeie
Şi braţelor mişcări de orhideie!
Ce mâini înfrigurate de amant,
În lutul cald al vazelor de flori,
Au îngropat fragmentul vinovat,
Ca un motiv de sete şi păcat? -
În lutul cald al vazelor de flori,
Ce mâini au pus beţie şi flori?
O! Vazele în care mor atâtea flori:
Atâţia crini, şi-atâţia trandafiri,
Atâtea crizanteme despletite,
Şi violete, şi garoafe înnegrite -
O! Vazele sunt urne funerare,
Ca sunetul femeilor bizare.
de Claudia Millian-Minulescu
-------------------------- -------------------------- ------------------------
"Nu ar trebui să asculţi limba pictorilor ci limba naturii... Simţirea lucrurilor în sinea lor, a realităţii este mai importantă decât simţirea tablourilor."
citat Vincent Van Gogh
-------------------------- -------------------------- ------------------------
Pictor: Vincent van Gogh
Titlul: Vas cu flori şi trandafiri
Data:1890; Saint-rémy-de-provence, Franţa
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Post-impresionism
Dimensiuni: 90 x 71 cm
Deţinător:
Date despre pictor:
Vincent Willem van Gogh (pronunțat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez post-impresionist[9] ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
Ce mâini înfrigurate-au modelat
Argila neagră-a vazelor bizare,
În care mor plăpânzii trandafiri,
Cum mor în noi nervoasele iubiri? -
Argila neagră-a vazelor bizare,
Evocatoarea unei funerare!
Ce mâini înfrigurate le-au turnat,
Dând formei lor senzaţii de femeie:
Cu linii rotunzite ca de pântec,
Cu ondulări de şolduri şi de cântec? -
Dând formei lor senzaţii de femeie
Şi braţelor mişcări de orhideie!
Ce mâini înfrigurate de amant,
În lutul cald al vazelor de flori,
Au îngropat fragmentul vinovat,
Ca un motiv de sete şi păcat? -
În lutul cald al vazelor de flori,
Ce mâini au pus beţie şi flori?
O! Vazele în care mor atâtea flori:
Atâţia crini, şi-atâţia trandafiri,
Atâtea crizanteme despletite,
Şi violete, şi garoafe înnegrite -
O! Vazele sunt urne funerare,
Ca sunetul femeilor bizare.
de Claudia Millian-Minulescu
--------------------------
"Nu ar trebui să asculţi limba pictorilor ci limba naturii... Simţirea lucrurilor în sinea lor, a realităţii este mai importantă decât simţirea tablourilor."
citat Vincent Van Gogh
--------------------------
Pictor: Vincent van Gogh
Titlul: Vas cu flori şi trandafiri
Data:1890; Saint-rémy-de-provence, Franţa
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Post-impresionism
Dimensiuni: 90 x 71 cm
Deţinător:
Date despre pictor:
Vincent Willem van Gogh (pronunțat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez post-impresionist[9] ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
James Hart Dyke - Vârful Dent Blanche -
ANIVERSARE CU IZ DE ASCENSIUNE
Singur, privind muntele
Deodată, toate păsările şi-au luat zborul şi au plecat;
Un nor pluteşte leneş pe cerul bleu.
Nu ne săturăm niciodată să ne privim unul pe celălalt–
Singuri amândoi, muntele şi eu.
de Li Bo
-------------------------- -------------------------- -------------------------- ---
Prima escaladare a muntelui Dent Blanche -- unul dintre cei mai inalti din Alpi -- a fost reusita in data de 18 iulie 1862, conform Wikipedia.
Dent Blanche se regaseste, mai exact, in lantul muntos Alpii Pennini, in cantonul elvetian Valais. Acesta are o inaltime de 4.357 de metri, ceea ce-l face sa fie unul dintre cei mai inalti munti din Alpi.
In ciuda conditiilor meteo nefavorabile, prima sa escaladare a fost facuta de catre T.S. Kennedy, care a fost insotit de W. Wigram, J. Croz si J. Konig.
-------------------------- -------------------------- -------------------------- ---
Pictor: James Hart Dyke
Titlul: V\rful Dent Blanche -
Data:1890; Saint-rémy-de-provence, Franţa
Material: acrylic, h\rtie, carton
Tehnică:
Dimensiuni: 15x21cm
Deţinător:
Singur, privind muntele
Deodată, toate păsările şi-au luat zborul şi au plecat;
Un nor pluteşte leneş pe cerul bleu.
Nu ne săturăm niciodată să ne privim unul pe celălalt–
Singuri amândoi, muntele şi eu.
de Li Bo
--------------------------
Prima escaladare a muntelui Dent Blanche -- unul dintre cei mai inalti din Alpi -- a fost reusita in data de 18 iulie 1862, conform Wikipedia.
Dent Blanche se regaseste, mai exact, in lantul muntos Alpii Pennini, in cantonul elvetian Valais. Acesta are o inaltime de 4.357 de metri, ceea ce-l face sa fie unul dintre cei mai inalti munti din Alpi.
In ciuda conditiilor meteo nefavorabile, prima sa escaladare a fost facuta de catre T.S. Kennedy, care a fost insotit de W. Wigram, J. Croz si J. Konig.
--------------------------
Pictor: James Hart Dyke
Titlul: V\rful Dent Blanche -
Data:1890; Saint-rémy-de-provence, Franţa
Material: acrylic, h\rtie, carton
Tehnică:
Dimensiuni: 15x21cm
Deţinător:
Sally Swatland - vara la mare de-a lungul insulei
Unde fugim de acasa?
Marea, o apă folositoare
Marea este şi pentru cei mici, nu numai pentru părinţi şi bunici. Şi la urma urmei, ei nici nu ştiu să se joace ca voi pe plajă, în nisip, în fel şi chip, făcând palate în care, pe furiş, intră scoicile prin acoperiş. Părinţii toată ziua ar vrea să vă culce. Să vă spun un secret: ei au venit la mare numai ca să vă încurce. Asa le merge gura: "Ce faci?" "Unde te duci?" "Stai aici!" Mai rău ca la bunicii care s-au făcut mici. Dar acum aţi venit cu mine şi eu, ştiţi, nu fac scandal. O să vă explic marea, val cu val.
Marea este o apă folositoare. Ea se întinde de aici şi până în zare. Se întinde şi mai departe, fireşte, dar marea aia nu se vede şi nu ne priveşte. Vapoarele alunecă pe apă: fâş, fâş, ca la un fel de săniuş. Dar mai bine dacă priveşti, vezi că alunecă pe peşti. Peştii sunt aici mulţi ca iarba. Şi cresc singuri, cum îmi creşte mie barba. Unii dansează, alţii au pene de papagal şi cântă pe lângă Insula de Coral. Prin alte ape, rechinii umblă la ei cu ferăstraie şi, dacă te prind, te taie. Unde este apa mai adâncă înoată nişte peşti urâţi, atât de urâţi, că nici ei între ei nu se mănâncă. Porcul de mare râmă algele pe lângă maluri, de se fac deasupra valuri. Foca este aproape cât luna. N-am o undiţă la-ndemână, că acum aş prinde una. Dar mai bine hai să ne urcăm în barca asta pe care o leagănă valul şi să privim Malul. Ştiţi din poveşti că mările toate au pe fundul lor numai palate. Oamenii au scos cu nişte frânghii palatele din mare, să mai stea şi pe pământ în soare. Priviţi aceste castele, cum curge sarea pe ele... Şi încă nu aţi văzut totul. Cel mai frumos e portul. În port marea scapă printre pescăruşi, ca printr-o plasă. Aici sunt fel de fel de vapoare, cum avem şi noi pe-acasă. Se suie oamenii în ele, îşi aprind ţigarea şi se joacă de-a depărtarea. Farul acesta ce înaltă-i e talia! se vede în toată lumea, până la Mangalia.
Când marea are vreun necaz în familie, fulgeră şi tună. Asta se cheamă "sezon de furtună". Atunci pe plajă nu mai stai, sugând dintr-o rază ultravioletă, ca dintr-un pai. Furtuna trece repede, apare soarele şi noi alergăm către plajă de ne sfârâie picioarele. Ieşim de prin case şi de sub pălării, ca melcii din cochilii. Dar să ştiţi, copii: ce e prea mult strică în viaţă, cum scrie şi pe borcanul de dulŹceaţă. Deci să nu-mi staţi toată ziua în soare, că n-aveţi şapte piei pe spinare. Ci să vă uitaţi cum fac plajă valurile, care aleargă iute şi se întorc pe partea cealaltă după două minute.
de Marin Sorescu
-------------------------- -------------------------- ---------------------
Pictor: Sally Swatland
Titlul: vara la mare de-a lungul insulei
Ulei pe pânză
Dimensiunea: 24 x 36 inches
Marea, o apă folositoare
Marea este şi pentru cei mici, nu numai pentru părinţi şi bunici. Şi la urma urmei, ei nici nu ştiu să se joace ca voi pe plajă, în nisip, în fel şi chip, făcând palate în care, pe furiş, intră scoicile prin acoperiş. Părinţii toată ziua ar vrea să vă culce. Să vă spun un secret: ei au venit la mare numai ca să vă încurce. Asa le merge gura: "Ce faci?" "Unde te duci?" "Stai aici!" Mai rău ca la bunicii care s-au făcut mici. Dar acum aţi venit cu mine şi eu, ştiţi, nu fac scandal. O să vă explic marea, val cu val.
Marea este o apă folositoare. Ea se întinde de aici şi până în zare. Se întinde şi mai departe, fireşte, dar marea aia nu se vede şi nu ne priveşte. Vapoarele alunecă pe apă: fâş, fâş, ca la un fel de săniuş. Dar mai bine dacă priveşti, vezi că alunecă pe peşti. Peştii sunt aici mulţi ca iarba. Şi cresc singuri, cum îmi creşte mie barba. Unii dansează, alţii au pene de papagal şi cântă pe lângă Insula de Coral. Prin alte ape, rechinii umblă la ei cu ferăstraie şi, dacă te prind, te taie. Unde este apa mai adâncă înoată nişte peşti urâţi, atât de urâţi, că nici ei între ei nu se mănâncă. Porcul de mare râmă algele pe lângă maluri, de se fac deasupra valuri. Foca este aproape cât luna. N-am o undiţă la-ndemână, că acum aş prinde una. Dar mai bine hai să ne urcăm în barca asta pe care o leagănă valul şi să privim Malul. Ştiţi din poveşti că mările toate au pe fundul lor numai palate. Oamenii au scos cu nişte frânghii palatele din mare, să mai stea şi pe pământ în soare. Priviţi aceste castele, cum curge sarea pe ele... Şi încă nu aţi văzut totul. Cel mai frumos e portul. În port marea scapă printre pescăruşi, ca printr-o plasă. Aici sunt fel de fel de vapoare, cum avem şi noi pe-acasă. Se suie oamenii în ele, îşi aprind ţigarea şi se joacă de-a depărtarea. Farul acesta ce înaltă-i e talia! se vede în toată lumea, până la Mangalia.
Când marea are vreun necaz în familie, fulgeră şi tună. Asta se cheamă "sezon de furtună". Atunci pe plajă nu mai stai, sugând dintr-o rază ultravioletă, ca dintr-un pai. Furtuna trece repede, apare soarele şi noi alergăm către plajă de ne sfârâie picioarele. Ieşim de prin case şi de sub pălării, ca melcii din cochilii. Dar să ştiţi, copii: ce e prea mult strică în viaţă, cum scrie şi pe borcanul de dulŹceaţă. Deci să nu-mi staţi toată ziua în soare, că n-aveţi şapte piei pe spinare. Ci să vă uitaţi cum fac plajă valurile, care aleargă iute şi se întorc pe partea cealaltă după două minute.
de Marin Sorescu
--------------------------
Pictor: Sally Swatland
Titlul: vara la mare de-a lungul insulei
Ulei pe pânză
Dimensiunea: 24 x 36 inches
Edgar Degas - Dansatoare pe scena
ANIVERSARE CU IZ DE POANTE A LA EDGAR DEGAS
Degas dans desen
aveam
intuiţii empatice
cu Maya Plisetskaya
în costum de in carmin
dansând un bolero despletit
în şuviţe orchestrate pe degete
de nebuloasă cu pulsar
în nucleu
eram
neasemuita lui
iubită impresionistă
dincolo de fantasmele lui Degas
frescă edulcolorată
pe omoplaţi de tablouri
Nu se vede bine de aproape
veniţi aici lângă Gioconda gravidă
cu cel mai androgin zâmbet
posibil
atunci
universul vizibil
era friabil până la quarci;
vulnerabilă până în celule - gândea
şi îmi acoperea claviculele
cu dantelării fractalice
şi săruturi spirale
indivizibile
reale
de Luminita Suse
-------------------------- -------------------------- --------------------
Ce om mai este şi Degas! Toţi prietenii l-au părăsit; am fost printre ultimii care au trebuit să plece, chiar dacă nu am putut să stau până la sfârşit.
citat din Auguste Renoir
-------------------------- -------------------------- --------------------
Pictor: Edgar Degas
Titlul Dansatoare pe scena
Titlul original: L'Etoile
Data: 1878
Stilul: Impresionism
Media: pastel
Locatia: Musée d'Orsay, Paris, Franţa
Descriere tablou
“Dansatoare pe scena/Ballet - L’etoille” a lui Edgar Degas reprezinta un frumos pastel pe monotip, o lucrare artistica deosebita, fascinanta si inedita, cu dimensiuni 58 x 42 cm. E una din cele mai cunoscute lucrari ale celebrului pictor francez Degas, o capodopera a picturii impresioniste.
In lucrare se poate remarca priceperea si delicatetea lui Degas in tehnica pastelului. In aceasta lucrare, se poate remarca faptul ca artistul utilizeaza ca baza un monotip peste care dispune culori, repetand acest experiment si cu alte ocazii. Se poate remarca caracterul viu, inedit si veridic al scenei de balet prezentate. Facand referire la aceste aspecte, vom enunta parerea si observatia pertinenta a lui Georges Riviere: “Dupa ce o sa vedeti pastelul lui Degas, nu o sa mai trebuiasca sa mergeti la Opera”. Cu multa usurinta si cu o desavarsita pricepere Degas a reusit, din cateva tuse, sa redea gratia prim-balerinei si atmosfera baletului, precum si spontaneitatea momentului si placerea dansului. Planul principal inversat, cu protagonista adusa intr-un colt si prezentata de sus in jos, transpune privitorul in loja de opera, permitand sa asistam la un viu spectacol.
Cred ca se poate spune ca Degas a reusit sa reproduca, in cadrul unui spatiu redus, vivacitatea si dinamismul dansului, precum si atmosfera magica a baletului. Puteti remarca albul luminos al materialului vaporos si foarte fin al tuunului. De asemenea, puteti remarca cu usurinta ca pielea balerinei contrasteaza cu tusele rapide in galben si rosu prin care sunt zugravite florile ce ii impodobesc parul si costumatia, dar si cu linia inchisa la culoare a panglicii pe care balerina o poarta la gat.
Fara tagada, credem ca se poate afirma ca aceasta pictura este un simbol emblematic al gratiei si poeziei dansului. E o exprimare exprem de romantica, nu-i asa? Acest lucru pesemne a dus la schimbarea numelui initial al pastelului, Scene de balet, la actualul titlu, Dansatoare pe scena, mult mai ilustrativ.
Cu siguranta, opera constituie una din cele patru scene de dans prezentate de artist la expozitia din 1877, unde nu numai ca a fost primita destul de bine de critici, dar a si fost cumparat de Gustave Coillebotte. Dupa aceasta, opera a fost lasata prin testament in anul 1894, iar in prezent se afla in Muzeul d’Orsay din Paris.
Date despre autor
Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris – d. 27 septembrie 1917, Paris) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care și-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare. Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro este unul din intemeietorii impresionismului. Edgar Degas și-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numește realist. Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă sunt asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit pastelul și a încercat numeroase tehnici de pictură și grafică. A lăsat după el o moștenire originală și multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri și sculpturi.
Degas dans desen
aveam
intuiţii empatice
cu Maya Plisetskaya
în costum de in carmin
dansând un bolero despletit
în şuviţe orchestrate pe degete
de nebuloasă cu pulsar
în nucleu
eram
neasemuita lui
iubită impresionistă
dincolo de fantasmele lui Degas
frescă edulcolorată
pe omoplaţi de tablouri
Nu se vede bine de aproape
veniţi aici lângă Gioconda gravidă
cu cel mai androgin zâmbet
posibil
atunci
universul vizibil
era friabil până la quarci;
vulnerabilă până în celule - gândea
şi îmi acoperea claviculele
cu dantelării fractalice
şi săruturi spirale
indivizibile
reale
de Luminita Suse
--------------------------
Ce om mai este şi Degas! Toţi prietenii l-au părăsit; am fost printre ultimii care au trebuit să plece, chiar dacă nu am putut să stau până la sfârşit.
citat din Auguste Renoir
--------------------------
Pictor: Edgar Degas
Titlul Dansatoare pe scena
Titlul original: L'Etoile
Data: 1878
Stilul: Impresionism
Media: pastel
Locatia: Musée d'Orsay, Paris, Franţa
Descriere tablou
“Dansatoare pe scena/Ballet - L’etoille” a lui Edgar Degas reprezinta un frumos pastel pe monotip, o lucrare artistica deosebita, fascinanta si inedita, cu dimensiuni 58 x 42 cm. E una din cele mai cunoscute lucrari ale celebrului pictor francez Degas, o capodopera a picturii impresioniste.
In lucrare se poate remarca priceperea si delicatetea lui Degas in tehnica pastelului. In aceasta lucrare, se poate remarca faptul ca artistul utilizeaza ca baza un monotip peste care dispune culori, repetand acest experiment si cu alte ocazii. Se poate remarca caracterul viu, inedit si veridic al scenei de balet prezentate. Facand referire la aceste aspecte, vom enunta parerea si observatia pertinenta a lui Georges Riviere: “Dupa ce o sa vedeti pastelul lui Degas, nu o sa mai trebuiasca sa mergeti la Opera”. Cu multa usurinta si cu o desavarsita pricepere Degas a reusit, din cateva tuse, sa redea gratia prim-balerinei si atmosfera baletului, precum si spontaneitatea momentului si placerea dansului. Planul principal inversat, cu protagonista adusa intr-un colt si prezentata de sus in jos, transpune privitorul in loja de opera, permitand sa asistam la un viu spectacol.
Cred ca se poate spune ca Degas a reusit sa reproduca, in cadrul unui spatiu redus, vivacitatea si dinamismul dansului, precum si atmosfera magica a baletului. Puteti remarca albul luminos al materialului vaporos si foarte fin al tuunului. De asemenea, puteti remarca cu usurinta ca pielea balerinei contrasteaza cu tusele rapide in galben si rosu prin care sunt zugravite florile ce ii impodobesc parul si costumatia, dar si cu linia inchisa la culoare a panglicii pe care balerina o poarta la gat.
Fara tagada, credem ca se poate afirma ca aceasta pictura este un simbol emblematic al gratiei si poeziei dansului. E o exprimare exprem de romantica, nu-i asa? Acest lucru pesemne a dus la schimbarea numelui initial al pastelului, Scene de balet, la actualul titlu, Dansatoare pe scena, mult mai ilustrativ.
Cu siguranta, opera constituie una din cele patru scene de dans prezentate de artist la expozitia din 1877, unde nu numai ca a fost primita destul de bine de critici, dar a si fost cumparat de Gustave Coillebotte. Dupa aceasta, opera a fost lasata prin testament in anul 1894, iar in prezent se afla in Muzeul d’Orsay din Paris.
Date despre autor
Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris – d. 27 septembrie 1917, Paris) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care și-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare. Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro este unul din intemeietorii impresionismului. Edgar Degas și-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numește realist. Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă sunt asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit pastelul și a încercat numeroase tehnici de pictură și grafică. A lăsat după el o moștenire originală și multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri și sculpturi.
luni, 17 iulie 2017
Sydney Mortimer Laurence - Emard Salmon Cannery - aniversare
într-un cer violet
Într-un cer violet
Luna dacă-aş găsi-o
Albă ar fi toată
Pată de-argint pe perdea
Aş putea s-o pictez
Şi să-i spun la plecare
Dragostea mea, ia-o
E pentru tine
Poţi şi tu să încerci
Să iubeşti o culoare
Pentru-nceput ochii
Lasă-i încet, lângă ea
Iar apoi fără ochi
Dacă tot ai găsi-o
Fii fericit, ia-o
E pentru tine
Şi-ntr-un cer violet
Luna dacă-aş găsi-o
Albă ar fi toată
Pată de-argint pe perde
de sfinx
Pictor: Sydney Mortimer Laurence
Titlul: Emard Salmon Cannery
Titlul original: Emard Salmon Cannery
Data: 1915
Stilul: romantic
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Sydney Mortimer Laurence (1865-1940) a fost un pictor de peisaje romantic și este considerat unul dintre cei mai importanți artiști din Alaska.
Francisco Benjamín López Toledo - în zadar - aniversare
ANIVERSAREA PICTORULUI FRANCISCO BENJAMIN LOPEZ TOLEDO
* * *
în spatele magazinului de dulciuri,
se vând reproduceri
de Leonardo și Botticelli
o domnișoară cu părul roșu și în pantaloni scurți
ascunde blândețea unui iepure în inima ei
peste zidul de piatră,
iubirea face echitatie
pe o bicicleta cu împrumut.
(cav)
Pictor: Francisco Benjamín López Toledo
Titlul: Vain
Titlul original: Vain
Data: 1976
Stilul: surrealism
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Francisco Benjamín López Toledo (născut la 17 iulie 1940, Juchitán, Oaxaca ) este pictor mexican , sculptor și grafician . A studiat la Centrul Superior de Arte din Oaxaca, la Centrul Superior de Arte din Barcelona, unde a studiat artele grafice cu Guillermo Silva Santamaria .
Lyonel Feininger - Omul alb - aniversare
ANIVERSAREA PICTORULUI LYONEL FEININGER
* * *
pe aleea ce duce spre acasă
îmbrăcat cu costum și cravată
cu pipa în gură
privind drept înainte,
speriat de fantome negre
merg foarte repede
(cav)
----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Lyonel Feininger
Titlul: Omul alb
Titlul original:
Data: 1907
Stilul: expresionism
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Lyonel Feininger(17 iulie 1871 – 13 ianuarie 1956) crescut in New York, SUA, a fost un pictor si caricaturist american.S-a mutat in Berlin in anul 1887 pentru a studia la Königliche Akademie Berlin sub indrumarea lui Ernst Hancke, la scolile de arta din Berlin cu Karl Schlabitz si din Paris cu sculptorul Filippo Colarossi. Feininger a copilarit intr-o atmosfera incarcata de muzica, influenta resimtita si in operele sale. A absorbit imaginile urbane din New York pe care le-a redat apoi si a reprezentat cu pasiune barcile si iahturile ancorate la malul raului Hudson. Acest mediu bogat in frumusete si mister a fost transformat de Feininger si reprezentat in creatia sa. Walter Gropius l-a invitat sa se alature fundatiei Bauhaus, care avea sa devina cea mai influenta scoala din lume.
Feininger s-a casatorit cu Clara Fürst, fiica pictorului Gustav Fürst, cu care a avut doua fiice. A mai avut cativa copii cu Julia Berg cu care s-a casatorit mai tarziu.
Artistul a participat cu desene la expozitiile anuale Berlin Secession din anul 1901 pana in 1903.
Feininger a inceput sa lucreze ca pictor la varsta de 36 de ani, dupa ce a facut caricaturi timp de 20 de ani pentru diferite ziare si reviste atat din SUA cat si Germania. A fost membru al Berliner Sezession in 1909 si a fost asociat cu grupurile expresionist Die Brücke, Novembergruppe, Gruppe 1919, Blaue Reiter si The Blue Four. A desenat coperta pentru manifestul Bauhaus 1919. A predat la Bauhaus timp de cativa ani. Printre studentii care au frecventat cursurile lui s-au numarat Ludwig Hirschfeld Mack (german/australian (1893–1965), Hans Friedrich Grohs (german 1892 – 1981) si Margarete Koehler-Bittkow (germana/americana, 1898–1964)
Cand partidul nazist a venit la putere in 1933, situatia a devenit de nesuportat pentru Feininger si sotia lui care avea origine evreiasca. S-au mutat in America dupa ce lucrarile lui au fost expuse ca ‘arta degenerata’ (Entartete Kunst) in 1936, inainte de expozitia din 1937 de la München.
Feininger a avut si activitate de pianist si compozitor.
Fiul lui, Andreas Feininger, a devenit un cunoscut fotograf in New York City.
Elmer Nelson Bischoff - două figuri pe malul mării
* * *
un cuplu fericit,
tu si eu,
pe plajă.
în pictură
amândoi
la apusul soarelui.
(cav)
Pictor: Elmer Nelson Bischoff
Titlul: două figuri pe malul mării
Titlul original: Two Figures at the Seashore
Data: 1957
Stilul: expresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Elmer Nelson Bischoff (9 iulie 1916 - 2 martie 1991) a fost un artist vizual în zona San Francisco Bay Area . Bischoff, alături de Richard Diebenkorn și David Park , a făcut parte din generația de artiști post- cel de-al doilea război mondial , care au început ca pictori abstracți și și-au găsit drumul spre arta figurativă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Eric Thompson - Ella Fitzgerald
malŝparitaj tagoj vocea ellei fitzgerald cântând ”i can't believe that you're in love with me” îmi aduce aminte de zilele pierdute ș...

-
Ca o viţă de vie Ca o viţă de vie sunt eu, care iubesc Soarele! Şi-mi voi întinde lianele pe stejarul argintiu în razele dimineţii...
-
ZIUA PETER PAUL RUBENS Fiii Ledei Doi tineri printi , nascuti de-aceeasi mama, Legatu-s-au prin dor clocotitor, ...