Maurice Denis - Muzele

ANIVERSARE POST-IMPRESIONISTA CU MAURICE DENIS

Muzele

Cu corpul meu
aleargă mii de muze,
atât de repede
în vârful degetelor
în grabă,
sunt foarte mărunte,
dar atât de capabile...

e imposibil de prins
această inspiraţie în mişcare...

Aştept şi sper să vrea să se-odihnească
să aţipească...
să se răcească în timp...
dar atunci vor deveni
atât de simple,
că n-o să le mai vreau

de Marzena Mackojc

------------------------------------------------------------------------------------ --
Pictor: Maurice Denis
Titlul: Muzele
Titlul original: Les Muses
Data: 1893
Stilul: Post impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 171 x 137 cm
Unde se găseşte: Colectie privata
Date despre pictor:
Maurice Denis (n. 25 noiembrie 1870, Granville-Manche - d. 13 noiembrie 1943, Paris) a fost un pictor, decorator şi gravor, teoretician şi istoric al artei franceze, aparţinând grupului de artişti cunoscuţi sub numele "Les Nabis".
Maurice Denis petrece cea mai mare parte a vieţii sale în Saint-Germain-en-Laye. Aici îşi construieşte în 1912 un atelier în clădirea unui vechi spital aparţinând parohiei locale, care va primi denumirea Prieuré, transformat după dispariţia artistului în Muzeul "Maurice Denis".
Războiul şi moartea soţiei sale în 1919 îl fac să fie tot mai mult înclinat către o artă cu tematică religioasă creştină. Între 1908 şi 1921 predă la Academia Ranson. O dată cu sfârşitul războiului, deja artist consacrat, participă la mai multe expoziţii retrospective (Bienala din Veneţia, 1922; Pavillon de Marsan la Paris, 1924).
Maurice Denis moare la 13 noiembrie 1943 în urma unui accident rutier.

Childe Hassam - La fereastra

Un mic tablou

O zi nouă. O plajă de oameni
se vede prin fereastra mea,
ca un tablou de puzzle-uri bine potrivite.
Stau rezemată de parapet la limita
zonei de confort propriu şi mă întreb
dacă trebuie să mă cufund în acest tablou.

Mă tem să nu rămân în el,
Chiar dacă, cine ştie.

poezie de Marzena Mackojc
 

------------------------------------------------------------------------------------ --

Pictor: Childe Hassam
Titlul: La fereastra
Titlul original: Les Muses
Data: 1918
Stilul: Post impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Frederick Childe Hassam (17 octombrie 1859, Dorchester, Boston, Massachusetts - 27 august 1935, East Hampton, New York) a fost un pictor impresionist american cunoscut de peisaje urbane si marine. Impreuna cu Mary Cassatt si John Henry Twachtman. Hassam a produs in intreaga sa cariera peste 3.000 picturi, in ulei, acuarele, gravuri si litografii, el a fost un artist influential american de la inceputul secolului al XX-lea

Francisco José de Goya y Lucientes - Goia asistat de doctorul Arrieta

BUCURIA DE A NU FI PERFECTĂ

.....

„-Şi tu – m-a întrebat Raluca – cum de te-ai acomodat cu trecerea de la literatură la medicină.?
-Păi medicina la nivel înalt te face să porneşti mereu spre un nou punct de vedere. Deci are ceva în comun cu poezia şi literatura. Semne de întrebare fertilizând alte semne de întrebare.
-Nu ştiu de ce, dar eu nu te văd stând faţă în faţă cu un pacient! A remarcat Raluca, cea care mă cunoştea din cealaltă viaţă a mea.
-La început am avut într-adevar o problemă. La 25 de ani arătam ca la 18 ani, eram sfioasă, deschisă şi încercată de acea îndoială de sine care-i torturează pe toţi cei cu fire de artist. E posibil să fi realizat în trecut cea mai bună operă de artă sau de literatură, dar când treci la alta, mori şi invii aşteptând părerea criticilor, ai îndoieli, o iei de la capăt. Eşti partenerul propriei tale torturi. Deodată am înţeles că- dacă am ajuns medic – pacientul are nevoie de un alt gen de personalitate în faţa lui.
-Ce fel de personalitate?
-Cel mai cinic şi mai raţional om din lume simte nevoia, când e bolnav, să creadă în existenţa unui medic-dumnezeu.”

.......

Bucuria de a nu fi perfectă – Riri Sylvia Manor
Memorii Bucureşti – Tel Aviv 1941 - 2015

 

------------------------------------------------------------------------------------ --

Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes
Titlul: Goia asistat de doctorul Arrieta
Titlul original: Goya asistieron por el doctor Arrieta
Data: 1820
Stilul: Romantic
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Henri de Toulouse-Lautrec - At Montrouge ( Rosa la Rouge) - Aniversare

AZI MĂ PLIMB CU HENRI DE TOULOUSE - LAUTREC PRIN PERIOADA POST-IMPRESIONISTĂ

* * *

în montrouge

rosa orbită de lumina

cu tăcerea rănită

remodelează

forma unui trecător

ce nu poartă regrete

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Henri de Toulouse-Lautrec

Titlul : At Montrouge ( Rosa la Rouge)

Titlul original: At Montrouge ( Rosa la Rouge)

Data: 1886 - 1887

Stilul: Post - Impresionism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea: 49 x 72.3 cm

Unde se gaseste: Barnes Foundation, Lower Merion, PA, US

Date despre pictor:

Henri de Toulouse-Lautrec ( 24 noiembrie 1864, Albi – 9 septembrie 1901, Malromé/Gironde) a fost un pictor francez din perioada post-impresionistă. În ciuda faptului că experienţele diferitelor curente artistice de la sfârşitul secolului al XIX-lea nu-i erau străine, activitatea sa nu poate fi încadrată în vreo categorie schematică. O spunea el însuşi: „Nu aparţin nici unei şcoli. Lucrez singur în ungherul meu”. Originalitatea picturii sale corespunde personalităţii sale neobişnuite. Stilul lui deosebit de personal i-a dat posibilitatea să capteze spiritualitatea epocii sale, a acelei epoci în care a trăit şi pe care a observat-o atât de pătrunzător.

Henri de Toulouse-Lautrec s-a născut în 1864 în orășelul Albi situat în partea de sud-est a zonei centrale muntoase a Franței.A fost fiul contelui Alphonse Toulouse-Lautrec-Montfa, care provenea dintr-o veche familie de aristocrați care trăia în vecinătatea orașului Toulouse începând din secolul al XII-lea.

Toulouse-Lautrec s-a bucurat de educația care se acorda unui copil din familie de aristocrați. În 1872, începe studiile la liceul de elită Fontanes (astăzi liceul „Condorcet”), dar, din cauza problemelor de sănătate, întrerupe studiile și rămâne acasă, urmărind viața colorată și palpitantă a părinților săi. Cursele de cai și plimbările cu câini determină tipul de viață al tânărului Lautrec. La 30 mai 1878, cade de pe un scaun și-și fracturează femurul stâng. Vara următoare accidentul se repetă, de data aceasta de partea dreaptă, tot la nivelul femurului. Probabil din cauza unei tulburări înăscute de calcificare, consolidarea fracturilor se face defectuos, băiatul rămâne invalid, nu mai crește în înălțime (talia lui Toulouse-Lautrec la maturitate este de numai 152 cm.). Viitorul artist însă nu disperă. Legat de pat pentru mult timp, își descoperă înclinația pentru desen. Talentul său devine evident, mama înțelege că are de-a face cu un viitor pictor.

În anul 1882, Toulouse-Lautrec începe studiile de pictură sub îndrumarea lui Léon Bonnat, reprezentant al stilului academic. Continuă apoi în atelierul lui Fernand Cormon, lucrează enorm de mult și ia contact cu o serie de pictori tineri, cu care începe să depășească stilul tradițional de școală. La început pășește în direcția impresionismului, dar mai târziu alege curente mai moderne. Această epocă coincide cu schimbările care apar în viața lui Toulouse-Lautrec. Tânărul artist descoperă cartierul Montmartre, în vara anului 1884 părăsește casa părintească din Paris și se mută în locuința tânărului pictor Grenier, într-o casă unde fusese atelierul lui Edgar Degas, pe care Lautrec îl considera ca fiind unul dintre maeștri săi.

Hotărârea pictorului nemulțumește pe părinți, temându-se că fiul o va apuca pe o cale greșită. Curând, se dovedește că îngrijorările părinților n-au fost lipsite de temei, deoarece viața tânărului artist se schimbă rapid. Toulouse-Lautrec descoperă o lume complet necunoscută pentru el până acum, și acest lucru nu rămâne fără urmări nici asupra picturii sale. Pentru început, abordează temele preferate naturaliștilor, care vor predomina și în pictura sa ulterioară: distracțiile de bulevard, petrecerile dansante, circul, cabaretul, teatrele, precum și portretele oamenilor de la periferia societății (prostituate, alcoolici). Începând de la mijlocul anilor optzeci, Lautrec trăiește aproape în exclusivitate o viață de noapte. Este un vizitator permanent al cabaretelor, în primul rând „Mirliton”, condus de un prieten, cântărețul Aristide Bruant. Mai târziu, în Moulin Rouge, privea mișcările frenetice ale cancanului și se entuziasmează de performanțele dansatoarelor La Goulue, Jane Avril și Cha-U-Kao. Consumă din ce în ce mai mult alcool, în special absinth, și i se întâmplă să petreacă săptămâni întregi în stabilimente rău famate, ca bordelul de lux de pe Rue des Moulins. Aceste peregrinări nocturne reprezintă surse de inspirație ale lucrărilor sale. Prima expoziție personală a avut loc în 1886 în cabaretul „Mirliton”, un an mai târziu expune la Toulouse, la expoziția internațională a reprezentanților Academiei de Arte Frumoase. Nu participă la expozițiile Salonului oficial de la Paris, în schimb se prezintă la Salonul Independenților, care se desfășoară sub deviza „Fără juriu, fără premii”. Aici expune în compania unor artiști ca Georges Seurat, Paul Signac sau Camille Pissarro. În martie 1890, la cel de-al șaselea Salon al Independenților, Toulouse-Lautrec prezintă tabloul „Dansul la Moulin Rouge”.

Toulouse-Lautrec se alătură avangardei artistice. În 1891, definitivează stilul său ușor de recunoscut, intrând în epoca de maturitate a creației.Tablourile, ca și litografiile, vorbesc despre completa înflorire a talentului său. Devine un pictor căutat de colecționari, organizatori de expoziții și editori. Critica îi rezervă, de asemenea, cronici pline de apreciere. La începutul anului 1896, galeria pariziană „Manzy-Joyant” organizează o mare expoziție cu lucrările lui Toulouse-Lautrec. Dar starea sănătății artistului se deteriorează, ceea ce se răsfrânge și asupra activității sale.

Ultima parte a vieții lui Toulouse-Lautrec devine dramatică. Modul de viață pe care l-a dus timp de zece ani nu rămâne fără efect asupra sănătății sale și așa deficitară. Devine din ce în ce mai neliniștit, mai agresiv și se neglijează. Creează însă în continuare, chiar și după nopțile pierdute. În această stare, realizează circa șaizeci de litografii care sunt expuse în aprilie 1898 în filiala londoneză a Galeriei „Goupil”. Artistul adoarme la vernisaj… Toată iarna suferă din cauza intoxicației alcoolice și din cauza lipsei de somn, are halucinații. O cură de dezintoxicare rămâne fără succes. La 15 iulie 1901 părăsește Parisul, mama sa îl duce la moșia familiei, la Malromé din departamentul Gironde. La 9 septembrie moare în brațele acesteia.

Ca toți artiștii importanți, Toulouse-Lautrec este legat de tradiții și continuă experiențele marilor maeștri. La început a luat contact cu impresionismul, fiind atras în special de aceia, pe tablourile cărora figurile predomină față de peisaje, Édouard Manet, Auguste Renoir. Admiră pe Edgar Degas, în special metoda prin care acesta vizualizează lumina. La începutul anilor nouăzeci, se află în apropierea „nabiștilor” și a simboliștilor, ceea ce a avut ca rezultat o utilizare mai armonică a culorilor. Litografiile lui Lautrec devin mai decorative, începe epoca lor de strălucire. Nu se rupe de temele aflate aproape de naturalism, în același timp utilizând în activitatea sa formele sintetice aflate în armonie cu ironia sa atât de caracteristică. Trebuie însă menționat faptul că poziția ironică a lui Lautrec nu rezultă din malițiozitate. Dimpotrivă, comentariile sale satirice sunt pline de simpatie caldă. Aceasta este mărturisită de afișele care o reprezintă pe dansatoarea Jane Avril sau de portretul cântăreței de cabaret Yvette Guilbert. În ciuda faptului că Lautrec nu face niciun fel de concesie, deformarea siluetelor nu este lipsită de o anumită gingășie. Amplificarea importanței desenului și a liniei îi dă posiblitatea să redea adevărul realității sfârșitului de secol. În aceasta se află importanța artei lui Toulouse-Lautrec. În acel timp tehnica reproducerii cunoștea o mare dezvoltare: desene în reviste, schițe în ziare, litografii în caietele-program ale teatrelor, reclame pe pereți. Toulouse-Lautrec se adaptează cu talentul său la noile forme de comunicare. Atunci când relizează afișe, este obligat să folosească cantități de culoare depuse în tușe uniforme, găsește soluții surprinzătoare și riscante, ceea ce devine în final un element caracteristic al activității sale creatoare. Toulouse-Lautrec și-a trăit viața repede și cu patimă. În ciuda invalidității sale, n-a vrut să ceară milă de la oameni. Și-a dedicat viața artei și s-a hotărât să și-o trăiască fără prea multe rezerve. Rezultatul a fost o creație singulară care ne umple de admirație și încântare.

Marie Bashkirtseff - Toamna - Aniversare

AZI ZBOR ALĂTURI DE FRUNZELE PICTATE DE MARIE BASHKIRTSEFF

* * *

un bărbat tânăr

îmbrăcat întro cămașă albastră

privește pe geam

afară este toamnă

între pod și băncuța răsturnată

urmărește vântul și frunzele ce zboară

printre urme de caretă

rămase pe drumul umed

după plecarea balerinei

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Marie Bashkirtseff

Titlul : TOAMNA

Titlul original:

Data:1883

Stilul: REALISM

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Marie Bashkirtseff (nascuta Maria Konstantinovna Bashkirtseva, in limba rusa: Мария Константиновна Башкирцева; 11/24 noiembrie 1858 — 31 octombrie 1884) a fost o scriitoare, pictorita si sculptorita rusa de origine ucraineana, este cunoscut mai ales pentru autobiografia ei în limba franceză.

Maria Konstantinovna Bashkirtseva s-a nascut in Gavrontsy langa Poltava intro familie instarita de nobili, si-a petrecut copilaria in strainatate calatorind prin toata Europa impreuna cu mama sa.A primit o educatie particulara si a studiat pictura in Franta la Académie Julian, una dintre putinele institutii care acceptau studente.

Marie a reusit sa creeze lucrari remarcabile in scurta ei viata.Din pacate, foarte multe dintre lucrarile ei au fost distruse de nazisti in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Henri de Toulouse-Lautrec - Dansatoare spaniolă

DANS PE VERSURI SI TITLURI DE TOULUSE LAUTREC

Dansatoare spaniolă

Cum alb, ţinut în mînă, un chibrit,
cînd încă nu e flacără, se sfarmă
şi limbi ţîşnesc-: începe-aşa, grăbit,
pe lîngă spectatori, în cerc mărit,
fierbinte dansul ei rotund, cu larmă.
Şi brusc e numai flacără, arzînd.
Ea cu privirea muşcă-n păr, flămînd,
şi rochia şi-o-ntoarce-ntr-un ocol
cu iscusinţă, prin acest pîrjol,
din care, goale, braţele cutează
şi, zornăind, se-ntind, ca şerpii-n groază.
Şi-atunci: de parcă-ar vrea întruna foc,
îl prinde şi-l azvîrle la un loc,
c-un gest, poruncitoare şi semeaţă.
Priveşte-apoi: aprins îi stă în faţă
şi nu se lasă,-acolo jos, înfrînt.
Dar, ridicîndu-şi fruntea, zîmbitoare
salută-ncet şi, fără un cuvînt,
ea îl striveşte-n sprintene picioare.

de Rainer Maria Rilke

 

------------------------------------------------------------------------------------ --

Pictor: Henri de Toulouse-Lautrec
Titlul: Dansatoare spaniolă
Titlul original:
Data: 1888
Stilul: Post-Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Henri de Toulouse-Lautrec (n. 24 noiembrie 1864, Albi - d. 9 septembrie 1901, Malromé/Gironde) a fost un pictor francez din perioada postimpresionistă. În ciuda faptului că experienţele diferitelor curente artistice de la sfârşitul secolului al XIX-lea nu-i erau străine, activitatea sa nu poate fi încadrată în vreo categorie schematică. O spunea el însuşi: "Nu aparţin nici unei şcoli. Lucrez singur în ungherul meu". Originalitatea picturii sale corespunde personalităţii sale neobişnuite. Stilul lui deosebit de personal i-a dat posibilitatea să capteze spiritualitatea epocii sale, a acelei epoci în care a trăit şi pe care a observat-o atât de pătrunzător.
Ultima parte a vieţii lui Toulouse-Lautrec devine dramatică. Modul de viaţă pe care l-a dus timp de zece ani nu rămâne fără efect asupra sănătăţii sale şi aşa deficitară. Devine din ce în ce mai neliniştit, mai agresiv şi se neglijează. Creează însă în continuare, chiar şi după nopţile pierdute. În această stare, realizează circa şaizeci de litografii care sunt expuse în aprilie 1898 în filiala londoneză a Galeriei "Goupil". Artistul adoarme la vernisaj... Toată iarna suferă din cauza intoxicaţiei alcoolice şi din cauza lipsei de somn, are halucinaţii. O cură de dezintoxicare rămâne fără succes. La 15 iulie 1901 părăseşte Parisul, mama sa îl duce la moşia familiei, la Malromé din departamentul Gironde. La 9 septembrie moare în braţele acesteia.

Thomas Saliot - Emir Kusturica

ANIVERSAREA FILMULUI SARBESC CU EMIR KUSTURICA PE PIESA MUZICALA BUBAMARA

* * *

Pisica albă, pisica neagră
un porc care mananca cu pofta un Trabant,
Viața e un miracol
Luka fuge cu un muzician
Copiii nevăzuți
Pe muzica celebrei Tina Turner.
Maradona
Goluri cu starul argentinian
Underground
Opera de maestru – saga simbolistica
Vremea țiganilor
toate visele spulberate
Tata în călătorie de serviciu
drama pasionala, fara a alege un punct de vedere absolute
Arizona Dream
Un tanar care pretinde că are abilitatea de a înţelege peştii
Promisiunea
departe de civilizaţie
Super 8 Stories
radiografie a memoriei si istoriei
Wild Roses, Tender Roses
povestea celebrului revoluţionar mexican, Pancho Villa
Guernica
 

-------------------------------------------------------------------------------------------
Emir Kusturica (n. 24 noiembrie 1954) este un regizor, actor şi muzician sârb.[1] El a fost recunoscut pentru mai multe filme artistice apreciate la nivel internaţional, precum şi proiectele sale de construire de oraşe.
-------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Thomas Saliot

Titlul: Emir Kusturica

Ilia Efimovici Repin - Bărbat și femeie la masă.

ANIVERSARE POLONEZA PE VERSURI DE MARIA PAWLIKOWSKA JASNORZEWSKA

Iubire

Pe-ascuns te tot framânti. Dar vad prea bine.
Privesti afara trist si abatut...
Mai mult ca viata ma iubesti pe mine?
Doar asa spuneai anul trecut...

Tu râzi, dar undeva-ti ascunzi misterul.
Te uiti la nori, spre cer, mereu tacut...
Nu mai sunt eu oare lumina si cerul?
Doar asa spuneai anul trecut...

de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska

 

-------------------------------------------------------------------------------------------- -
Maria Pawlikowska-Jasnorzewska (n. 24 noiembrie 1891, Cracovia – d. 9 iulie 1945, Manchester) a fost o poetă şi autoare dramatică poloneză. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Cracovia. A călătorit mult în Europa, Asia Mică şi Africa de Nord. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a refugiat în Franţa, apoi în Anglia, unde a rămas pînă la sfîrşitul vieţii.
-------------------------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Ilia Efimovici Repin
Titlul: Bărbat și femeie la masă.
Titlul original: Мужчина и женщина за столиком. Мужчина, натягивающий перчатку
Data: 1873
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Ilia Efimovici Repin (Илья Ефимович Репин) (5 august 1844 la Ciuguev, lângă Harkov, Imperiul Rus, în prezent în Ucraina - 29 septembrie 1930, Kuokkala, pe atunci în Finlanda, astăzi Repino, Rusia) a fost un pictor realist rus, aparţinând şcolii artistice Peredvijniki (Передвижники).
Lucrările sale conţin adesea înţelesuri adânci, psihologice şi exprimă tensiunile din interiorul ordinii sociale existente în vremea sa. Spre sfârşitul anilor 1920, în Uniunea Sovietică au început să fie publicate numeroase lucrări despre el ca, un deceniu mai târziu, să apară chiar un cult al lui Repin, el fiind considerat un model „progresiv” şi „realist” ce trebuia imitat de artiştii sovietici „social realişti”.
Faima sa a venit odată cu pictura Edecarii de pe Volga, o lucrare care portretiza munca îngrozitor de grea a acestor oameni săraci, dar, în acelaşi timp, nu lipsită de speranţă pentru tinerii din Rusia. În 1900, în timpul unei călătorii la Paris, o cunoaşte pe Natalia Nordman, care va fi noua sa iubită (Repin se despărţise de prima sa soţie). Spre uimirea tuturor, artistul îşi urmează marea dragoste şi se stabileşte în locuinţa acesteia din Finlanda.
În 1930 Repin moare în Kuokkala, Finlanda. Dupa conflictele armate dintre Uniunea Sovietică şi Finlanda din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Kuokkala a fost cedată Uniunii Sovietice şi redenumită Repino (Regiunea Leningrad) în cinstea marelui pictor.
Chiar dacă nu a fost un inovator din punct de vedere al tehnicii sau creator al unei noi şcoli de pictură, Repin este astăzi considerat cel mai important pictor rus, mulţi critici din Rusia neezitând să vorbească despre el ca despre „artistul naţional”.

Berthe Morisot - Julie visand

Fluturi

Mirsina şi lămîiul legănate-s de-un zefir
ce suflă-nspre mimoze un refren de bine.
Un fluture se-ndreaptă înspre-un trandafir.
Un alb aeroplan se-ndreaptă înspre mine.

Fluturele zboară mai departe,
lăsînd în urmă roza cu petale fine.
Pilotul orb, nepăsător, nebun,
zboară peste mine.

de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska

 

-------------------------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Berthe Morisot
Titlul: Julie visand
Titlul original: Мужчина и женщина за столиком. Мужчина, натягивающий перчатку
Data: 1894
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Berthe Morisot s-a nascut pe 14 ianuarie 1841 la Bourges, Cher, Franta, intr-o familie burgheza instarita, care a incurajat-o, atat pe ea cat si pe sora ei, Edma Morisot, sa devina artiste. Morisot avea sa devina un pictor impresionist de mai mica importanta, dar un simbol pentru prezenta femeilor in avangarda artistica de al sfarsitul secolului XIX.
Cand Morisot s-a decis sa studieze serios pictura, familia nu doar ca nu s-a opus, dar a sprijinit-o total. La inceput, Morisot a exersat pictand copii dupa tablouri celebre, incepand cu vechii maestri si terminand cu cei noi, avand o pasiune deosebita pentru lucrarile lui Corot.
Morisot incerca sa picteze imaginile vietii cotidiene, fragmente realitatii mereu in derulare. Fiind o femeie care facea parte din inalta societate, picteaza scene din viata de familie, din statiuni de vacanta. Fara exceptie, subiectele sale sunt un echivalent al celor alese de colegii sai impresionisti. Degas, dandy-ul burghez, prefera repetitii ale trupelor de balet, curse de cai si nuduri feminine in apartamente in loc de ateliere. Claude Monet picteaza tablouri cu gradina si copiii sai sau capitele de fan din vecinatate. Pictoritele impresioniste redau pe panza mediul social in care traiesc, intr-o maniera potrivita curentului.

José Clemente Orozco - Iarna - Aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JOSE CLEMENTE OROZCO

* * *

m-am trezit speriat dimineața

îmbrăcat cu paltonul maro

în plină iarnă

iar fata pe care o iubesc

ține în mâini nisipul alb

din punta mita

și distribuie zâmbete

bărbaților din apele cristaline

care fac surfing

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: José Clemente Orozco

Titlul : Iarna

Titlul original:

Data: 1932; United States

Stilul: Realism socialsm

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste: Baker-Berry Library (Dartmouth College), Hanover, NH, US

Date despre pictor:

José Clemente Orozco (23 noiembrie 1883 – 7 septembrie 1949)a fost un pictor socio-realist mexican, specializat in pictura murala care a dus la nasterea renasterii murale mexicane impreuna cu picturile murale ale lui Diego Rivera, David Alfaro Siqueiros si altii. Orozco a fost cel mai complex muralist mexican, preocupat de tema suferintei umane, insa mai putin realist si mai fascinat de masinarii decat Rivera. Mai mult influentat de simbolism, el fost si pictor de compozitie si litograf. Intre 1922 si 1948, Orozco a executat picturi murale in Mexico City, Orizaba, Claremont, California, New York City, Hanover, New Hampshire, Guadalajara, Jalisco si Jiquilpan, Michoacán. Desenele si picturile lui sunt expuse in Carrillo Gil Museum din Mexico City si in Orozco Workshop-Museum din Guadalajara.Orozco a fost cunoscut ca fiind un artist angajat politic. A militat pentru cauzele politice ale taranilor si muncitorilor.

Théo van Rysselberghe - Irma Sethe - Aniversare

AZI NU VĂD DECÂT PICTURILE LUI THEO VAN RYSSELBERGHE

* * *

în vis

am o femeie

care cântă la vioară

simfonia simfoniilor

din care nu lipsește

poezia poeziilor

și toate lecțiile

despre iubire

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Théo van Rysselberghe

Titlul : Irma Sethe

Titlul original: Irma Sethe

Data: 1894

Stilul: Pointulism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea: 114.5 x 197 cm

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Théo (Théophile) van Rysselberghe (23 noiembrie 1862—14 decembrie 1926) a fost un pictor neo-impresionist belgian, care a jucat un rol esenţial in scena artei europene la trecerea intrun nou secol.

S-a nascut in Ghent intro familie burgheza vorbitoare de franceza, mai intai a studiat la Academia din Ghent sub indrumarea lui Theo Canneel, iar din 1879 la Académie Royale des Beaux-Arts din Bruxelles sub indrumarea lui Jean-François Portaels. Picturile cu subiecte nord africane ale lui Portaels au dat nastere unei mode orientale in Belgia. Impactul lor il va influenta puternic pe tanarul Théo van Rysselberghe. Intre 1882 si 1888 el a facut trei calatorii in Maroc, stand acolo in total un an si jumatate.

La varsta de 18 ani participase deja la Salonul din Ghent, unde a prezentat doua portrete. Imediat dupa aceea si-a dezvoltat propriul stil realistic apropiat de impresionism. In 1881 a expus pentru prima oara la Salonul din Bruxelles.

In urmatorul an a calatorit foarte mult in Spania si Maroc impreuna cu prietenul sau Frantz Charlet si pictorul asturian Dario de Regoyos. In mod special a admirat operele ‘vechilor maestri’ din Museo del Prado. In Sevillia l-au cunoscut pe Constantin Meunier, iar cand a ajuns in Tanger la sfarsitul lui octombrie 1882, o noua lume s-a deschis pentru el: asa de aproape de Europa si totusi, complet diferita. A ramas acolo timp de patru luni, a desenat si a pictat scene pitoresti.

Inapoi in Belgia, a prezentat 30 lucrari cu scene din acele calatorii la „Cercle Artistique et Littéraire” din Ghent care au avut imediat succes.

In aprilie 1883 a expus aceste scene din viata de zi cu zi de pe tarmul mediteranean la salonul L’Essor din Bruxelles care au fost primite cu entuziasm de public.

In septembrie 1883 van Rysselberghe a plecat in Haarlem sa studieze lumina in lucrarile lui Frans Hals. Redarea cu acuratete a luminii va continua sa-i ocupe mintea. Acolo l-a cunoscut pe pictorul american William Merritt Chase.

Théo Van Rysselberghe a fost un proeminent co-fondator al cercului artistic belgian Les XX pe 28 octombrie 1883, un cerc de tineri artisti radicali, sub patronjul, ca secretar, al juristului si iubitorului de arta din Bruxelles, Octave Maus (1856–1919). Ei se revoltau impotriva academismului iesit din moda din acea perioada si intaietatea standardelor artistice. Printre cei mai importanti membri s-au numarat James Ensor, Willy Finch, Fernand Khnopff, Félicien Rops, mai tarziu si Auguste Rodin si Paul Signac. Aceasta miscare l-a adus pe van Rysselberghe in contact cu alti artisti radicali, ca de exemplu James Abbott McNeill Whistler, care a expus in Les XX in 1884. Influenta acestuia in pictura de portrete se poate observa in portretul lui Octave Maus ca dandy (1885).

In noiembrie 1883 a plecat din nou in Tanger impreuna cu Frantz Charlet. Timp de un an cat a stat acolo, el a fost intro constanta corespondenta cu Octave Maus, insistand sa accepte cateva nume noi pentru prima expozitie a cercului „Les XX”: Constantin Meunier, Alfred Verwée, William Merritt Chase. In aprilie 1884 a vizitat Andaluzia in compania pictorului american John Singer Sargent si a gentleman-pictorul Ralph Curtis.

La expozitia Les XX din 1886 a vazut lucrarile impresionistilor Claude Monet si Auguste Renoir. A ramas foarte impresionat si apoi a experimentat aceasta tehnica.

Octave Maus l-a trimis la Paris sa caute noi talente pentru urmatoarele expozitii ale Les XX.

Acolo a descoperit tehnica pointilista dupa ce a vazut lucrarea lui Georges Seurat „La Grande Jatte” la a opta expozitie impresionista din Paris in 1886. Aceasta l-a socat cu totul. Impreuna cu Henry Van de Velde, Georges Lemmen, Xavier Mellery, Willy Schlobach si Alfred William Finch si Anna Boch a „importat” acest stil in Belgia. Seurat a fost invitat la urmatorul salon al Les XX din Bruxelles in 1887. Insa acolo, lucrarea sa „La Grande Jatte” a fost foarte criticata de criticii de arta fiind considerata „o bolboroseala de neinteles aplicata nobilei arte a picturii”.

Théo van Rysselberghe a abandonat realismul si a devenit un adept al pointilismului. In vara lui 1887 a petrecut cateva saptamani cu Eugène Boch (fratele Annei Boch) in Batignolles, langa Paris, si acolo a cunoscut cativa pictori ai scenei pariziene ca Alfred Sisley, Signac, Edgar Degas si Henri de Toulouse-Lautrec.

S-a casatorit cu Marie Monnom in 1889 si si-au petrecut luna de miere in sudul Angliei, apoi in Brittany. Aceasta a avut ca rezultat un numar de picturi in stilul neo-impresionist. In Paris a avut o intalnire cu Theo Van Gogh si au reusit sa-l invite pe Vincent Van Gogh la urmatoarea expozitie din Bruxelles.

In the 1895 a facut calatorii lungi in Atena si Constantinopol, Ungaria, Romania, Moscova si Saint Petersburg in scopul de a face postere pentru „Compagnie des Wagons-lits”.

In 1897, van Rysselberghe s-a mutat in Paris. Alaturi de Paul Signac, Maximilien Luce, Aristide Delannoy, Théophile Alexandre Steinlen, Camille Pissarro, Kees Van Dongen, George Willaume, etc., a contribuit la revista anarhista Temps Nouveaux.

La sfarsitul anilor 1890, Théo van Rysselberghe a atins culmea tehnicii sale neo-impresioniste. Incetul cu incetul a abandonat folosirea punctelor in portrete si peisaje.

Dupa atatia ani de descoperitor de talente pentru Octave Maus, van Rysselberghe a facut greseala vietii lui: nu a recunoscut talentul tanarului Pablo Picasso (care era in Perioada Albastra in acea perioada). El ii considera lucrarile ca „urate si neinteresante”.

Dupa 1910 a abandonat complet tehnica pointilista. A devenit un maestru in aplicarea luminii si caldurii in picturile lui.

S-a retras la Côte d’Azur unde si-a construit o casa si a devenit din ce in ce mai detasat de scena artei din Bruxelles.