Julian Alden Weir - Peisaj cu o figura sezand

* * *

Tânăr sunt şi de viaţă sunt plin,

Mistuit de privelişti şi dor.

Înverzesc şi spre tine-mi înclin

Ramul meu de arţar, foşnitor.

Când de vânt mă-nfior legănat,

Rugăciuni îţi şoptesc, ca să vii.

Pe obrazu-mi spre cer înălţat

Lacrimi mici şiroiesc bucurii.

Te aştept sub umbrarul meu des,

Iar tu vii şi tristeţii mă smulgi

Şi cu verde podoabă-ţi veghez

Gândul bun şi visările dulci.

Îţi şoptesc visul meu de arţar

Şi îţi cânt din lăute de foi

Până când stele-n boltă răsar...

Numai tu. Numai eu. Numai noi.

de Aleksandr Blok (13 iulie 1902)

traducere de Victor Tulbure

-------------------------------------------------------------------------------------- -

Alexandr Blok (Александр Александрович Блок, 16 noiembrie 1880 - 7 august 1921) a fost probabil cel mai talentat poet liric pe care l-a produs Rusia după Alexandr Puşkin.

Mulţi critici consideră că Blok este cel mai important poet după Puşkin. Blok a început să scrie poezii la vârsta de 17 ani. În perioada de început a carierei lui literare, Blok a fost foarte influenţat de filosoful din secolul al XIX-lea Vladimir Soloviev şi de viziunea acestuia asupra eternului feminin şi înţelepciunii divine.

Ca estet, Blok nu s-a simţit în largul lui când nu s-a putut adresa publicului său favorit, elita. Pe lângă poezii şi piese de teatru, Blok a mai scris şi eseuri, şi recenzii dramatice. Majoritatea eseurilor sale au fost compuse într-un stil foarte liric, impresionist, cu raţionamente emotive. Blok a murit la Petrograd la data de 7 august 1921, în urma unui atac de cord provocat de malnutriţie.

-------------------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Julian Alden Weir

Titlul: Peisaj cu o figura sezand

Titlul original:

Data:

Stilul: Impresionism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se găseşte: Colecţie privată

Date despre pictor:

Julian Alden Weir(30 august 1852 – 8 decembrie 1919) a fost un pictor impresionist american, membru al Cos Cob Art Colony de langa Greenwich, Connecticut. Weir si unul dintre artistii grupului The Ten.

Jean-Léon Gérôme si s-a imprietenit cu Jules Bastien-Lepage. De asemenea, Weir a intalnit impresionismul pentru prima oara si a reactionat puternic: "Niciodata in viata mea nu am vazut ceva mai oribil...Nu se observa forma desenului, insa se da impresia a ceea ce se numeste natura. E mai rau decat in camera ororilor."

Stilul lui a variat de la impresionismul traditional, vibrant pana la un tonalism calm, umbrit. De asemenea a desenat, schitat bine. In 1912 Weir a fost ales primul presedinte al Association of American Painters and Sculptors, apoi a devenit presedinte la National Academy of Design. A murit in 1919.

William Blake - Isaac Newton

ANIVERSARE VIZIONARA CU PICTURA SI POEZIE ALATURI DE WILLIAM BLAKE

Excesul inutil

M-am gândit
într-o zi
la
o vijelioasă
revoluţie populară
împotriva legii gravitaţiei.

N-ar fi frumos?

Am ieşi
cu toţii
pe
stradă,
cu
placarde mari
pe care
să stea scris:

"Jos cu mecanica lui Newton!"

sau

"Nu mai vrem să atârnăm!"

Şi
lumea ar ieşi
la balcoane,
emoţionată.

S-ar vărsa
poate
şi
sânge.

Dar,
spuneţi-mi:

cine
s-ar cheltui
în
toată
afacerea aceasta?

Toţi
am pleca
intacţi
de
acolo.

Chiar
dacă
am sfârşi
pe
tărgi.

de Costantin Noica din Mathesis sau bucuriile simple (1934)

 

-------------------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: William Blake
Titlul: Isaac Newton
Titlul original: Isaac Newton
Data: 1795
Stilul: Simbolism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 460 x 600 cm
Unde se găseşte: Tate Modern, London, UK

Date despre pictor:

William Blake (n. 28 noiembrie 1757 – d. 2 august 1827) a fost un poet, vizionar, pictor şi gravor englez. În mare parte nerecunoscută în timpul vieţii sale, opera diversă şi profundă a lui William Blake este astăzi considerată esenţială şi semnificativa atât în istoria poeziei cât şi a artelor vizuale.
Poezia sa profetică se spune că formează, “în comparaţie cu valoarea sa, cel mai puţin citit corpus de poezie al limbii engleze”. Arta sa vizuală a făcut ca unul din criticii contemporani de artă să îl proclame “ de departe cel mai mare artist pe care Britania l-a produs”. Deşi a trăit în Londra întreaga sa viaţă, cu excepţia a trei ani petrecuţi în Felpham, a creat o operă diversă şi bogată în simboluri care consideră Imaginaţia ca “trupul lui Dumnezeu” sau “existenţă umană în sine”. Pentru Blake Imaginaţia nu este sinonimă imaginarului în înţelesul obişnuit al cuvântului, care înseamnă ceva nereal, dimpotrivă, la fel ca şi la Coleridge, reprezintă realitatea supremă, viziunea divină sau putere creatoare a lui Dumnezeu.

Jean-Honoré Fragonard - Tânără citind

FĂRĂ NUME

O carte-mi tine-ades tovarășie
Și-a mai rămas pe rândurile ei,
Ca pulberea de soare străvezie,
Lumina unui gând din ochii tăi.

Stau astfel vremea fără s-o mai număr;
Mă-nșală visul bun și mă gândesc
Că-mi urmarești lectura peste umăr,
Și, dacă taci, e pentru că citesc.

de Magda Isanos


 

-------------------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Jean-Honoré Fragonard
Titlul: Tânără citind
Titlul original: Isaac Newton
Data: 1776
Stilul: Rococo
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 81.1 x 64.8 cm
Unde se găseşte:

Date despre pictor:

Jean-Honoré Fragonard (5 aprilie 1732, Grasse - 22 august 1806, Paris) a fost un pictor francez, reprezentant al stilului rococo din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Totuşi, deoarece a creat în toate stilurile epocii, nu poate fi perfect încadrat într-un anumit curent. Fragonard a fost un pictor al scenelor de dragoste subtile şi frivole în genul "fêtes galantes", abordând teme îndrăzneţe, care nu dăunează totuşi înţelegerii caracterului inovator al creaţiei artistului. Când pictează portrete, impresionează prin îndemânarea extraordinară, iar tablourile sale cu teme istorice uimesc pe reprezentanţii neoclasicismului academic.

Théo (Théophile) van Rysselberghe - Tânară cu vase de flori

flori

tic, tac, tic, tac

toate florile din vaze
îmi spun să aştept
nu este încă târziu,
dar ele nu ştiu că mă doare
dorul tău
în fiecare seară
când le schimb apa.

(cav)


 

------------------------------------------------------------------------------ ----

Pictor: Théo (Théophile) van Rysselberghe
Titlul: Tânară cu vase de flori
Titlul original:
Data: 1907
Stilul: Poet -impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Théo (Théophile) van Rysselberghe (23 noiembrie 1862—14 decembrie 1926) a fost un pictor neo-impresionist belgian, care a jucat un rol esenţial in scena artei europene la trecerea intrun nou secol.
Théo Van Rysselberghe a fost un proeminent co-fondator al cercului artistic belgian Les XX pe 28 octombrie 1883, un cerc de tineri artisti radicali, sub patronjul, ca secretar, al juristului si iubitorului de arta din Bruxelles, Octave Maus (1856–1919). Ei se revoltau impotriva academismului iesit din moda din acea perioada si intaietatea standardelor artistice. Printre cei mai importanti membri s-au numarat James Ensor, Willy Finch, Fernand Khnopff, Félicien Rops, mai tarziu si Auguste Rodin si Paul Signac. Aceasta miscare l-a adus pe van Rysselberghe in contact cu alti artisti radicali, ca de exemplu James Abbott McNeill Whistler, care a expus in Les XX in 1884. Influenta acestuia in pictura de portrete se poate observa in portretul lui Octave Maus ca dandy (1885).
La sfarsitul anilor 1890, Théo van Rysselberghe a atins culmea tehnicii sale neo-impresioniste. Incetul cu incetul a abandonat folosirea punctelor in portrete si peisaje.
Dupa atatia ani de descoperitor de talente pentru Octave Maus, van Rysselberghe a facut greseala vietii lui: nu a recunoscut talentul tanarului Pablo Picasso (care era in Perioada Albastra in acea perioada). El ii considera lucrarile ca "urate si neinteresante".
Dupa 1910 a abandonat complet tehnica pointilista. A devenit un maestru in aplicarea luminii si caldurii in picturile lui.
S-a retras la Côte d'Azur unde si-a construit o casa si a devenit din ce in ce mai detasat de scena artei din Bruxelles.

Léonard Tsugouharu Foujita - Café - Aniversare

SORB DIN CAFEA ȘI PRIVESC TABLOURILE LUI LEONARD TSUGOUHARU FOUJITA

* * *

la zece minute distanță de un sărut

o femeie îmbrăcată în negru

privește la paharul de vin

la picăturile care coboară

pe marginea lui

ca niște lacrimi

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Léonard Tsugouharu Foujita

Titlul : Café

Titlul original: Café

Data: 1949

Stilul: Realism magic

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Léonard Tsugouharu Foujita (27 noiembrie 1886 – 29 ianuarie 1968) a fost un pictor si grafician japonez nascut in Tokyo, Japonia care a aplicat tehnicile japoneze cu tus la picturi in stil occidental.

Sir Frank Bernard Dicksee - Primăvara Maiden - Aniversare

ASTĂZI ADULMEC MIREASMA FLORILOR ȘI ASCULT CÂNTECUL PĂSĂRILOR DIN TABLOURILE LUI FRANK DICKSEE

* * *

culori maiden în păr

flori de nu-mă-uita în piept

reflexii luminoase

sclipiri de raze fugare

cuvinte încrucișate

și eu cu gândul la cineva

care îmi numără secundele

până ajung acasă

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Sir Frank Bernard Dicksee

Titlul : Primăvara Maiden

Titlul original: Spring Maiden

Data:

Stilul: Romanticism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Sir Frank Bernard Dicksee (27 noiembrie, 1853, Londra – 17 octombrie, 1928) a fost un pictor si ilustrator englez din perioada victoriana, cunoscut in special, pentru picturile istorice si scenele din legende.De asemenea a fost un remarcabil pictor de portrete de femei la moda, ceea ce i-a adus succes in acea perioada. Cu toate ca nu a fost membru al fratiei pre-rafaelite, multe dintre picturile lui Dicksee pot fi considerate ca apartinand stilului pre-rafaelit.Tatal lui Dicksee, Thomas Dicksee, a fost un pictor care l-a invatat sa pictezeze pe Frank, precum si pe Herbert si Margaret, fratele si sora lui Margaret, inca din frageda copilarie. Dicksee s-a inscris la Academia Regala in 1870 si a obtinut primele succese.A fost ales in Academie in 1891, iar in 1924 a devenit presedintele Academiei. In 1925 a fost innobilat si i s-a inmanat Ordinul Regal Victorian de catre regele George V in 1927.

Léonard Tsugouharu Foujita - Femme se coiffant - Aniversare

ZÂMBESC ȘI SIMT CĂ ROȘESC CÂND VĂD NUDURILE PICTATE DE LEONARD TSUGOUHARU FOUJITA

* * *

la vederea picturii

am înțeles pentru prima dată

de ce părul împletit în coadă

mă tulbura atât de mult

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Léonard Tsugouharu Foujita

Titlul : Femeia își pieptănă părul

Titlul original: Femme se coiffant

Data: 1931

Stilul: Realism magic

Mod de realizare:

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Léonard Tsugouharu Foujita (27 noiembrie 1886 – 29 ianuarie 1968) a fost un pictor si grafician japonez nascut in Tokyo, Japonia care a aplicat tehnicile japoneze cu tus la picturi in stil occidental.

In 1910, la 24 de ani, Foujita a absolvit scoala care acum e Universitatea Nationala de Arte Frumoase si Muzica din Tokyo.

Trei ani dupa aceea a plecat la Paris in Montparnasse. Ajungand acolo, nu a cunoscut pe nimeni, apoi i-a intalnit pe Amedeo Modigliani, Jules Pascin, Chaim Soutine si Fernand Léger si s-a imprietenit cu Juan Gris, Pablo Picasso si Henri Matisse.

Foujita a avut primul sau studio pe rue Delambre no. 5 din Montparnasse. Multe dintre modelele lui au venit la Foujita sa se bucure de luxul de acolo, printre ele si iubita lui Man Ray, Kiki, care a pozat nud pentru Foujita in curtea casei. Alt portet a lui Kiki, intitulat „Reclining Nude with Toile de Jouy,” o reprezinta nud cu un fundal fildeş-alb. Pictura a fost senzatia Salonului d’Automne din Paris in 1922 si s-a vandut cu peste 8000 de franci.

Prima casatorie a lui Foujita a fost in Japonia pe cand era student. Dupa calatoria la Paris, a divortat.

In martie 1917 in Café de la Rotonde, Foujita a cunoscut o tanara doamna care se numea Fernande Barrey. La inceput, tanara a ignorat in totalitate eforturile lui Foujita de a intra in vorba cu ea. Insa a doua zi dis de dimineata, Foujita s-a prezentat la locuinta ei cu un corsaj albastru pe care il facuse in acea noapte.Intrigata, ea i-a oferit o ceasca de ceai, iar dupa 13 zile erau casatoriti.

Timp de cativa ani, in special dupa expozitia din 1918, artistul a devenit faimos ca pictor de femei frumoase si de pisici cu o tehnica foarte originala.

In 1921 s-a incurcat cu Lucie Badoul, careia ii spunea Youki sau „Rose Snow”. Ea i-a devenit cea de-a treia sotie. Relatia lor a luat sfarsit cand ea a devenit iubita, apoi sotia poetului suprarealist Robert Desnos.

Dupa ce s-a despartit de a treia sotie si dupa ce a plecat in Brazilia in 1931 (cu noua lui iubita, Mady), Foujita a calatorit si a pictat prin toata America Latina, avand expozitii de mare succes peste tot. In Buenos Aires, Argentina, 60.000 de oameni au venit la expozitia lui si mai mult de 10.000 i-au cerut autograful. In 1933 a fost bine primit in Japonia unde a devenit un important producator de propaganda militarista in timpul razboiului.

Fujita a plecat din Japonia dupa ce s-a incheiat razboiul.La reintoarcerea lui in Franta, Foujita s-a convertit la catolicism. El a fost botezat in catedrala din Reims pe 14 octombrie 1959.

Tsuguharu Foujita a murit de cancer pe 29 ianuarie 1968 in Zürich, Elvetia si a fost inmormantat la Cimetière de Villiers-Le-Bacle, Essonne département, Franta.

William Orpen - Portret de o fata purtand o rochie verde - Aniversare

ASTĂZI DIALOGURI IMAGINARE CU PORTRETELE LUI WILLIAM ORPEN

* * *

pictată cu gândul la don juan

între două probleme respiratorii

gândurile și dorințele lui william orpen

au schimbat povestea

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: William Orpen

Titlul : Portret de o fata purtand o rochie verde

Titlul original: Portrait of a Girl Wearing a Green Dress

Data: 1899

Stilul: Post - impresionism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Sir William Newenham Montague Orpen, KBE, RA, RHA (27 noiembrie 1878 - 29 septembrie 1931) a fost un pictor irlandez

Vincent Willem van Gogh - Parcul public, salcie plângătoare Grădina I

ANIVERSAREA UNUI MEDIC ÎNDRĂGOSTIT DE POEZIE CU VASILE VOICULESCU

La poarta Paradisului Pierdut

Azi am trecut s-o văd, înstrăinată,
Grădina-n care-o vară ne-am iubit...
Podoaba-n zdrenţe-i spânzura uscată,
Rugini a prins frunzişul răvăşit,
Iar parcul, raiul nostru de-altădată,
Cu ziduri alţii azi l-au ocolit.

E ceasul vechi al dragostei, e seară,
Şi, dând să intru, stau înfiorat:
Înaltul plop la porţi m-aşteaptă iară,
Dar toamna purpurie l-a schimbat
În galben stâlp pâlpâitor de pară,
Ce freamătă, de vânturi zbuciumat.

Şi-n vijelia ce s-a-ncins să-l bată,
Aprinsul plop acolo mi-a părut
Că-i sabia de foc neîndurată
Pe care Heruvimul nevăzut
O flutură spre lumea blestemată
La Poarta Paradisului pierdut.

de Vasile Voiculescu
din volumul "Pârgă", 1921

 

-------------------------------------------------------------------------------------- -
Vasile Voiculescu (pseudonim literar: V. Voiculescu, n. 27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău - d. 26 aprilie 1963, București) a fost un scriitor și medic român. În domeniul literar s-a distins în principal ca poet și prozator (a fost și dramaturg).
S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii și scrisori de dragoste.
A primit Premiul Academiei pentru volumul Din țara zimbrului și alte poezii (1918).
-------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Vincent Willem van Gogh
Titlul: Parcul public, salcie plângătoare Grădina I
Titlul original:
Data: 1888; Arles, Bouches-du-Rhône, Franţa
Stilul: post-impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 92 x 73 cm
Unde se găseşte: Art Institute of Chicago, Chicago, IL, US

Date despre pictor:

Vincent Willem van Gogh (pronunțat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez post-impresionist[9] ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe . Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume. Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a crescut în anii de după moarte. Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie

Amedeo Modigliani - Portret de femeie cu cravata neagra

O ANIVERSARE POETCĂ MINUNATĂ CU NINA CASSIAN

Candori

« E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi. »

- Atunci, ce s-a schimbat ? intreaba domnul invatator.

« Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa. »

- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.

« Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan’ la semestrul urmator »

de Nina Cassian

Din volumul « Spectacol in aer liber », 1974
 

-------------------------------------------------------------------------------------- -
Nina Cassian (nume la naștere Renée Annie Cassian, n. 27 noiembrie 1924, Galați - d. 15 aprilie 2014, New York) a fost o poetă, eseistă și traducătoare română, de origine evreiască.
Primele ei încercări literare sunt generos încurajate de Tudor Arghezi și Ion Barbu, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânăra poetă.
În perioada 1947-1948 a fost redactor la revista Rampa. Din 1949 a fost redactor la revista Urzica și profesoară la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”
-------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Amedeo Modigliani
Titlul: Portret de femeie cu cravata neagra
Titlul original:
Data: 1917; Paris, Franţa
Stilul: Expresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colecţie privată
Date despre pictor:

Amedeo Modigliani (n. 12 iulie 1884, Livorno - d. 24 ianuarie 1920, Paris) a fost un pictor și sculptor italian stabilit în Franța, reprezentant al "Școlii Pariziene" ("École de Paris"), evidențiat în scurta sa viață printr-o creație plină de eleganță și rafinament, care depășește granițele manierismului. Toată viața sa Modigliani este în căutarea frumuseții perfecte, ușor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor și ale unor necunoscuți.

Francisco José de Goya y Lucientes - Orb cântând la chitară

BUCURIA DE A NU FI PERFECTĂ

„Ne-a vorbit despre orbirea psihică şi ne-a povestit o întâmplare care mă urmăreşte până în ziua de azi. Încă n-am terminat să mă măsor cu înţelesul ei tainic.

-Mi-a fost adus un bărbat, T., la vreo patruzeci de ani – a spus profesorul -, un bărbat care declarase într-o bună zi : „Am orbit ! De azi dimineaţă nu mai văd nimic! „Dar totul era perfect cu vederea lui. Avea orbire isterică. A fost internat. Se comporta ca un orb. Pipăia obiectele din jur. Nu putea merge singur. Nu reacţiona la scene vizuale. Se uita în gol fără nici o expresie. Toate încercările de a-l face să vorbească despre problemele personale, despre el însuşi, orice colaborare cu psihiatrii dăduseră greş. Se închisese în sine. Continua să fie orb. Tăcut şi orb. Peste o lună l-au adus la mine. Ştiţi ce? le-am spus doctorilor. Omul vrea să fie orb. Are motivele lui. Nu vrea să ni le împărtăşească. Dar simte nevoia să fie orb. Hai să-i dăm această posibilitate! La dispoziţia mea, în fiecare dimineaţă bolnavului i se legau ochii cu o banderolă neagră. Devenea cu adevărat orb. T. Nu sa împotrivit deloc. Era realmente orb toată ziua. Numai seara îi scoteau banderola, când se culca. După o lună, în mijlocul zilei, când l-au adus la consultaţie cu psihiatrul său. A declarat „Am început să văd din nou.! „(Era încă legat la ochi) I s-a scos faşa de pe ochi şi de data aceasta a început să răspundă la întrebările psihiatrului şi să colaboreze la procesul de descărcare emoţională şi de vindecare. A doua săptămână a putut fi externat, a rămas în supraveghere, dar se vindecase îşi termină profesorul Bodenheimer prelegerea.

Încă mă mai gândesc la fraza profesorului; Dacă simte nevoia să fie orb, hai să-i dăm această posibilitate. Încă mai am de găsit înţelesuri.”

......

Bucuria de a nu fi perfectă – Riri Sylvia Manor
Memorii Bucureşti – Tel Aviv 1941 - 2015

 

------------------------------------------------------------------------------------ --

Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes
Titlul: Orb cântând la chitară
Titlul original: El Guitarrista Ciegos
Data: 1778
Stilul: Romantic
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Museo del Prado, Madrid, Spania

Date despre pictor:

Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.