Ivan Konstantinovich Aivazovsky - marea viseaza

***

marea visează, clocoteşte

delfini si balene

cântă în aplauzele marinarilor

împreună cu vocea de tenor a sirenei.

o ţin aşa până ajung

la dirijorul portului.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Ivan Konstantinovich Aivazovsky
Titlul: Vapor pe mare
Titlul original:Море с кораблем  
Data: 1887

Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 

 Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Ivan Konstantinovich Aivazovsky (29 iulie 1817 –  5 mai 1900) a fost un pictor rus de origine armeana care a trait si muncit  in Crimea, cunoscut pentru peisajele marine care constituie mai mult de jumatate din lucrarile sale.
Aivazovsky s-a nascut in orasul Feodosiya (Theodosia), Crimea (Imperiul Rus ) (Ucraina de azi) intro familie armeana saraca. Numele de familie al parintilui lui era Aivazian. Talentul sau artistic l-a ajutat sa castige o sponsorizare pentru a urma cursurile gimnaziului nr. 1 din Simferopol, ir mai tarziu, cursurile Academiei de Arta din St.Petersburg Academy of Arts pe care a absolvit-o cu medalia de aur. A pictat peisaje, peisaje marine si o serie de peisaje  a oraselor de pe coasta Crimeii, apoi a calatorit prin toata Europa.

In 1845, Aivazovsky a plecat la Constantinople raspunzand invitatiei Sultanului din Abdülmecid, si a vizitat orasul de opt ori  intre 1845–1890. In timpul  sejurului in Constantinople, Aivazovsky a primit comenzi pentru multe lucrari in calitatea sa de pictor al curtii   Sultanilor otomani Abdülmecid, Abdulaziz si Abdulhamid, 30 din ele fiind in Palatul Imperial otoman, in Muzeul  Dolmabahce si in multe alte muzee din Turcia. Lucrarile lui se gasesc si in multe muzee din Rusia si fostele republici sovietice, incluzand  Muzeul Hermitage din Saint Petersburg si Galeria de Arta  Aivazovsky din Feodosiya, Ucraina.

La  31 de ani, Aivazovsky s-a casatorit cu Julia Graves, o guvernatoare englezoaica in   St. Petersburg. Au avut patru fiice. Au divortat, iar la varsta de 65 de ani,  Aivazovsky s-a casatorit cu Anna Boornazian, o vaduva tanara din  Theodosia.

Aivazovsky a fost foarte afectat de masacrele armenilor in Asia Mica din anul 1895, pictand cateva lucrari avand ca subiect aceste masacre .Si-a petrecut ultimii ani din viata in Feodosia unde a aprovizionat cu apa orasul de pe proprietatile sale, a deschis o scoala de arta, a inceput primele excavatii arheologice din regiune si a construit un muzeu de istorie. Datorita eforturilor sale, s-a infiintat un port comercial in Feodosiya si s-a facut conexiunea cu reteaua de cai ferate.  Aivasovsky a murit in Feodosiya in anul 1900. 

Albert Pinkham Ryder - aniversare - catargul bărcii

ANIVERSAREA PICTORULUI AMERICAN ALBERT PINKHAM RYDER

***

singur şi trist

catargul bărcii udat de lacrimi

se apăr de pustietatea  mării

ascultând valurile verzi -

adevărate oracole.

zgribulit adoarme

acoperit de lumina lunii mincinoase.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Albert Pinkham Ryder
Titlul: lumina lunii
Titlul original:Moonlight 
Data: 1887

Stilul: tonalism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 43 x 49 cm
Unde se gaseste: York Museums Trust

Date despre pictor:

Albert Pinkham Ryder (19 martie 1847 – 28 martie  1917) a fost un pictor american cunoscut pentru lucrarile sale alegorice si peisajele marine, ca si pentru personalitatea sa excentrica. In timp ce in arta lui folosea variatii subtile de culoare ca-n lucrarile tonaliste ale vremii, a fost unic in accentuarea formei intrun mod pe care unii istorici il considera modernist.

Ryder s-a nascut in New Bedford, Massachusetts, cel mai mic copil dintre cei patru ai familiei. New Bedford, un port al vanatorilor de balene din sec. al XIX-lea si care, probabil  i-a adus inspiratia artistica. Se cunosc putine date din copilaria lui. Familia Ryder family s-au mutat la New York City in 1867 sau 1868 pentru a fi alaturi de fratele mai mare a lui Ryder care si-a deschis un restaurant de succes. Fratele lui a deschis si hotelul Albert in 1902, care a devenit un reper al Greenwich Village. I s-a dat numele dupa Ryder si a fost locul unde a trait si pictat foarte multi ani.

Intre 1870 si 1873, apoi intre 1874 si 1875, Ryder a studiat arta la  National Academy of Design.Acolo a expus in 1873 prima lui pictura si l-a cunoscut pe pictorul Julian Alden Weir, cu care a devenit prieten pe viata. Prin 1878 s-a alaturat nou formatei Society of American Artists, un grup de artisti care nu lucrau conform standardelor academice ale vremii. Printre membri acesteui grup s-au numarat Augustus Saint-Gaudens, Robert Swain Gifford, Julian Alden Weir, John LaFarge si Alexander Helwig Wyant. Ryder a expus cu acest grup din 1878 pana in 1887.

Anii 1880 si 1890 au fost cei mai creativ si artistici din perioada de maturitate a artistului. Arta lui a devenit mai poetica si imaginativa, iar Ryder a scris poezie pentru a acompania unele dintre picturile sale. Lucrarile lui descriu scene din literatura, opera si religie. Stilul lui Ryder e caracterizat prin formele largi, cateodata sometimes indefinite sau stilizate, situated intrun peisaj de vis. Scenele sunt deseori iluminate de o lumina obscura sau de lumina lunii printre nori misteriosi. Ryder isi semna lucrarile foarte rar.

Ryder lucra neingrijit.Picturile lui la care lucra si zece ani, erau cladite din straturi de vopsea aplicate unele peste celelalte. Rezultatul era ca picturile lui Ryder erau neuniforme si au devenit tot mai intunecata cu trecerea timpului; crapau usor, nu se uscau in intregimesi, uneori, se descompuneau. Din aceasta cauza si pentru ca unele lucrari de-ale lui Ryder au fost completate sau repictate de altii dupa moartea lui, multe dintre picturile lui Ryder sunt acum diferite fata de cum au fost create.
Dupa 1900, in perioada cand a murit tatal lui, creativitatea lui Ryder a scazut foarte mult. Pentru restul vietii si-a cheltuit ocazional energia artistica re-lucrand la picturile existente, unele dintre ele imprastiate in apartamentul sau din New York. Vizitatorii lui Ryder erau ingoziti de de obiceiurile lui nelijente—nu facea niciodata curatenie, podeaua lui era acoperita cu gunoi, farfurii cu mancare veche si un strat gros de praf, nu-si curata niciodata spatiul in care stateaa sau sedeau vizitatorii lui. Era timid si nu cauta compania celorlalti, insa isi primea musafirii cu politete si-i facea placere sa povesteasca sau sa vorbeasca despre arta lui.Avea o reputatie de singuratic, insa si-a mentinut contactele sociale, ii placea sa scrie scrisori si ii placea sa calatoreasca cu diferite ocazii pentru a-si vizita prietenii.

In timp ce creativitatea lui Ryder scadea, crestea faima lui. Importanti  colectionari de arta americana cautau lucrarile lui pentru colectiile lor si pentru expozitii.

Prin 1915, sanatatea lui Ryder s-a deteriorat si a murit pe 28 martie 1917 in casa prietenului care-l ingrijea.

Charles Russell Marion - aniversare - cu indieni şi bizoni

ANIVERSAREA PICTORULUI COWBOY CHARLES RUSSELL MARION

***

toată istoria din preria americii

este prinsă

în memoria bizonilor , indienilor.

unul după altul au plecat fiecare în altă parte

cu adevărul lor cu tot

aşa cum pleacă trenul

într-o călătorie fără întoarcere.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Charles Russell Marion
Titlul: The Silk Robe

Titlul original:  The Silk Robe

Data: 1890

Stilul: Romanticism

Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Charles Russell Marion (19 martie 1864 - 24 octombrie 1926),  cunoscut şi sub numele de CM Russell, Charlie Russell, și "Kid" Russell, a fost un artist al  Americii de Vest . Russell a creat mai mult de 2.000 de tablouri cu cowboy, indieni, și peisaje. Este  cunoscut sub numele de "artist cowboy".

Alonzo Cano - aniversare - cu visare

ANIVERSAREA PICTORULUI BAROC ALONZO CANO

Visare


“Adevarul nu se imparte
Tunetul proclama faptele fulgerului
O femeie visata se-ncarneaza mereu intr-o forma iubita
Copacul atipit vesteste verzi oracole
Apa turuie-ntr-una si niciodata nu se repeta
Pe cumpana pleoapelor visul n-are greutate
Pe cumpana limbii-n delir
A unei limbi de femeie ce spune da vietii
Pasarea paradisului isi deschide larg aripile.”

( ? )

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Alonzo Cano
Titlul: St Elizabeth
Titlul original: 
Data: 1648

Stilul: Baroc
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 43 x 49 cm
Unde se gaseste: York Museums Trust

Date despre pictor:

Alonzo Cano ori Alonso Cano (19 martie 1601 – 3 septembrie 1667), pictor spaniol, desenator, arhitect.

Nascut la Granada, a fost supranumit „un Michelangelo spaniol”, fiind unul dintre cei mai talentati artisti ai Spaniei din secolul XVII. A lucrat in Sevilia si Madrid, fiind cunoscut in special pentru desenele sale, din care s-au pastrat doar aproximativ 60. Spre deosebire de artisti contemporani precum Francisco de Zurbarán sau Diego Velázquez, Cano a reusit sa isi formeze o clasa de succesori, care i-au continuat stilul.

Un temperament vulcanic, avea sa fie adesea izgonit din orasele unde lucra (sau este nevoit sa plece), fiind acuzat chiar ca isi ucisese una dintre sotii. In ciuda acestui temperament adesea violent, lucrarile sale se remarca prin liniste si echilibru.

Si-a inceput pregatirea la Sevilia, sub indrumarea lui Pacheco, alaturi de Velasquez. Studiaza si sculptura, cu Montanez, si va ramane in Sevilia intre 1614 – 1638. Pleaca apoi la Madrid, unde este pictor al ducelui Olivares si restaureaza mai multe lucrari din colectia regala a lui Filip IV.

Descopera astfel lucrarile pictorilor venetieni din secolul XVI, al caror stil ii va influenta puternic urmatoarele compozitii. Din 1652 lucreaza la Granada, unde realizeaza si proiectul pentru fatada catedralei (1667), o capodopera a arhitecturii in stil baroc. Devine preot in 1658, pentru a putea continua lucrul la catedrala. Astazi aici se pastreaza o parte din lucrarile de pictura si sculptura realizate de Cano, intre care o statuie de lemn, Imaculata Conceptiune (1655), considerata capodopera artistului.

Jacques Louis David - scrisoare imaginară adresată lui Unamuno - Napoleon

 Vedeti steaua aceea?

Mi-am adus aminte de o scrisoare imaginara, scrisa de Octavian Paler adresata lui Unamuno.
Citez:
"Ultimul nostru argument impotriva scepticilor va fi cel folosit de Napoleon intr-o discutie cu cardinalul Fesch, caruia i-a aratat cerul in plina zi si l-a intrebat::
- " Vedeti steaua aceea?"
-"Nu", i-a raspuns cardinalul si, intr-adevar, pe cer nu se zarea nimic.
-" Ei bine, a adaugat Napoleon, cat timp voi fi singurul care o vede imi voi urma drumul si nu voi suporta obiectii"

Asa vom face si noi, desi nu vrem sa cucerim lumea, ci doar o speranta. Cat timp vom vedea steaua stralucitoare si sonora care arde luminoasa in noi, ne vom urma drumul si nu vom suporta obiectii. Din pacate, istoria si viata nu respecta legendele, iar sabia lui Damocles nu atarna totdeauna deasupra cui trebuie".
Am incheiat citatul.
Bonaparte traversând Marele Saint-Bernard
Jacques-Louis David, 1800

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor:Jacques-Louis David

Titlul: Napoleon trecând Alpi la St Bernard Pass, 20 mai 1800
Titlul original:
Data: c.1800 - 1801

Stilul: Neoclasicism
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea: 221 x 260 cm

Unde se gaseste:Château de Malmaison, Rueil-Malmaison, Franţa

Date despre pictor:
Jacques Louis David (30 august 1748 – 29 decembrie 1825) a fost unul dintre cei mai influenţi pictori francezi ai stilului Neoclasic.Născut la Paris, era fiul lui Louis-Maurice David, un negustor destul de înstărit şi al lui Marie-Genevieve Buron, care se trăgea dintr-o familie de constructori şi arhitecţi. Jacques-Louis este crescut de familia mamei sale de la vârsta de noua ani, după moartea prematură a tatălui său, care şi-a pierdut viaţa într-un duel pe data de 2 decembrie 1757. Unchii micuţului, François Buron şi Jacques-François Desmaisons, îl trimit pe băiat mai întâi la colegiul din Beauvais, apoi într-una din cele mai renumite şcoli medii din Paris –colegiul Quatre-Nations. Este subjugat de desen iar la 17 ani vrea să devină pictor şi membru al Academiei. Un aport deosebit în dezvoltarea intelectuală a tânărului artist îl are Michel-Jean Sedaine, secretarul Academiei Regale, care îi dăruieşte prietenia sa şi îl tratează ca pe propriul fiu. David va locui la acesta începând din anul 1768. În anul 1774, după patru încercări, reuşeşte să ia Marele Premiu la concursul Grand-Prix de Rome, premiu care-i permite să fie acceptat la „Ecole des Eleves proteges” şi la Academia de la Roma.