William Morris Hunt - aniversare - Marguerite

ANIVERSAREA PICTORULUI AMERICAN WILLIAM MORRIS HUNT

Clar de luna

Ti-e sufletul un peisaj ales,
Cu dans bergam si mastile bizare,
Ce din laute adiind ades
Par triste sub fantasta deghizare.

Cantand iubirea pe un ton minor
Si tot la fel viata oportuna,
Par sa nu creada-n fericirea lor,
Iar zvonul li se pierde-n clar de luna,

In calmul trist al lunii,dand ragaz
In arbori pasarilor sa viseze
Si sa suspine, zvelte si-n extaz,
Printre statui, havuzurile treze.

de Paul Verlaine

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: William Morris Hunt
Titlul: Marguerite
Titlul original: Marguerite
Data: 1870
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:


Date despre pictor:
William Morris Hunt(31 martie 1824 – 8 septembrie 1879), pictor american, s-a nascut la Brattleboro, Vermont.
Familia tatalui sau a fost una dintre fondatoarele Vermontului si printre cele mai mari proprietare de pamant. Hunt a intrat la Harvard, insa s-a retras din primul an.Deoarece tatal lui nega oportunitatea de a picta sau desena, mama lui a considerat ca trebuie sa li se dea o sansa copiilor sa studieze arta in cele mai bune academii — chiar daca asta insemna sa plece in Europa pentru a studia.
Dupa moartea tatalui lui care s-a imbolnavit de holera, mama lui Hunt si-a luat cei doi copii si au plecat in Elvetia, in sudul Frantei si la Roma, unde Hunt a studiat cu Couture in Paris, dupa care a intrat sub influenta lui Jean-François Millet, de la care a invatat principiile scolii de la Barbizon. Familia Hunt a ramas in Europa timp de doisprezece ani.
Dupa ce a plecat din Paris, Hunt a pictat si si-a deschis o scoala de arta la Newport, Rhode Island, unde avea rude, apoi a plecat in Boston, unde a pictat, a predat lectii de arta si a devenit un popular portretist.
Compania lui Millet a avut o influenta covarsitoare asupra stilului lui Hunt, iar calitatea lucrarilor lui a crescut.A fost unul dintre cei mai mari reprezentanti ai scolii din Barbizon in America, si mai mult decat alti artisti, a convins generatia tanara de pictori americani sa se indrepte spre Paris.

Peder Henrik Kristian Zahrtmann - aniversare - Portretul Vilhelminei Erichsen

ANIVERSAREA PICTORULUI PEDER HENRIK KRISTIAN ZAHRTMANN PE VERSURILE LUI NICHITA STANESCU

Parcă dormim şi visăm

Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea,

şi eu am crezut-o, pentru că devenea
mai grea sau mai uşoară după voie
asemenea păsărilor în zbor.

Alergam în sus pe scările de beton
şi ea ridica din îmbrăţişarea mea
doi ochi lucioşi, argintii,
spre un cer inventat chiar atunci.

Privirea ei topea zidurile,
îmi rănea obrajii din care
sângele-mi izbucnea spre trecut
nedureros, în cascadă.

Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea.
Alergam în sus. Scara de beton
se sfârşise demult. Şi clădirea.
Trecuserăm şi de viitor. Cuvintele
rămăseseră în urmă. Şi poate nici noi
nu mai eram.

de Nichita Stănescu
din volumul „Dreptul la timp” (1965)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Peder Henrik Kristian Zahrtmann
Titlul: Portretul Vilhelminei Erichsen
Titlul original:
Data:
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Peder Henrik Kristian Zahrtmann, cunoscut sub numele de Kristian Zahrtmann, (31 martie 1843 – 22 iunie 1917) a fost un pictor danez. El a facut parte din generatia de artisti danezi de la sfarsitul secolului al XIX-lea, alaturi de Peder Severin Krøyer si Theodor Esbern Philipsen, care au rupt-o cu strictetea academicismului traditional si mostenirea picturii daneze din epoca de aur, in favoarea naturalismului si realismului.
El a fost cunoscut in special pentru picturile cu subiecte istorice, mai ales cele care descriu evenimente importante, tragice, femei legendare din istoria daneza. A pictat si multe alte genuri, inclusiv peisaje, scene de strada, scene rurale si portrete.
A avut o mare influenta asupra dezvoltarii artei daneze sustinand stilul individual al studentilor sai in anii cat a predat, precum si prin folosirea de pionierat a culorii.
S-a nascut in Rønne, Danemarca pe insula Bornholm, fiul doctorului sef al insulei, Carl Vilhelm Zahrtmann si al Laurei Pauline. El a fost cel mai mare copil dintre cei sapte frati si doua surori. Dupa ce a absolvit scoala Realskole din Rønne la varsta de 17 ani, el a fost trimis la Sorø Academy, unde a studiat pictura cu peisagistul Johannes Georg Smith Harder (cunoscut si ca Hans Harder). Deseori era invitat in casa directorului Academiei, poetul Bernhard Severin Ingemann, unde a avut sansa sa socializeze cu profesorii scolii si alti invitati, ca de exemplu Hans Christian Andersen. A absolvit scoala in 1862, si a primit gradul de masterand in 1863. In aceasta perioada a locuit cu o familie a caror fiica era pictorita, ceea ce l-a inspirat sa-si incerce norocul ca artist.
Dupa absolvire a plecat la Copenhaga, unde in iarna 1863-1864 a studiat desenul la Institutul Technic sub indrumarea lui Christian Hetsch si a arhitectului Ferdinand Vilhelm. Jensen. In aceeasi perioada a luat si lectii private de la pictorul de compozitie Wenzel Ulrich Tornøe. In octombrie 1864 a inceput studiile la Academia Regala Daneza de Arte (Det Kongelige Danske Kunstakademi) unde a studiat cu Johan Adolph Kittendorff, Wilhelm Marstrand, Jørgen Roed, Niels Simonsen si Frederik Vermehren. Printre colegii lui de clasa s-au aflat August Jerndorff, Peder Severin Krøyer si Rasmus Frederik Hendriksen.
A absolvit Academia in 1868, iar in urmatorul an a expus o lucrare, „En Konfirmandinde paa Bornholm” („A Young Girl Being Confirmed on Bornholm”), pentru prima oara la Charlottenborg. Intre 1869-1891 a expus in mod regulat la Charlottenborg, dupa aceea in mod sporadic.
S-a imprietenit cu pictorii Otto Carl Bentzon Haslund si Pietro Købke Krohn, cu care a impartit un studio.
Deja devenise interesat de istoria eroinei din secolul al XVII-lea, Leonora Christina Ulfeldt (cunoscuta si ca Eleanor Christine), fiica unui rege danez, inainte de publicarea postuma din 1869 a autobiografiei din 1674, Jammers Minde („Remembrance of Misery”), pe care a primit-o in dar de la Haslund si Krohn.
Contesa Leonora Christina de Schleswig-Holstein, fiica regelui Christian IV in urma unei casatorii morganatice din dragoste cu o nobila fecioara daneza, a cazut din gratii din cauza inaltei tradari a sotului ei, Corfits Ulfeldt. De aceea a fost intemnitata timp de 22 de ani in Turnul Albastru (Blåtårn) din castelul Copenhaga si si-a trait ultimii ani de viata in singuratatea manastirii din Maribo.
Zahrtmann a comemorat povestea ei intr-o serie de 18 picturi de dimensiuni mari. Prima dintre aceste picturi a fost facuta publica in 1871, „Slotsfogden skjæmter med Kvinderne i den nylig fængslede Kongedatters Kammer paa Blaataarn” („Castle Keeper Banters with Women in the Chamber of the King’s Daughter in the Blue Tower”). Pictura care i-a adus premiul Neuhausen (Neuhausenske Præmie’), a fost vanduta Uniunii de Arta (Kunstforeningen) a influentului critic si istoric de arta Niels Laurits Høyen si a fost urmata de o serie de picturi pe aceeasi tema. Aceste picturi i-au stabilit reputatia de unul dintr cei mai importanti pictori ai vremii sale.
In decembrie 1875 a plecat in Italia cu finantare de la tatal sau, inainte de a primi o bursa de la Academie. Intre 1875-1878 a locuit in Italia (Roma, Siena, Amalfi si Saracinesco), unde a produs numeroase picturi. Dupa aceea a calatorit de mai multe ori in Italia, inclusiv in 1882-1884 cu o bursa Ancher Fund, impreuna cu artistii Joakim Frederik Skovgaard, Theodor Esbern Philipsen si Viggo Pedersen. El a fost fascinat de viata de acolo, de puternicul soare italian, de stralucirea culorilor, precum si de exotismul ritualurilor bisericii catolice pe care le-a descris in multe picturi.
In iunie 1883 a calatorit pentru prima oara in oraselul de munte Civita d’Antino, oras pe care a inceput sa-l considere a doua lui casa. Intre 1890-1911 si-a petrecut fiecare vara in Civita d’Antino, unde a locuit cu familia Cerroni si unde a adunat prieteni si studenti intr-o colonie anuala de artisti. A fost numit cetatean de onoare al orasului in 1902.
De asemenea a calatorit de cateva ori in Grecia, precum si in Franta si Portugalia.
A expus la Expoziţia Mondială din Paris in 1878, 1889, 1900 si la Chicago in 1893.
Scoala Kunstnernes Frie Studieskoler (Artists Studio School) s-a infiintat in iarna 1882-1883 ca un protest fata de politicile Academiei de Arta, precum si ca o alternativa la programul sau educational. A fost condusa de Laurits Tuxen si l-a avut pe Peder Severin Krøyer printre profesori. Zahrtmann a predat la scoala intre 1885-1908.

Jules Pascin - aniversare - Femeie dormind

ANIVERSAREA PICTORULUI BULGAR JULES PASCIN

vis

păzită de dragostea mea
pierdută printre violetul-roz al cearceafurile tale
fața îți visează
viața ta adevarată plină de minciuni.

ce ai dori să-mi spui
și nu ai reușit niciodată ?

(cav)

 
 ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Suferind de depresie si alcoolism, in care-si lua ramas bun de la iubita pe care a pierdut-o, Cecile (Lucy) Vidil Krohg. In testament, Pascin si-a lasat averea impartita in mod egal intre amanta lui, Lucy Krohg si sotia lui, Hermine David.
 ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Pictor: Pictor: Jules Pascin
Titlul: Femeie dormind
Titlul original:
Data:1913
Stilul: Expresionism
Mod de realizare: acuarela
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Julius Mordecai Pincas (31 martie 1885 – 5 iunie 1930) cunoscut ca Pascin, Jules Pascin sau Prince of Montparnasse, a fost un pictor bulgar.
S-a nascut in Vidin, Bulgaria dintrun tata iudeo-spaniol si o mama sarbo-italiana. Primele lectii de arta au fost in Viena si München. A adoptat pseudonimul Pascin (o anagrama a lui Pincas) in 1905, in aceeasi perioada cand a inceput sa publice desene la Simplicissimus, o revista satirica publicata in München. In decembrie 1905 a venit in Paris, devenind parte din marea migratie artistica a orasului de la inceputul secolului al XX-lea. In 1907 Pascin a cunoscut-o pe pictorita Hermine Lionette Cartan David si a inceput o poveste de iubire, cei doi au locuit impreuna pana cand Pascin a plecat in America pe 3 octombrie 1914. Hermine David a ramas in Paris cu mama ei pana cand, la rugamintea lui Pascin, a plecat si ea in America pe 31 octombrie 1914. Pascin a trait in Statele Unite din 1914 pana in 1920, pana la sfarsitul Primului Război Mondial si a predat la Telfair Academy in Savannah, Georgia. El si Hermine au pictat in New York City, precum si in Miami, New Orleans si Cuba. Pascin s-a casatorit cu Hermine David la primaria din New York City. Martori au fost Max Weber si Maurice Sterne, ambii pictori care locuiau in New York si prieteni cu Pascin. Lui Pascin i s-a acordat cetatenia americana, insa in Franta a devenit simbolul comunitatii artistice din Montparnasse. Intotdeauna cu palaria melon, el a fost o prezenta spirituala la Le Dôme café, Le Jockey club si alte locuri des frecventate din zona societatii boeme. Pascin a vizitat Bulgaria in 1923/1924 si in alte dati. In ciuda petrecerilor constante, Pascin a creat mii de acuarele si schite, plus desene si caricaturi pe care le-a vandut la diferite ziare si reviste.
Suferind de depresie si alcoolism, in care-si lua ramas bun de la iubita pe care a pierdut-o, Cecile (Lucy) Vidil Krohg. In testament, Pascin si-a lasat averea impartita in mod egal intre amanta lui, Lucy Krohg si sotia lui, Hermine David.
In ziua funerariilor lui Pascin, 7 iunie 1930, toate galeriile din Paris au fost inchise. Mii de cunostinte din comunitatea artistica impreuna cu numerosi chelneri si barmani de la restaurantele si barurile pe care le-a frecventat, toti imbracati in negru, au mers trei mile in urma sicriului de la studioul lui de pe 36 boulevard de Clichy pana la Cimetière de Saint-Ouen. Un an mai tarziu, Pascin, care a fost inmormantat cu numele sau real de Pincas a fost mutat la Cimetière de Montparnasse.

Bogdan Ene - portret Nichita Stanescu

De dragoste 

 

Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mâna ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atirna pe ceafa scaunului.

Eu mă inec în lumine
si scrisnesc în crugul anului.
Ii arat dintii din gura,
dar ea stie ca eu nu rid,
dulcea luminii faptura
mie, pe mine mă infatiseaza pe când
ea sta plictisita si foarte frumoasa
si eu numai pentru ea traiesc
în lumea fioroasa
de sub ceresc.

de Nichita Stanescu

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

Nichita Stanescu -Bogdan Ene s-a născut în anul 1979 la Tulcea.
În anul 2004, a absolvit Universitatea Națională de Arte București, secția grafică. Este un artist polivalent: pictură, sculptură, grafică, pictură murală, caricatură.
Activitatea sa artistică se concretizează atât prin expoziții personale, cât și prin participarea la foarte multe expoziții de grup. Lucrările sale sunt expuse în colecții particulare din Norvegia, Italia, Suedia, Germania, Franta, Anglia.
Cu toate că artistul, înzestrat cu mult har, ambiție, dar și cu multă modestie nu folosește metodele artei contemporane, totuși lucrările sale ne permit accesul la intimitatea unui spațiu pe care nu l-am fi accesat niciodată.

Mihai Chiriac - Nichita Stanescu, un poet asa cum nu a mai fost

CANTEC DE DOR

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

de Nichita Stanescu

---------------------------------------------------------------------------
Nichita - desen realizat de mihai chiriac
Nichita Stanescu, un poet asa cum nu a mai fost
(2013-10-21) - desen in creion