Jules Breton - Odihnă - aniversare

INTERMEZZO PICTURAL CU JULES BRETON

* * *

în imagine
marea albastră
o prinţesă legendară
care aprinde
focul sentimentelor
torcând gânduri nechibzuite

(cav)

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Jules Breton
Titlul: Odihnă
Titlul original:
Data : 1872
Stilul: Realism
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Jules Adolphe Aimé Louis Breton (1 mai 1827 – 5 iulie 1906) a fost un pictor francez realist din secolul al XIX-lea. Picturile lui au fost mult influentate de regiunile rurale franceze, iar absorbirea metodelor traditionale de pictura au facut din Jules Breton unul dintre primii transmitatori ai frumusetii si privelistii idilice din mediul rural.
Jules Adolphe Aimé Louis Breton s-a nascut pe 1 mai 1827 in Courrières, un mic orasel din Pas-de-Calais. Tatal lui, Marie-Louis Breton, supraveghea pamanturilor unui proprietar bogat. Mama lui Jules a murit cand el avea 4 ani si a fost crescut de tatal lui. In aceeasi casa locuiau si alti membri ai familiei, bunica materna si unchiul Boniface Breton. Respectul pentru traditie, dragostea pentru pamant si regiunea natala au ramas principale in arta lui pe toata durata vietii sale si au fost surse de inspiratie pentru lucrarile cu care a participat la Salonul din Paris.
Primele lectii artistice le-a invatat la Colegiul St. Bertin de langa Saint-Omer. L-a cunoscut pe pictorul Félix de Vigne in 1842 care, impresionat de talentul tanarului, i-a convins familia sa-l lase sa studieze arta. Breton a plecat la Ghent in 1843 unde a continuat sa studieze arta la Academia de Arte Frumoase cu Félix de Vigne si cu pictorul Hendrik Van der Haert. In 1846, Breton s-a mutat la Antwerp unde a luat lectii cu Baron Gustaf Wappers si a facut copii dupa lucrarile maestrilor flamanzi. In 1847 a plecat la Paris sa-si perfectioneze pragatirea artistic la Ecole des Beaux-Arts.
In Paris a studiat in atelierul lui Michel Martin Drolling. A cunoscut si s-a imprietenit cu cativa pictori realisti, ca François Bonvin si Gustave Brion, iar primele lui participari la Salonul din Paris au reflectat influenta lor. Primele lui incercari au avut subiecte istorice: „Saint Piat preaching in Gaul” sub influenta revolutiei din 1848, in care a reprezentat Suferinta si Disperarea.
Dupa succesul din Bruxelles si Ghent, Breton s-a mutat in Belgia unde a cunoscut-o pe Elodie, viitoarea lui sotie. Elodie era fiica primului sau profesor Félix de Vigne. In 1852, Breton s-a reintors in Franta si a inteles ca nu s-a nascut sa fie pictor istoric si s-a reintors la natura si viata la tara care l-au impresionat in tinerete. In 1853 a expus „Return of the Reapers”, prima din numeroasele scene rurale influentate de lucrarile pictorului elvetian Léopold Robert. De atunci, interesul lui Breton in imagini cu tarani a ramas bine stabilit de atunci.
Breton s-a casatorit cu Elodie de Vigne in 1858.
A continut sa expuna in anii 1870, iar in anii 1880 si 1890, reputatia lui a crescut.A fost foarte popular in vremea lui si a expus numeroase lucrari la Salonul din Paris. A fost unul dintre cei mai cunoscuti pictori din acea perioada atat in Franta natala, cat si in Anglia si Statele Unite. In 1880 Vincent van Gogh a strabatut 85 de mile pana la Courrières pentru a-l vizita pe Breton, pe care l-a admirat mult, insa s-a intors din cauza zidului de superioritate din fata lui Breton.
In 1886, Breton a fost ales membru al Institut de France in urma mortii lui Baudry. In 1889 a fost facut comandant al Legiunii de Onoare, iar in 1899 a fost ales membru in Royal Academy din Londra.

Cecilia Beaux - Ernesta - aniversare

INTERMEZZO PICTURAL CU CECILIA BEAUX

Anii de la tine la mine

Iarăşi îţi unduie părul când plâng. Albastrul ochilor tăi

îl aşterni pe masa dragostei noastre: un pat între vară şi toamnă.

Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregătit-o:

sorbim ceva gol, ceva de sfârşit.

Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,

şi ne-ntindem mai iute bucatele:

nopatea e noapte, începe cu zorile,

alături de tine mă culcă.

de Paul Celan

în româneşte de Maria Banuş

----------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Cecilia Beaux

Titlul original: Ernesta

Data :

Stilul:

Mod de realizare:

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Cecilia Beaux(1 mai 1855 – 7 septembrie 1942) a fost o portretista a societatii americane, in stilul lui John Singer Sargent. Ea a fost aproape contemporana cu bine cunoscuta artista americana Mary Cassatt si, de asemenea si-a facut pregatirea in Philadelphia si Franta. Redarea cu duiosie a clasei conducatoare americane a facut din ea unul dintre cei mai de succes artisti portretisti americani ai acelor vremuri.

Cecilia Beaux s-a nascut in Philadelphia, Pennsylvania, cea mai mica fiica a unui producator francez de matase, Jean Adolphe Beaux si a profesoarei Cecilia Kent Leavitt, fiica unui proeminent om de afaceri din New York City. Cecilia Kent Leavitt a murit de febra puerperala dupa 12 zile de la nastere, la varsta de 33 de ani. Cecilia “Leilie” Beaux si sora ei Etta au fost crescute de bunica maternala si de matusi, in Philadelphia.Tatal ei, neputand suporta durerea dupa moartea sotiei lui si simtindu-se in deriva intro tara straina, s-a reintors in Franta natala, facand doar o vizita inapoi in Philadelphia.S-a reintors cand Cecilia avea doi ani, insa a plecat dupa patru ani cand afacerea lui a dat faliment.Cecilia a marturisit mai tarziu: “Noi nu l-am iubit pe tata foarte mult, el era asa de strain. Noi credeam ca e ciudat”. Tatal ei avea o aptitudine naturala pentru desen, iar surorile erau fermecate de schitele lui bizare ale animalelor. Mai tarziu, Beaux va descoperi ca mostenirea ei franceza ii va servi foarte bine bine in timpul pelerinajului ei si a formarii ei in Franta.

In Philadelphia, matusa lui Beaux, Emily, s-a casatorit cu inginerul minier William Foster Biddle, pe care-l va descrie mai tarziu ca fiind omul cu cea mai puternica si binefacatoare influenta din viata ei dupa bunica ei.” Dupa razboiul civil, Beaux a inceput sa-si petreaca ceva timp in gospodaria lui “Willie” si Emily, ambii muzicieni competenti. Beaux a invatat sa cante la pian, insa prefera sa cante din gura. Atmosfera muzicala s-a dovedit a fi un avantaj pentru ambitiile ei artistice. In anii adolescentei, ea a avut prima sa expozitie de arta la Academy of the Fine Arts din Pennsylvania.

La varsta de 16 ani a luat lectii de arta cu o ruda, Catharine Ann Drinker, care avea deja propriul studio si clientela. Apoi a studiat timp de doi ani cu pictorul Francis Adolf Van der Wielen.

La 18 ani, Beaux a fost numita profesoara de desen la scoala Miss Sanford. A dat si lectii particulare de arta si a pictat arta decorativa si mici portrete.A invatat si litografia si a facut ilustratii pentru reviste si pentru volumele lui Edward D. Cope, sponsorizate de U.S. Geological Survey.

Beaux a intrat la Academy of the Fine Arts din Pennsylvania in 1876, aflata sub puternica influenta a lui Thomas Eakins.

Dupa ce a plecat de la Academie, la 24 de ani, Beaux s-a hotarat sa incerce pictura pe portelan.Apoi a studiat in particular cu William Sartain, un prieten a lui Eakins si un artist din New York invitat in Philadelphia sa predea unui grup de studenti la arta, in 1881.

Dupa doi ani de cursuri cu Sartain, Beaux a inchiriat primul ei studio pe care l-a impartit cu un grup de artiste care au angajat un model si au continuat sa lucreze fara profesor. Dupa ce grupul s-a destramat, Beaux a inceput sa lucreze serios pentru a demonstra abilitatile sale artistice. Ea a pictat o panza mare in 1875, „Les Derniers Jours d’enfance”, un portret al surorii si nepotului, o compozitie in stilul lui James McNeill Whistler al carui subiect a fost asemanator cu picturile mama si copil ale artistei Mary Cassatt. In anii 1880 a primit comenzi de la notabilitatile din Philadelphian si castiga 500 $ pe portret.Cand prietena ei Margaret Bush-Brown a insistat ca „Les Derniers” era destul de bun pentru a fi expus la Salonul din Paris Salon, Beaux s-a hotarat sa trimita lucrarea la expozitie in grija prietenei ei.

La 32 de ani, in ciuda succesului ei din Philadelphia, Beaux a decis ca are nevoie sa invete mai mult. A plecat la Paris cu verisoara ei May Whitlock, refuzand cativa petitori si trecand peste obiectiile familiei. Acolo a studiat la Académie Julian si la Académie Colarossi, primind saptamanal aprecieri de la maestri Tony Robert-Fleury si William-Adolphe Bouguereau.

Intoarsa in America in 1889, Beaux a inceput sa picteze portrete intro maniera distinsa, avand ca subiecte membri din familia surorii ei, precum si elita din Philadelphia. In luarea deciziei de a fi devotata artei, ea s-a gandit ca cel mai bine era sa nu se marite, iar barbatii care o acompaniau nu trebuiau sa-i ameninte cariera.

In 1895 Beaux a devenit prima femeie care a avut un post normal de predare la Academy of the Fine Arts din Pennsylvania, predand desenul de portrete si pictura timp de douazeci de ani.

Claude Monet: Padurea Fontainebleau

UN AN DE LA DESPARTIRE

O, draga mea,

A trecut un an de când ne -am despărţit;
Dimineaţa şi-a dezbrăcat veşmântul speranţei.
Zilele cugetă adânc,
Şi oamenii sunt numere şi imagini în schimb are
Fiece dimineaţă soarele-şi aruncă marama peste mine
Să-mi şteargă rana sângerândă
Din marea inimii mele,
Şi suferinţa calcă tot mai apăsat pe străzi
Şi pe toate trotuarele pe care altădată ne plimbam.

de Suhail el-Isawi (Palestina)

------------------------------------------------------
Claude Monet: Padurea Fontainebleau
Data: 1865
Stilul: Impresionism

Edouard Manet: Grădina de la Bellevue

TREI TRIUNGHIURI

Dacă luna ar şti
Că tu eşti steaua amurgului
N-ar mai apărea

Dacă ploaia ar şti
Că tu eşti dansul norului
Nu s-ar mai revărsa.

Dacă ar şti oamenii
Că tu eşti lacrima mirajului
Ar inventa ploaia

de Yousif Shahada (Palestina)

-------------------------------------------------------------------------
Edouard Manet: Grădina de la Bellevue
Data: 1880; Paris, France
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 54 x 65 cm
Unde se gaseste: Colectie privata
Date despre pictor:
Édouard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris – d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradiţiilor marilor maeştri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Creaţiile sale au stârnit scandal şi indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura şi s-o reînoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic şi totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc şi astăzi şi ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.

Francesco Primaticcio - Odysseus și Sirenele - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI FRANCESCO PRIMATICCIO

Cautatorul de sirene

nu, nu sînt ca si voi
nici nu pot fi
nici nu vreau sa fiu.
sînt doar un simplu cautator de sirene printre cioburi de amfore
un locuitor al colibelor marii
un ratacitor al orizonturilor
de cînd ma stiu
de cînd vorbesc limba balenelor albastre
ca pe o melopee a adîncurilor
ca o cautare obsesiva si rece
oftat ascuns în gîndul ca într-o zi le voi gasi,
poate chiar în cel mai nesperat loc

da, eu sînt cautatorul de sirene
si poate ca de fapt
nu vreau decît sa umplu marile
cu noptile albe ale ratacirilor mele,
cu cîntecul trist al tacerii
si cu sentimentul acela ciudat
ca nu sînt singur...
pentru ca eu sînt cautatorul de sirene...

de Virgil Titarenco

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Francesco Primaticcio
Titlul : Odysseus și Sirenele
Titlul original: Odysseus și Sirenele
Data :
Stilul:
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Francesco Primaticcio (30 aprilie 1504 – 1570) a fost un pictor, arhitect si sculptor manierist italian care a trait mai mult in Franta.
S-a nascut in Bologna, s-a pregatit cu Giulio Romano in Mantua si a devenit elevul lui Innocenzo da Imola, a lucrat la decorarea Palatului Te inainte de a castiga o pozitie la Curtea regelui Francis I al Frantei in 1532.
Impreuna cu Rosso Fiorentino a fost unul dintre cei mai importanti pictori care a lucrat la castelul Fontainebleau (unde a facut parte din asa numitul grup „Prima Scoala de la Fontainebleau”).Dupa moartea lui Rosso in 1540, Primaticcio a luat controlul conducerii artistice de la Fontainebleau, furnizand pictori si stucatori din echipa lui, ca de exemplu Nicolò dell’Abate, cu desenele.
Primaticcio si-a pastrat pozitia de pictor al Curtii si in timpul urmasilor regelui Francis, Henry II si Francis II. Capodopera sa, „Salle d’Hercule” de la Fontainebleau, i-a tinut echipa ocupata din 1530 pana in 1559.
Primaticcio a trecut la arhitectura spre sfarsitul vietii, cea mai mare lucrare a lui fiind Capela din Valois de la manastirea Saint-Denis, desi nu a fost terminata dupa moartea lui si a fost distrusa in 1719