Cecilia Beaux - Ernesta - aniversare

INTERMEZZO PICTURAL CU CECILIA BEAUX

Anii de la tine la mine

Iarăşi îţi unduie părul când plâng. Albastrul ochilor tăi

îl aşterni pe masa dragostei noastre: un pat între vară şi toamnă.

Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregătit-o:

sorbim ceva gol, ceva de sfârşit.

Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,

şi ne-ntindem mai iute bucatele:

nopatea e noapte, începe cu zorile,

alături de tine mă culcă.

de Paul Celan

în româneşte de Maria Banuş

----------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Cecilia Beaux

Titlul original: Ernesta

Data :

Stilul:

Mod de realizare:

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Cecilia Beaux(1 mai 1855 – 7 septembrie 1942) a fost o portretista a societatii americane, in stilul lui John Singer Sargent. Ea a fost aproape contemporana cu bine cunoscuta artista americana Mary Cassatt si, de asemenea si-a facut pregatirea in Philadelphia si Franta. Redarea cu duiosie a clasei conducatoare americane a facut din ea unul dintre cei mai de succes artisti portretisti americani ai acelor vremuri.

Cecilia Beaux s-a nascut in Philadelphia, Pennsylvania, cea mai mica fiica a unui producator francez de matase, Jean Adolphe Beaux si a profesoarei Cecilia Kent Leavitt, fiica unui proeminent om de afaceri din New York City. Cecilia Kent Leavitt a murit de febra puerperala dupa 12 zile de la nastere, la varsta de 33 de ani. Cecilia “Leilie” Beaux si sora ei Etta au fost crescute de bunica maternala si de matusi, in Philadelphia.Tatal ei, neputand suporta durerea dupa moartea sotiei lui si simtindu-se in deriva intro tara straina, s-a reintors in Franta natala, facand doar o vizita inapoi in Philadelphia.S-a reintors cand Cecilia avea doi ani, insa a plecat dupa patru ani cand afacerea lui a dat faliment.Cecilia a marturisit mai tarziu: “Noi nu l-am iubit pe tata foarte mult, el era asa de strain. Noi credeam ca e ciudat”. Tatal ei avea o aptitudine naturala pentru desen, iar surorile erau fermecate de schitele lui bizare ale animalelor. Mai tarziu, Beaux va descoperi ca mostenirea ei franceza ii va servi foarte bine bine in timpul pelerinajului ei si a formarii ei in Franta.

In Philadelphia, matusa lui Beaux, Emily, s-a casatorit cu inginerul minier William Foster Biddle, pe care-l va descrie mai tarziu ca fiind omul cu cea mai puternica si binefacatoare influenta din viata ei dupa bunica ei.” Dupa razboiul civil, Beaux a inceput sa-si petreaca ceva timp in gospodaria lui “Willie” si Emily, ambii muzicieni competenti. Beaux a invatat sa cante la pian, insa prefera sa cante din gura. Atmosfera muzicala s-a dovedit a fi un avantaj pentru ambitiile ei artistice. In anii adolescentei, ea a avut prima sa expozitie de arta la Academy of the Fine Arts din Pennsylvania.

La varsta de 16 ani a luat lectii de arta cu o ruda, Catharine Ann Drinker, care avea deja propriul studio si clientela. Apoi a studiat timp de doi ani cu pictorul Francis Adolf Van der Wielen.

La 18 ani, Beaux a fost numita profesoara de desen la scoala Miss Sanford. A dat si lectii particulare de arta si a pictat arta decorativa si mici portrete.A invatat si litografia si a facut ilustratii pentru reviste si pentru volumele lui Edward D. Cope, sponsorizate de U.S. Geological Survey.

Beaux a intrat la Academy of the Fine Arts din Pennsylvania in 1876, aflata sub puternica influenta a lui Thomas Eakins.

Dupa ce a plecat de la Academie, la 24 de ani, Beaux s-a hotarat sa incerce pictura pe portelan.Apoi a studiat in particular cu William Sartain, un prieten a lui Eakins si un artist din New York invitat in Philadelphia sa predea unui grup de studenti la arta, in 1881.

Dupa doi ani de cursuri cu Sartain, Beaux a inchiriat primul ei studio pe care l-a impartit cu un grup de artiste care au angajat un model si au continuat sa lucreze fara profesor. Dupa ce grupul s-a destramat, Beaux a inceput sa lucreze serios pentru a demonstra abilitatile sale artistice. Ea a pictat o panza mare in 1875, „Les Derniers Jours d’enfance”, un portret al surorii si nepotului, o compozitie in stilul lui James McNeill Whistler al carui subiect a fost asemanator cu picturile mama si copil ale artistei Mary Cassatt. In anii 1880 a primit comenzi de la notabilitatile din Philadelphian si castiga 500 $ pe portret.Cand prietena ei Margaret Bush-Brown a insistat ca „Les Derniers” era destul de bun pentru a fi expus la Salonul din Paris Salon, Beaux s-a hotarat sa trimita lucrarea la expozitie in grija prietenei ei.

La 32 de ani, in ciuda succesului ei din Philadelphia, Beaux a decis ca are nevoie sa invete mai mult. A plecat la Paris cu verisoara ei May Whitlock, refuzand cativa petitori si trecand peste obiectiile familiei. Acolo a studiat la Académie Julian si la Académie Colarossi, primind saptamanal aprecieri de la maestri Tony Robert-Fleury si William-Adolphe Bouguereau.

Intoarsa in America in 1889, Beaux a inceput sa picteze portrete intro maniera distinsa, avand ca subiecte membri din familia surorii ei, precum si elita din Philadelphia. In luarea deciziei de a fi devotata artei, ea s-a gandit ca cel mai bine era sa nu se marite, iar barbatii care o acompaniau nu trebuiau sa-i ameninte cariera.

In 1895 Beaux a devenit prima femeie care a avut un post normal de predare la Academy of the Fine Arts din Pennsylvania, predand desenul de portrete si pictura timp de douazeci de ani.