UN AN DE LA DESPARTIRE
O, draga mea,
A trecut un an de când ne -am despărţit;
Dimineaţa şi-a dezbrăcat veşmântul speranţei.
Zilele cugetă adânc,
Şi oamenii sunt numere şi imagini în schimb are
Fiece dimineaţă soarele-şi aruncă marama peste mine
Să-mi şteargă rana sângerândă
Din marea inimii mele,
Şi suferinţa calcă tot mai apăsat pe străzi
Şi pe toate trotuarele pe care altădată ne plimbam.
Aici este Labirintul în care stau de vorbă cu pictorii. Paznicul muzeului îmi este prieten. Mă uimește chiar și prezența mea de aici. Sunt visătorul din "Imagine" și prieten cu Van Gogh. Ceasul cu cuc de la tata măsoară încă secundele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Zoe Lerman - Portrait of Manzar Ageeva
momentoj ploaia începe să cadă peste statuia ”gânditorul erei atomice” costică cântă la acordeon "ce vii, bade, târziu?" legănân...

-
Ca o viţă de vie Ca o viţă de vie sunt eu, care iubesc Soarele! Şi-mi voi întinde lianele pe stejarul argintiu în razele dimineţii...
-
ZIUA PETER PAUL RUBENS Fiii Ledei Doi tineri printi , nascuti de-aceeasi mama, Legatu-s-au prin dor clocotitor, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu