UN AN DE LA DESPARTIRE
O, draga mea,
A trecut un an de când ne -am despărţit;
Dimineaţa şi-a dezbrăcat veşmântul speranţei.
Zilele cugetă adânc,
Şi oamenii sunt numere şi imagini în schimb are
Fiece dimineaţă soarele-şi aruncă marama peste mine
Să-mi şteargă rana sângerândă
Din marea inimii mele,
Şi suferinţa calcă tot mai apăsat pe străzi
Şi pe toate trotuarele pe care altădată ne plimbam.
Aici este Labirintul în care stau de vorbă cu pictorii. Paznicul muzeului îmi este prieten. Mă uimește chiar și prezența mea de aici. Sunt visătorul din "Imagine" și prieten cu Van Gogh. Ceasul cu cuc de la tata măsoară încă secundele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
George Hendrik Breitner - Werkpaarden in Montmarte
la lasta guto da espero în timp ce contemplu o țigară neaprimsă: alcmene are nevoie de o haină nouă vensus iubește marea andromeda își pileș...
-
ZIUA PETER PAUL RUBENS Fiii Ledei Doi tineri printi , nascuti de-aceeasi mama, Legatu-s-au prin dor clocotitor, ...
-
Tabloul Nopţile de mi le-ar lumina soarele! Dorm - leoarcă de vopsele, în patul meu În aşternutul meu din tablouri şi tu cu picioru...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu