UN AN DE LA DESPARTIRE
O, draga mea,
A trecut un an de când ne -am despărţit;
Dimineaţa şi-a dezbrăcat veşmântul speranţei.
 Zilele cugetă adânc,
 Şi oamenii sunt numere şi imagini în schimb are
 Fiece dimineaţă soarele-şi aruncă marama peste mine
 Să-mi şteargă rana sângerândă
 Din marea inimii mele,
 Şi suferinţa calcă tot mai apăsat pe străzi
 Şi pe toate trotuarele pe care altădată ne plimbam.
Aici este Labirintul în care stau de vorbă cu pictorii. Paznicul muzeului îmi este prieten. Mă uimește chiar și prezența mea de aici. Sunt visătorul din "Imagine" și prieten cu Van Gogh. Ceasul cu cuc de la tata măsoară încă secundele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Enrico Baj - La Madmoiselle du Jamaica
la vento trapasanta vestaĵojn în sufragerie în timp ce citeam ”libertatea de depresie” [radu paraschivescu] vântul deschide și închide ușa l...
 
- 
Ca o viţă de vie Ca o viţă de vie sunt eu, care iubesc Soarele! Şi-mi voi întinde lianele pe stejarul argintiu în razele dimineţii...
- 
ZIUA PETER PAUL RUBENS Fiii Ledei Doi tineri printi , nascuti de-aceeasi mama, Legatu-s-au prin dor clocotitor, ...

 
 
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu