* * *
balerino
stai ca o vulpe roșcată sprijinită de genunchi
o operă comică pentru copii
și da-i tîrcoale prin gîndurile și cuvintele mele
care nasc o simfonie cu numele tău
ce simt e bucurie
(cav)
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Egon Schiele
TitluL: Femeie stînd în sezut cu un genunchi îndoit
Titlul original:
Data : 1917; Viena, Austria
Stilul: Expresionism
Mod de realizare: acuarela, creion, gouache pe hîrtie
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Egon Schiele ( 12 iunie 1890, Tulln (Austria) – 31 octombrie 1918,
Viena) a fost un pictor austriac. Alături de Gustav Klimt şi Oskar
Kokoschka, este considerat unul din cei mai importanţi reprezentanäi ai
artei vieneze moderne. În decursul scurtei sale cariere, Egon Schiele a
fost un scrupulos şi intransigent observator al fiinţei omeneşti, autor
al unor portrete şi nuduri în care se împletesc erotismul şi
eshatologia, bucuria vieţii şi neliniştea sfârşitului. Remarcabil
exponent al expresionismului, artistul a avut sfera sa de creaţie la
Viena, unde în timpul vieţii sale s-au întâlnit drumurile artei şi ale
filosofiei contemporane.Egon Schiele şi-a concentrat întreaga forţă de
creaţie în studiul pătrunzător al trupului, aspirând în felul acesta
spre descifrarea interiorului uman, până la „scoaterea la suprafaţă” a
secretelor sufletului omenesc. Abordând fără încetare problematica
erotismului nedisimulat în spirit freudian, a transpus pe pânză sau pe
foaia de hârtie – mai ales în nuduri – cele mai profunde instincte ale
fiinţei umane. Schiele a pictat multe nuduri, atât de femeie, cât şi de
bărbat, care prezintă personajele în poziţii erotice foarte îndrăzneţe,
adeseori provocatoare, cu organele genitale ostentativ expuse (Fată cu
păr negru şi fustă ridicată, 1911). Dar cum spunea el însuşi, „într-o
operă erotică există totodată şi o fărâmă de sacru”. Acest fapt se
reflectă, printre altele, în compoziţia de mari dimensiuni intitulată
Îmbrăţişare (1917) sau în Pereche de femei îmbrăţişate (1914).Încă de la
începuturile carierei sale, Schiele este interesat de natură.
Pictând peisaje în aer liber cu influenţe cert impresioniste, începe să
zărească în natură ilustrarea procesului de trecere de la viaţă la
moarte şi-şi transformă peisajele într-o „oglindă a sufletului”. În
tabloul Patru copaci (1917), unul din castani şi-a pierdut deja
ornamentul efemer, iar frunzele celorlalţi copaci sunt ruginii, semn că
în scurt timp vor cădea. Trunchiurile copacilor marchează delimitarea pe
verticală a spaţiului, căreia îi corespunde orizontalitatea liniilor ce
sugerează pământul şi cerul. Peisajele urbane, cum sunt reprezentate în
ciclul de tablouri cu case din Krumlov, nu corespund unor redări
realiste, artistul asociază după bunul plac clădiri şi străzi, fără nici
o consideraţie faţă de perspectivă şi volum. În aproape toate
tablourile, pictate de regulă din perspectiva zborului păsării, Schiele
prezintă oraşul ca un loc nepopulat, doar uneori câte o lenjerie care se
usucă la geam sugerează prezenţa omenească.