el cântă un blues
în singurătate.
o briză rece de toamnă
cheamă seara
şi ochii ei căprui.
(cav)
Descriere tablou:
Tabloul, o oglindă fidelă a realităţii unui peisaj de toamnă, surprinde foarte bine spectacolul de lumină şi culoare, specific acestui anotimp. Peisajul imortalizat de pictor este plin de culori vibrante şi puternice, care se îmbină într-o armonie naturală cu tonurile pale şi şterse. Aici, bogăţia de nuanţe ale culorilor întâlnite în natură se află într-un contrast evident cu solitudinea peisajului, atmosfera generală fiind una contradictorie, lipsită de viaţă, dar electrizantă.
Nota dominantă a tabloului este evidenţiată de cer. De un albastru impur şi greu, cerul este copleşit pe alocuri de tonuri mohorâte de gri, fapt ce induce întregului peisaj o tristeţe latentă, accentuată prin contrastul auriu şi strălucitor al copacilor. Albastrul tern al văzduhului introduce un uşor pesimism al naturii, sentiment confirmat de puhoiul de frunze revărsat de-a lungul aleii.
Personajele principale ale acestui fragment de natură, copacii, se dezvăluie în toată frumuseţea lor coloristică. Mărimea, forma şi culoarea copacilor conferă ansamblului unicitate şi expresivitate personificată, astfel că întregul peisaj prinde o identitate proprie. Copacii, prin jocul de culoare pe care îl afişează, par a fi îmbrăcaţi în haine de gală şi gata pregătiţi să celebreze cu mult fast toamna
Copacii din imagine sugerează şi maturitatea naturii, implicit a peisajului. Coroana copacilor, cândva verde, este acum un ansamblu coloristic de maroniu, galben şi portocaliu, aspect ce aminteşte de faptul că aceşti copaci se pregătesc să moară simbolic, mai întâi prin pierderea culorii verzi, iar mai apoi prin însăşi pierderea funzelor. Din noianul de culori ale tabloului şi gândurile insuflate de acest peisaj mirific, răzbate descrierea principală a anotimpului toamna: o etapă în care natura se bucură să ofere apogeul evoluţie sale. După această expoziţie a ceea ce are mai bun de oferit, natura începe să se pregătească de iarnă - o perioadă de adormire în care se regenerează-, ca mai apoi să reînvie odată cu anotimpul primăvara.
Pământul din tablou este desăvârşit de covorul de frunze aşternut peste verdele ierbii. Frunzele de diferite forme şi mărimi, divers pigmentate, desprinse din copaci, se odihnesc acum în linişte pe pământ, după ce au urmat un dans pe muzica vântului de toamnă. Infinitul gălbui al frunzelor căzute pare a avea o singură menire, să mascheze transformările care vor avea loc la nivelul solului tot mai puţin scăldat de razele binevoitoare ale soarelui.
Aleea din tablou poate să aibă un rol mesianic. Imuabilă, prin mijlocul peisajului, cărarea pare a fi elementul ce prevesteşte că viaţa nu are sfârşit, toamna este doar un drum care trebuie parcurs, iar la capătul acestui drum o altă etapă stă să înceapă.
(cav)
--------------------------
Pictor: Ferdinand Hodler
Titlul:O seară de toamnă
Titlul original:
Data: 1892
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 44.5 x 62.5 cm
Unde se găseşte: Colecţie privată
Date despre pictor;
Ferdinand Hodler (14 martie 1853 – 19 mai 1918) pictor elvetian, unul dintre cei mai cunoscuti pictori elvetieni ai secolului al XIX-lea.
Hodler s-a nascut in Berna, fiind cel mai mare dintre cei sase copii ai familiei. Tatal sau, Jean Hodler, aducea un venit sărăcăcios din meseria de dulgher; mama sa, Marguerite, provenea dintro familie de tarani.La varsta de 8 ani, Hodler si-a pierdut tatal si doi frati mai mici din cauza tuberculozei.Mama sa s-a recasatorit cu un pictor decorativ, insa a murit si ea de tuberculoza in 1867 .
Inainte de a implini 10 ani, Hodler a inceput sa-si faca ucenicia in pictura decorativa langa tatal sau vitreg, ulterior fiind trimis sa-si faca ucenicia alaturi de un pictor localnic, Ferdinand Sommer. Primele lucrari ale lui Hodlerau fost peisaje conventionale pe care le vindea turistilor si in magazine. In 1871, la varsta de 18 ani, a plecat pe jos la Geneva sa-si inceapa cariera de pictor.
Lucrarile de maturitate ale lui Hodler au constat din peisaje, compozitii si portrete, lucrate cu un realism viguros. In 1875 a facut o calatorie in Basel, unde a studiat picturile lui Hans Holbein—in special Dead Christ in the Tomb, care l-a influentat foarte mult in tema mortii. In ultima decada a secolului al XIX-lea, lucrarile sale au dezvaluit o combinatie de influente de diferite genuri, incluzand simbolismul si art nouveau. A elaborat un stil pe care l-a numit Paralelism, caracterizat prin gruparea de figuri simetrice aranjate in poze care sugereaza ritualuri sau dans.
A murit in 19 mai 1918 la Geneva lasand in urma o multime de lucrari neterminate care zugravesc orasul.
