luni, 30 octombrie 2017

Camille Pissarro - Gradinile Kensington


ANIVERSARE POETICA CU EZRA POUND

Grădina

Ca un văl de mătase ce flutură pe-un perete
Ea păşeşte pe o alee din Grădinile Kensington,
Şi se stinge încet
într-o epuizantă aşteptare.

Împrejur e-o mulţime
De copilaşi murdari, voinici şi de nestăvilit ai săracilor
Sunt cei ce vor moşteni pământul.

Dar ea e ultimul vlăstar al nobleţii.
Şi în sublimul ei plictis
Ar dori să-i vorbească cineva,
Însă, aproape că-i e teamă că eu
Voi săvârşi acesta necuviinţă.

de Ezra Pound
 
------------------------------------------------------------------------------------ -
Ezra Weston Loomis Pound (n. 30 octombrie 1885 Hailey, Idaho, SUA - d. 1 noiembrie 1972 Veneția, Italia) a fost un poet american, reprezentant de marcă al modernismului literar al secolului XX. Pound a urmat timp de doi ani cursurile Universității din Pennsylvania, după care a fost transferat la colegiul Hamilton. După finalizarea studiilor, activează ca profesor o perioadă scurtă de timp la colegiul Wabash.
Întreaga creație poetică a lui Ezra Pound a fost publicată în doar două volume: ”Collected Shorter Poems” (Londra,1984) - ediția americană fiind intitulată ”Personae: Collected Poems” (1971) și ”The Cantos of Ezra Pound” (1972).

Ezra Pound a decedat la 1 noiembrie 1972, la Veneția, Italia.
------------------------------------------------------------------------------------ -
Pictor: Camille Pissarro
Titlul: Gradinile Kensington
Titlul original: Kensington Gardens, London
Data: 1890
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 73 x 54 cm
Unde se găseşte: Colectie particulara

Date despre pictor:

Camille Pissarro (10 iulie 1830, Charlotte-Amalie - 13 noiembrie 1903, Paris) a fost un pictor francez care a jucat un rol decisiv în unificarea mişcării impresioniste şi în schimbările ce au avut loc în arta celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, rol recunoscut ca atare cu mult mai târziu decât cel al altor pictori contemporani cu el. Prin contribuţia pe care a avut-o la formarea artistică a lui Paul Cézanne, Vincent Van Gogh, Paul Gauguin, Georges Seurat şi alţii a influenţat, deşi mai puţin remarcat, apariţia picturii moderne din secolul al XX-lea.
Din anul 1889, pictorul suferă de o boală cronică a ochilor (conjunctivită), care nu-i mai permite să lucreze în aer liber. Din acest moment va privi lumea prin fereastra atelierului. Pentru a avea posibilitatea unei tematici variate, călătoreşte des la Rouen sau la Dieppe, în Normandie. Pictează vederi de la ferestrele hotelurilor sau locuinţelor, atunci apare seria de picturi reprezentând viaţa urbană de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Pissarro se bucură în sfârşit de o recunoaştere a publicului şi criticii, participă la expoziţii în Europa şi America. Mulţumită testamentului lui Gustave Caillebotte, membru al grupării impresioniste, care a oferit statului francez întreaga sa colecţie de picturi, multe lucrări ale lui Pissarro sunt expuse în Muzeul Luxembourg din Paris încă din timpul vieţii artistului.
Pissarro îşi petrece vara anului 1903 la Le Havre, realizând o serie de lucrări. Moare la Paris, pe 13 noiembrie, de leucemie.

Pierre-Auguste Renoir - Trei rodii si doua mere


ANIVERSARE POETICA CU PAUL VALERY

Rodiile

Dure rodii-ntredeschise,
Boabelor exces cedând,
Suverane-s frunţi de gând
Ce se sparg de-atâtea vise.

Dacă sorii mii şi mii
Ce au fost ca să vă pască
V-au făcut să vă plesnească
Rubiniile chilii

Şi-aurul uscat al coajei
Sub imboldul dur al vrajei
Crapă-n geme roşii roi,

Luminoasa-vă făptură
Face vis închisă-n noi
Tainică arhitectură.
Dure rodii-ntredeschise,
Boabelor exces cedând,
Suverane-s frunţi de gând
Ce se sparg de-atâtea vise.

Dacă sorii mii şi mii
Ce au fost ca să vă pască
V-au făcut să vă plesnească
Rubiniile chilii

Şi-aurul uscat al coajei
Sub imboldul dur al vrajei
Crapă-n geme roşii roi,

Luminoasa-vă făptură
Face vis închisă-n noi
Tainică arhitectură.

de Paul Ambroise Valéry

------------------------------------------------------------------------------------ -
Paul Ambroise Valéry (n. 30 octombrie 1871, Sète – d. 20 iulie 1945, Paris) a fost un scriitor francez, autor de poeme și eseuri, reprezentant al simbolismului tardiv în literatura franceză.

------------------------------------------------------------------------------------ -
Pictor: Pierre-Auguste Renoir
Titlul: Trei rodii si doua mere
Titlul original:
Data:
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie particulara

Date despre pictor:

Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Alfred Sisley - Drumul spre Seine et Marne

SĂRBĂTORIREA IMPRESIONISMULUI CU ALFRED SISLEY

Impresii de toamna

Pădurea veştejită în stânga mea coboară,
Şi-n dreapta, o colină se suie către zări,
Sub roşul ce amurgul pe culmile-i strecoară.

E toamnă pe sfârşite. Pe drum şi pe cărări
Zbor frunzele mânate de vântul ce le poartă,
Cum valul poartă barca pe zbuciumul de mări.

Trosneşte câte-o cracă şi-n umbră cade moartă;
Săracul o să aibă la iarnă uscături,
Natura se-ngrijeşte cu milă de-a lui soartă.

O, fire nenţeleasă, cum inima ne-o furi
Cu moartea ta, sub care s-ascunde renviere,
Tu, care dintr-un mugur dai viaţă la păduri!

Ştii oare ce duioasă şi tristă mângâiere
E ordinea eternă, pe care-o-ntrezărim
În frunza care naşte şi-n frunza care piere?

Doar ea mai ne adoarme durerea că murim!

de Cincinat Pavelescu


 


------------------------------------------------------------------------------------ -
Pictor: Alfred Sisley
Titlul: Drumul spre Seine et Marne
Titlul original: A Road in Seine et Marne
Data: 1875
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 61 x 46 cm
Unde se găseşte: Colectie particulara

Date despre pictor:

Alfred Sisley (30 octombrie 1839 — 29 ianuarie 1899) a fost un pictor impresionist englez care a trăit şi a pictat în Franţa.
Sisley s-a nascut in Paris, parintii sai fiind englezi William Sisley si Felicia Sell. La inceputul anilor 1860 a studiat in atelierul lui Marc-Charles-Gabriel Gleyre, unde i-a intalnit pe Frederic Bazille, Claude Monet si pe Pierre-Auguste Renoir. Impreuna au pictat in aer liber, pentru a captura cat mai real efectele pasagere ale razelor solare. Abordarea inovativa la acel moment a generat picturi mai colorate decat cele pe care erau oamenii obisnuiti sa vada. Prefera sa picteze suprafetele apei, vederea caleidoscopica a apei. Prin urmare Sisley si prietenii sai au avut la inceput cateva oportunitati de a-si vinde tablourile sau de a le expune, desi spre deosebire de cativa colegi de ai sai care aveau greutati financiare el primea o alocatie de la tatal sau.
Lucrarile lui Sisley din studentie s-au pierdut,cea mai timpurie lucrare a sa se crede ca a fost pictata in jurul anului 1864. La sfarsitul anilor 1860 el a inceput o relatie cu Eugenie Lescouezec, cu care a avut 2 copii.Relatia acestora a continuat timp de 30 ani, sfarsindu-se cu moartea acesteia, cu cateva luni inainte de moartea lui in 1899.
Sisley a murit in Moret-sur-Loing la varsta de 59 de ani.

Angelica Katharina Kauffman - Portretul Louisa Leveson Gower ca Spes (Zeita speranţei)

SĂRBĂTORIREA NEOCLASICISMULUI CU ANGELICA KATHARINA KAUFFMAN

Sonetul 40

Iubite, ia-mi iubirile, pe toate,
eşti mai bogat de le vei dobîndi?
Iubirea nu mi-o crezi iubire poate,
dar ea a ta este de cînd o ştii.
De dragul meu dacă-mi primeşti iubirea
şi-o cheltui, nu te voi fi blestemat
şi totuşi te blestem, de-i iai sclipirea
fără să ţi-o doreşti cu-adevărat!
Iubit tîlhar, tu, hoţul de miresme,
te iert cînd sărăcia mea o furi,
iubirii-i ierţi fărădelegea lesne,
mai greu fărădelegile le-nduri.
O, desfrînat ce schimbi în bine răul
nu-mi fi duşman, chiar dacă-mi eşti călăul!

de William Shakespeare

 


------------------------------------------------------------------------------------ -
Pictor: Angelica Katharina Kauffman
Titlul: Portretul Louisa Leveson Gower ca Spes (Zeita speranţei)
Titlul original:
Data: 1767
Stilul: Neoclasicism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 101 x 1255 cm
Unde se găseşte: Colectie particulara

Date despre pictor:

Angelica Katharina Kauffman (30 octombrie 1741 – 5 noiembrie 1807), pictorita elvetiana. Primele calatorii in Elvetia si Italia impreuna cu tatal sau au generat aprecierea artei neoclasice, pe care mai tarziu a aplicat-o si in operele sale. A locuit in Londra din 1776 unde a devenit o artista foarte populara, realizand portrete, scene istorice si reproduceri din operele lui Shakespeare si Homer. A fost o prietena a lui Sir Joshua Reynolds si un membru fondator al Academiei Regale. A decorat si interioare pentru arhitecti, Robert Adam fiind unul dintre acestia. In anul 1781 s-a casatorit cu pictorul italian de peisaje Antonio Zucchi si s-a stabilit in Roma. Printre cele mai notabile portrete se numara si cele ale scriitorului german Goethe si a lui Reynolds.

vineri, 27 octombrie 2017

Elizabeth Nourse - Mama ;i copilul - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI ELIZABETH NOURSE

* * *

stau de ore bune
întrun muzeu
și privesc acest tablou
nimic nu se mișcă
copilul doarme
deasupra somnului
veghează mama
între timp eu mă întorc
în prezent
stând pe loc
în fața aceluiași tablou

(cav)


------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Elizabeth Nourse
Titlul : mama ;i copilul
Titlul original:
Data: 1888
Stilul:
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Elizabeth Nourse (27 octombrie 1859 – 1938), artist plastic american, a lucrat mai ales in Franta.

Elizabeth Nourse si sora sa geamana, Adelaide, s-au nascut in Mount Healthy, Ohio. In 1874 Elizabeth si-a inceput studiile artistice la McMicken School of Design, institutie care va deveni ulterior Academia de Arta din Cincinnati. In cei sapte ani petrecuti aici, Nourse a luat cursuri de desen, acuarela, pictura in ulei, gravura in lemn, pictura pe portelan si sculptura. Chiar daca nu a fost eleva lui Frank Duveneck, fost elev al Scolii de la Munchen si cel mai cunoscut si apreciat profesor din Cincinnati, Nourse a fost influentata de lucrarile acestuia, abordand si in compozitiile sale tehnicile acestuia. In 1882 Nourse se muta la New York, unde este pentru un timp eleva lui William Sartain. Revine in Cincinnati si pana in 1883 reuseste sa castige suficient din vanzarea lucrarilor sale pentru a se intretine atat pe sine, cat si pe sora ei. Era deja celebra pentru scenele sale infatisand scene cotidiene din viata rurala.

Desi i s-a oferit postul de profesor de desen la Cincinnati School of Design in 1887, Nourse a preferat sa plece la Paris pentru a-si continua studiile. A fost pentru scurt timp inscrisa la Academie Julian, unde i-a avut ca profesori pe Gustave Boulanger si Jules-Joseph Lefebvre. In acelasi an lucrarea sa La Mere este acceptata la Salonul parizian, iar ulterior Nourse va deveni unul dintre participantii constanti la celebra expozitie anuala, cu lucrari infatisand femei si copii din spatiul rural, dar si portrete, picturi de gen, peisaje, flori, fiind considerata un precursor al realismului socialist.

Decide sa ramana definitiv in Franta, revenind o singura data in SUA in 1893, pentru a-si revedea familia si pentru a vizita World’s Colombian Exposition in Chicago. A calatorit foarte mult, adesea alaturi de sora sa, vizitand Rusia, Italia, Austria, Olanda, Spania si Africa de Nord, care i-a inspirat o serie de tablouri cu teme orientale. Isi petrecea verile in special in Normandia.

Stilul ei, puternic si sigur, demonstra o afinitate pentru compozitiile realiste care i-a adus aprecierea criticilor si colectionarilor. Cu tuse dense si sigure si un gust deosebit pentru combinatii indraznete de culoare, a reusit sa realizeze lucrari de succes, foarte apreciate in epoca. A participat la numeroase expozitii, castigand o serie de premii, atat in Franta cat si in alte tari. In 1924 a decis sa renunte definitiv la pictura, preferand sa se dedice exclusiv intretinerii surorii sale.