George Pemba - aniversare - Gelvandale

ANIVERSAREA PICTORULUI GEORGE MILWA MNYALUZA PEMBA

* * *

Am învăţat cuvinte, cuvinte, cuvinte...
Jumătate din ele
au murit din lipsă de folosinţă,
iar cele pe care le-am folosit cel mai des
se uită la mine cu o privire care şopteşte: Mincinosule.

de Norman MacCaig

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: George Pemba
Titlul: Gelvandale
Titlul original: Gelvandale
Data: 1957
Stilul:Realism social
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
George Milwa Mnyaluza Pemba (n: 2 aprilie 1912 în Korsten , Port Elizabeth - 2001) a fost un pictor și scriitor sud - african. El a fost decorat post - mortem cu Ordinul Ikhamanga .

Max Ernst - aniversare - Woman, Old Man and Flower Femme

ANIVERSAREA PICTORULUI MAX ERNST CU VERSURI CU MAX ERNST

Cântecul bătrânilor răzvrătiţi

lambi ologi de tândălogi
hodorogeli de hodorogi
saltimbanci pentru boşorogi
ceruiesc buzele noctambulilor
Se joacă cu tot felul de pachete
şi cu baghete magice
Îşi înghit îngheţata
pompoşeniile foiletoanele
Sărim de la una la alta
pân-ajungem la ouă
de fraţi bigoţi
Mai uşori suntem noi toţi
decât europiul fiindcă
ne-am americanizat uşor
Cu bocanc fin de marsuin
N-avem coeziune chimică

de Max Ernst

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Max Ernst
Titlul: Woman, Old Man and Flower Femme
Titlul original: Woman, Old Man and Flower Femme
Data: c.1923; Paris, Franţa
Stilul:Surrealism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 130.2 x 96.5 cm
Unde se gaseste: Museum of Modern Art (MoMA), New York City, NY, US

Date despre pictor:
Max Ernst (2 aprilie 1891, Brühl – 1 aprilie 1976, Paris) a fost un pictor şi sculptor modernist german, care a aderat în 1919 la curentul dadaist, pentru ca, în anul 1924 – o dată cu apariţia oficială a suprarealismului – să se încadreze în această mişcare.Max Ernst, fiul unui pictor care lucra la o şcoală de surdo-muţi, s-a născut la 2 aprilie 1891 în orăşelul Brühl, lângă Köln. În anul 1908 începe să studieze Filosofia, Psihologia şi Istoria Artelor la Universitatea din Bonn, unde îi va cunoaşte pe pictorul August Macke – care îl introduce în grupul „Der Blaue Reiter” („Călăreţul albastru”) – şi pe sculptorul Hans Arp, cu care va deveni prieten foarte apropiat. Începuturile sale artistice stau sub influenţa pronunţată a expresionismului german pe de o parte, şi a operelor lui Giorgio De Chirico pe de altă parte. Citeşte de asemenea foarte mult, cunoaşte operele lui Sigmund Freud, Guillaume Apollinaire şi Arthur Rimbaud.
În timpul primului război mondial este rănit şi demobilizat. În anul 1918 se căsătoreşte cu Lou Strauss, dar, în 1922, după naşterea unui fiu, căsnicia lor se destramă.După ce se întoarce la Köln se împrieteneşte cu pictorul Johannes Theodor Baargeld şi – împreună – aderă în 1919 la mişcarea dadaistă, cu care îi familiarizase Hans Arp. Baargeld, Arp şi Ernst vor crea aşa-numitele „Fatagaga” (prescurtare de la Fabrication de Tableaux Garantis Gazométriques: „Fabricare de tablouri garantat gazometrice”), lucrări comune apărute din experimente legate de legea hazardului.Din anul 1924 până în 1938, Max Ernst este unul din reprezentanţii de frunte ai picturii suprarealiste, în mod evident sub influenţa lui Giorgio De Chirico. Totuşi Ernst se deosebeşte de predecesorul său prin dimensiunea uneori blasfemică („Maica Domnului pedepsind pe Pruncul Iisus”, 1926, „Pietà sau revoluţia nocturnă”, 1923) a operei sale, moştenire a spiritului anarhic specific revoltei dadaiste. În 1929, se întâlneşte cu Alberto Giacometti şi publică romanul-colaj „Femeia cu o sută de capete”, colaborează cu Salvador Dalí la filmul suprarealist „Vârsta de aur”. Cultul pentru insolit se păstrează şi în sculpturile sale, unde – concrete şi pregnante – volumele au totuşi capacitatea de a instaura convenţiile visului.
Creaţia lui Max Ernst, localizată „în afara picturii” – după cum singur obişnuia să spună -, va influenţa în mod considerabil numeroase generaţii de artişti, mai ales în Statele Unite, ca Jackson Pollock sau Robert Motherwell.

William Holman Hunt - aniversare - Bianca

ANIVERSAREA PICTORULUI WILLIAM HOLMAN HUNT PE VERSURILE POETEI MATILDA CUGLER - PONI

Ce vrei

Ce vrei să fac cu mine?
Eu nu mă pot schimba
Şi cum e a mea faţă
Aşa-i inima mea.

Eu nu pot să plec fruntea
Şi nu m-oi umili,
Chiar împăratul lumii
Cu mine de-ar vorbi!

De văd o mişelie,
Încerc s-o biciuiesc.
Iubirea mea-i iubire.
Urăsc ceea ce urăsc.

Nu pot!... Pot toate-n lume,
Să ştiu că mi-i iubi,
Dar mare-ar fi schimbarea.
Eu cred că aş muri!

de Matilda Cugler-Poni

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: William Holman Hunt
Titlul: Bianca
Titlul original:Bianca
Data:
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
William Holman Hunt(2 aprilie 1827 – 7 septembrie 1910) a fost un pictor englez, unul din fondatorii Frăției Pre-Rafaelite(Pre-Raphaelite Brotherhood).William Holman Hunt si-a schimbat numele de „Hobman” in Holman dupa ce a observat ca un pastor i-a pronuntat gresit numele cand s-a botezat la biserica Saint Mary the Virgin, Ewell.Dupa ce a urmat cursurile de arta ale scolii Royal Academy, Hunt s-a razvratit impotriva influentei fondatorului ei, Sir Joshua Reynolds. A infiintat miscarea pre-rafaelita in 1848, dupa ce l-a intalnit pe poetul si artistul Dante Gabriel Rossetti. Impreuna cu John Everett Millais au cautat sa revitalizeze arta punand accent pe observarea detaliata a lumii naturale intrun spirit de quasi-religios devotament fata de adevar.
Aceasta abordare religioasa a fost influentata de calitatile spirituale ale artei medievale, in opozitie cu pretinsul rationalism al Renasterii intruchipate de Raphael.

Edwin Austin Abbey - aniversare - Tânără în pădure

ANIVERSAREA PICTORULUI EDWIN AUSTIN ABBEY

umbre

în pădure
umbrele copacilor
se războiesc cu umbra ta
aruncată peste umbra unei scrisori
venită chiar acum în timp.

umbrele cuvintelor scăpate în iarbă
altele strânse în pumn
măsoară bătăile inimii
neobservate.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edwin Austin Abbey
Titlul: Tânără în pădure
Titlul original:Young Woman in the Woods
Data:
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Edwin Austin Abbey s-a nascut pe 1 aprilie 1852 si a murit pe 1 august 1911. A fost un artist american, cunoscut in special pentru desenele si picturile sale despre subiecte shakespereane si victoriene, precum si pentru cele dedicate incoronarii lui Edward al VII-lea. Cea mai cunoscuta opera a sa, The Quest of the Holly Grail, este in Biblioteca Publica din Boston.
A inceput ca desenator, facand numeroase scheciuri si ilustratii pentru magazine si reviste ca Harper’s Weekly sau Scribner’s Magazine. Se va muta in Anglia, unde va deveni memebru al Academiei Regale in 1898. In 1902 a fost ales sa picteze incoronarea lui Edward al VII-lea, cu aceasta ocazie locuind o vreme la Buckingham Palace.
In 1890 a realizat o picture murala la Boston Public Library – “The quest for the Holly Grail”. I-au trebuit 11 ani ca sa desavarseasca lucrarea complet; a mai realizat si alte murale cum ar fi cea pentru Pennsylvania State Capitol in Harrisburg si care contine medalioane alegorice despre Stiinta, Arta, Justitie si Religie. Pe cand lucra la murala “Citirea declaratiei de Independenta”, a descoperit ca este bolnav de cancer in 1911, si a trebuit sa incetineasca ritmul lucrarilor, asistentul sau Ernest Board, fiind cel care a terminat lucrarea cu putin ajutor de la Abbey si de la John Singer Sargent, un prieten al lui Abbey.
Abbey a fost ales membru al Academiei Nationale de Desen si al Academiei Americane de Arte si Litere. Din 1937, Universitatea din Yale gazduieste la cererea vaduvei lui Abbey, o parte importanta a lucrarilor sale.

Albert Samuel Anker - aniversare - Fetiţă dormind pe o bancă de lemn

ANIVERSAREA PICTORULUI ALBERT SAMUEL ANKER

vis

pe o bancă de lemn

o fetiţă doarme

alături de crinoline şi pantofi de lac

în mirosul florilor de liliac.

(cav)

 

----------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Albert Samuel Anker

Titlul: Fetiţă dormind pe o bancă de lemn

Titlul original:

Data:

Stilul:

Mod de realizare: ulei pe panza

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Albert Samuel Anker (1 aprilie 1831 – 16 iulie 1910) a fost un pictor si ilustrator elvetian considerat „pictor national” al Elvetiei datorita descrierilor sale populare ale vietii rurale elvetiene din secolul al XIX-lea. Nascut in Ins ca fiul al veterinarului Samuel Anker, Anker a frecventat scoala in Neuchâtel, unde el si Auguste Bachelin, ulterior coleg artist, au luat lectii de desen cu Louis Wallinger in 1845–48. In 1849–51, el a urmat cursurile la Gimnaziul Kirchenfeld (de) din Berna, absolvind cu Matura(diploma de maturitate). Dupa aceea a studiat teologia, incepand in 1851 in Bernasi continuind la universitatea din Halle, Germania. Insa in Germania a fost inspirat de marile colectiii de arta, iar in 1854 si-a convins tatal sa fie de acord sa urmeze o cariera artistica.

Anker s-a mutat in Paris, unde a studiat cu Charles Gleyre si a urmat cursurile École nationale supérieure des Beaux-Arts in 1855–60. Si-a instalat un studio in atticul casei parintilor lui si a participat in mod regulat in expozitii din Elvetia si in Paris. Anker s-a casatorit cu Anna Rüfli in 1864, si au avut sase copii; cei patru copii care n-au murit in frageda copilarie – Louise, Marie, Maurice si Cécile – apar in cateva dintre picturile lui Anker. In 1866, el a castigat o medalie de aur la Salonul din Paris pentru lucrarile „Schlafendes Mädchen im Walde” (1865) si „Schreibunterricht” (1865); in 1878 a fost facut cavaler al Légion d’honneur. In 1870–74 a devenit membru al Marelui Consiliu din Berna, unde a sustinut constructia muzeului Kunstmuseum din Berna.

Aparte de obisnuitele sale stationari de iarna in Paris, Anker a calatorit frecvent in Italia si alte tari europene. In 1889–93 si 1895–98 a fost membru al Comisiei Federale Elvetiena de Arta, iar in 1900 a primit titlul de doctor onorific al Universitatii din Berna. Un infarct in 1901 i-a redus capacitatea de lucru. Doar dupa moartea lui in 1910 a fost prima expozitie dedicata lui, tinuta la Musée d’art et d’histoire din Neuchâtel.