Edward Hopper - Femeie in razele soarelui

* * *

mainile lui ii freamata
trupul,
mainile ei pe-al lui,
la fel,
soaptele lui
se agata de bezna.
daca am face putina lumina
am fi pierduti.

acum
totu-i mai simplu.

ea sta in profil
la fereastra,
cu ochii plini
de lacrimi.

protest lipsit de speranta
impotriva singuratatii.

(cav)

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Edward Hopper - Femeie in razele soarelui - 1961
Opera lui Hopper poate fi considerată din mai multe puncte de vedere. Esențial este însă modul său modest, discret, aproape impersonal, de a realiza pictura. Folosirea formelor unghiulare și cubice - nu inventate de el, ci existente în natură -, compozițiile simple, aparent nestudiate, fuga de orice artificiu dinamic, sunt elemente ale stilului său care dau impresia de a nu avea deaface cu pictura, dar descoperă un profund conținut spiritual. Atmosfera de tăcere, care pare să domine cele mai importante lucrări ale sale, indiferent de tehnica folosită, este evidentă în acele tablouri cu o prezență umană izolată, dar și în acelea cu tematică arhitectonică pură. Pare că timpul s-a oprit pe loc, într-o stare de încremenire.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edward Hopper
Titlul : Femeie in razele soarelui
Titlul original:
Data:1961
Stilul: Noul realism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste: Whitney Museum of American Art, New York City, NY, US
Date despre pictor:

Edward Hopper (22 iulie 1882, Nyack – 15 mai 1967, New York) a fost un pictor american.

Edward Hopper s-a născut la Nyack, un mic orăşel pe fluviul Hudson. În 1900 se înscrie la New York School of Art, o prestigioasă instituţie unde s-au format importanţi reprezentanţi ai vieţii artistice americane. Adevărata influenţă asupra dezvoltării sale artistice a fost exercitată de maeştrii săi, care-l îndeamnau să copieze operele marilor artişti din muzee şi să le studieze stilul. Această metodă, care la început ar părea „academică”, l-a familiarizat cu regulile stilului clasic în pictură, l-a învăţat meşteşugul pentru a-şi găsi apoi propriul drum.

După ce a asimilat lecţia marilor maeştri, între diverse tentative şi experienţe, ajunge treptat la propriul său limbaj, care-şi găseşte forma originală de exprimare în 1909, când revine pentru 6 luni la Paris şi vizitează diverse ateliere.Opera lui Hopper poate fi considerată din mai multe puncte de vedere. Esenţial este însă modul său modest, discret, aproape impersonal, de a realiza pictura.  Atmosfera de tăcere, care pare să domine cele mai importante lucrări ale sale, indiferent de tehnica folosită, este evidentă în acele tablouri cu o prezenţă umană izolată, dar şi în acelea cu tematică arhitectonică pură. Pare că timpul s-a oprit pe loc, într-o stare de încremenire.