Mi-e sila de-acele neroade visari
Pe care minciuna, taras, le-a tesut.
Voi dati-mi, deci, raza candidei mirari
Si vraja-mpletita de-ntaiul sarut.
O, tristi poetrasti cuprinsi de fior
Cand scriti de pastorul din crangul tacut!
V-ar fi ingaimarea glas lin de izvor
De-ati sti de vrajitul, intaiul sarut.
De-Apollo, vreodata, uita-va de voi
Si-alaiul de muze-o pleca-n alt tinut,
Lasati-l in voie sa plece, si-apoi
Sorbiti din vrajitul, intaiul sarut.
Mi-e sila, scribi jalnici; desi-s socotit,
De searbede pene, netot innascut,
Mi-e scump doar fiorul din inimi tasnit,
Starnit de vrajitul, intaiul sarut.
Pastorii cu turma nu-si afla poteci
Spre suflet, si-Acadia-i vis prefacut:
Scorniri fara viata, sarmane si reci,
Pe langa vrajitul, intaiul sarut.
Minciuna-i ca omul sortit este, vai,
Sa-ndure doar cazne, din ceruri cazut!
Si-n lut se-nfiripa-o farama de rai
Sub vraja-npletita de-ntaiul sarut.
Cand vremea ne-ngheata si patima-i scrum
Iar gandul ne zboara prin ani, spre trecut,
Alintul din urma-i mai scump, dar acum
El nu-i ca vrajitul, intaiul sarut.
de George Gordon Byron
John William Waterhouse : Ophelia
Data: 1889
Style: Romantism
Media: ulei pe panza
Dimensiunea: 158.12 x 97.79 cm
Colectie privata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu