Lacul oglindea lumea invers:
cerul în adânc
străjuit de coroane de arbori ce-și frângeau trunchiul până la luciul apei;
o lume duplicată de la brâu
ca figurinele de pe cărțile de poker cu rigi, dame și valeți
doar zgomotul serii nu se răsfrângea sub ape
M-aș fi avântat în adâncul liniștit
aș fi încercat să te caut și-acolo
dar o pală de vânt a tulburat somnul seducător al apei
și mi-a zdrențuit visarea
Acum sunt îngrijorat că tu
când ai plecat
ai prins o vreme prea bună
și te-ai lăsat vrăjită
Pictor Mihai Olteanu - Oglinda apei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu