În toiul verii
E toiul verii, vremea secerişului
Ia te uită: ţărăncile vin la râu,
printre copaci îşi scot de pe ele ţoalele
lăsându-le să cadă în iarbă.
Apoi îşi îndoaie trupul alb
şi se scaldă printre nuferi,
apa le saltă sânii tari
Se întorc pe mal
îşi storc apa din păr
lăsând soarele să le zvânte trupurile.
O, femei, deznodaţi-vă coadele blonde.
draiade dezbrăcate, deceţi-vă-n sat
dăruind din bucuria trupurilor voastre,
oferind plenitudinea anotimpului,
această noapte de vară, din toiul secerişului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu