În toiul verii
E toiul verii, vremea secerişului
Ia te uită: ţărăncile vin la râu,
printre copaci îşi scot de pe ele ţoalele
lăsându-le să cadă în iarbă.
Apoi îşi îndoaie trupul alb
şi se scaldă printre nuferi,
apa le saltă sânii tari
Se întorc pe mal
îşi storc apa din păr
lăsând soarele să le zvânte trupurile.
O, femei, deznodaţi-vă coadele blonde.
draiade dezbrăcate, deceţi-vă-n sat
dăruind din bucuria trupurilor voastre,
oferind plenitudinea anotimpului,
această noapte de vară, din toiul secerişului.
Aici este Labirintul în care stau de vorbă cu pictorii. Paznicul muzeului îmi este prieten. Mă uimește chiar și prezența mea de aici. Sunt visătorul din "Imagine" și prieten cu Van Gogh. Ceasul cu cuc de la tata măsoară încă secundele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Luis Vargas Santa Cruz - El hombre agónico
mi serĉas la diablon stau în mijlocul parcului central din orașul victoria lângă statuia ”gânditorul erei atomice” mă zvârcolesc nervos în s...
-
ZIUA PETER PAUL RUBENS Fiii Ledei Doi tineri printi , nascuti de-aceeasi mama, Legatu-s-au prin dor clocotitor, ...
-
*** în această dimineață nu m-am obosit să înțeleg de ce nu plouă aov ------------------------------------------------------------------...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu