William Turner - „Didona zidind Cartagena” sau „Înălțarea Imperiului Cartaginez”

* * *

Legat sunt de catarg precum Ulise,
Tritoni, delfini mă sfâșie pe rând.
Dar ochii mei văd dincolo de vise
lumina din lumină pogorând.

Nisipul soarelui îmi arde chipul
și-s ca o torță-ntr-un tunel de nori.
Jocul cu fulgerul, cumplitul,
Îmi schimbă marea-n ruguri de culori.

Sunt nor, cenușa galbenă-n furtună,
un nufăr viu, cu pleoapele deschise.
Năluci de soare ochii mei adună,
lumina grea de dincolo de vise.

de Vasile Nicolescu

-------------------------------------------------------------------------------
„Imaginația lui Turner era capabilă sa distileze din lumină și culoare o poezie tot atât de delicată ca a lui Shelley …”. (Kenneth Clark)
-------------------------------------------------------------------------------
Pictor: William Turner
Titlul: „Didona zidind Cartagena” sau „Înălțarea Imperiului Cartaginez”
Titlul original:------
Data: 1815
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Romantic
Dimensiuni: 232 x 155.5 cm
Deţinător: National Gallery, London, UK
Date despre pictor:
Joseph Mallord William Turner (n. 23 aprilie 1775, Londra - d. 19 decembrie 1851, Chelsea, Londra) a fost pictor și gravor britanic peisagist, reprezentant al romantismului. Specializat în peisaje și scene marine, era considerat de impresioniștii francezi ca unul dintre principalele modele artistice.
Descriere tablou:
William Turner iubea mult această pictură, pe care o considera capodopera sa. În 1829, cu ocazia primei redactări a testamentului, a precizat chiar că dorea sa fie înmormântat înfășurat în această pânză. În ciuda multor propuneri, nu a vrut niciodată să o vândă și a lăsat-o moștenire muzeului National Gallery, cu o condiție : sa fie expusă, împreună cu lucrarea „Soarele răsărind printre aburi”, alături de cele două pânze ale lui Claude Lorrain : „Port la mare cu îmbarcarea reginei de Saba” și „Peisaj cu nunta lui Isaac și a Rebecăi” (din care, evident, se inspirase).
Tema clasică, în acest caz, preluată din Eneida lui Vergilius, este frecventă la Turner, care a ales adesea episoade istorice ori scene literare drept surse de inspirație pentru peisajele sale. Turner compune în spațiul pânzei lumina orbitoare a răsăritului și reflexia ei în transparențele mișcătoare ale apei.