azi
nimic nu mă mai sperie!
dansez
pe melodia
"Too Old to Rock 'n' Roll: Too Young to Die!"
[Jethro Tull]
aov
azi dimineața
m-am plâns
ekaterinei
dar nu a înțeles
ce vreau să spun
aov
MACBETH
"Nu ma mai duc !
Cînd ma gîndesc la ce-am facut, mi-e groaza si nu pot sa mai vad."
de William Shakespeare - Macbeth
Pasărea, era doar o pasăre
"Pasărea a zis: " ce miros, ce soare
ah a venit primăvara
și eu voi pleca să caut jumătatea mea".
Pasărea de pe balustrada balconului și-a luat zborul
ca un mesaj a zburat și s-a dus.
Pasărea era mică
pasărea nu gândea
pasărea nu citea ziarul
pasărea nu avea datorii
pasărea nu cunoștea oamenii
pasărea în aer
deasupra semafoarelor roșii
în extazul înălțimii zbura
și în exteriorul ei făcea experiență
de momente albastre.
Pasărea, ah, era doar o pasăre."
de de Forough Farrokhzad
doamne
cât de prost poate fi jock
să se plimbe
în pauza de masă
pe străzile din victoria
gândindu-se doar la el !
aov
xenofon
ai dreptate:
"Nimeni nu-şi dă seama, când greşeşte, cât de mare e greşeala pe care o face; abia mai târziu vede el aceasta."
merită să fii fericit
aov
***
răsfoind
"bătrânul şi fata "
[paul goma]
nu știu ce să fac
cu această bucurie
aov
prolog
azi
m-am hotărât să scriu
despre mare
pe plaja grozavă
nu este nimic nou
este o impresie nefericită
aov
***
în fiecare seară
privesc
cum merg
pe sub fereastra mea
trecătorii
eu te caut doar pe tine
aov
***
de fiecare dată când mă uit
la tanya
simt cum se mișcă ceva
în stomacul meu
aov
mă simt tristă
stau în camera mică
și cânt la tar
o melodie tristă
nimeni nu mă ascultă
aov
***
de aproape patruzeci de ani
croitorul
stă atârnată
lângă biroul meu
nu văd nimic ciudat
aov
***
afară
se înnegurează
nici o pasăre
nu zboară
ceea ce poate urma
va urma
mă uit la o frunză de tei
și ascult
"peace will come"
[melanie]
aov
***
acasă
așezat la masa din bucătărie
unde stătea liliana
ascult
"the nickel song"
[melanie]
aov
***
roland garros continuă
pe cine mai interesează ucraina ?
în țara lui paul goma plouă
aov
duminică
m-am întâlnit cu helen
în restaurantul saga
acolo m-a învățat
să nu mai țip
să nu îmi pierd răbdarea
să îmi cer scuze
Willie Nelson
cânta
"I'll Love You Till The Day I Die"
aov
Op. posth. nr. 9
"Verdictul se-arată cum sporește… doamne, sigur sunt
că judecata asta din luna august va pronunța sentința
Nevinovat pe motiv de moarte.
În afara declarației ce o voi spune-acum, nimic mai mult,
toate crimele din orice timp când el și-a dat silința
să moară au cauza în altă parte
în răsuflarea necunoscuților, vinovăția îi face să transpire
în timp ce privirea lui Henry, clientul meu, de oțel curat
rămâne liberă, cât s-o putea,
de toată tulburarea asta, iar în a ei zidire
se-ntinde Henry limpede ca un inel de ceapă așezat
în sendviș, să zicem că așa.
El ne-a condimentat: doamne, aici mizerabila eroare
o descopăr: l-am judecat când n-am știut
și judecata fu greșită,
căci nu-i de crimă-n stare, doar a venit ca sare
de conservat în cazurile pe care le-am expus
aici. Nu vreau să fie prelungită"
de de John Berryman
***
în cafeneaua
de la capătul lumii
unde toată lumea mergea pe vârfuri
o femeie cu părul cârlionțat
spunea bancuri politice
pe treptele cafenelei
cântau
Humble Pie
"30 Days In The Hole"
aov
luni
atât de ușor e-
să strigi
în gura mare
"stop war"
încep dimineața cu
"The Unknown Soldier"
[The Doors]
aov
***
în haremul lui abdulmejid
o femeie de 20 de ani
în fiecare seară
citește din "faust"
nu știu cum reușește
aov
După-amiază târzie, Allan Bank
"Bună. Ploaia face lumea timidă.
Atunci
vine seara și singurătatea.
Nu mă interesează veverițele,
doar streșinile
și poveștile pe care le spun:
tristețea lemnului ud
și lumea
văzută fad de la fereastră,
doar păsărelele pe care
ploaia nu le poate opri
sau tăcerea și acest birou:
stilourile lui, lupa, mașina de scris
mesajele lăsate la urmă:
Astăzi e o zi minunată
Sub copaci, se adună întunericul.
Astăzi s-a sfârșit
alen bank am venit
înainte să fi început.
să picteze ceva.
Drumul spre casă e lung
Te iubesc dar totul
se năruie.
Nu știu cu ce să încep
Prin ochii mei, cuvintele
îmi sunt pădure
dar stiloul meu, stiloul meu
știe calea."
de Clare Shaw
Drumul de o mie de li
"Oraș medieval
în care mai trăiesc doar 61 de suflete
zeci de canale navigabile
pescari și cerșetori pe maluri
nisip fin și scoici ridicate de furtună
la înălțimi amețitoare
și când bate musonul bărcile vechi
se dezmembrează deodată
ca florile fanate
în zare nava care merge sau stă
durerea pe care-o resimte stânca
ce iese din mare și mă învelește
suntem făcuți pentru a ne teme de clipele ce eșuează
suntem mai fragili ca eucalipții
mai ageri decât pietricica ce se strecoară-n pantofi
și parcurge incognito drumul de o mie de li
al vieții al morții și al reînvierii"
de Constantin Abăluță
mama e balerină la Teatrul Bolșoi
"ea a dansat într-o iarnă moscovită pentru Țarul Nikolai
care a aplaudat-o în picioare și i-a oferit
un buchet stufos ca barba lui de trandafiri roșii cu picături de diamant
care puteau fi foarte bine cristale sau picături de rouă
mama a plâns trei zile
mama e cea mai celebră balerină de la Teatrul Bolșoi
ea a dansat într-o iarnă moscovită pentru Lenin
care a aplaudat-o în genunchi și i-a oferit
o mostră din creierul lui genial îmbălsămată
într-o sticluță cu formol
mama a plâns o lună și mostra din creierul lui Lenin
s-a topit de fericire
mama e cea mai celebră balerină din lume
americanii au vrut să o cumpere
dar mama nu și nu mama dansează numai la Teatrul Bolșoi
și a dansat pentru ultima oară tot într-o iarnă moscovită
numai și numai pentru Stalin
care a privit-o ca un lup siberian flămând
și a aplaudat-o ca un dement și i-a trimis o scrisoare
în care era împachetat degetul lui mic încă însângerat
o scrisoare în care o implora
să fie balerina lui iubită toată noaptea
și mama a zis Niet! și când a zis Niet! un glonte
i-a trecut prin tâmplă
mama e cea mai celebră balerină de la Teatrul Bolșoi
ea dansează cu tâmpla însângerată
numai pentru Hrușciov Gorbaciov și Putin
și fiecare o aplaudă în extaz și americanii vor să o cumpere
și mama zice Niet! și când zice Niet! zeci de gloanțe îi trec prin tâmplă"
de Ofelia Prodan
don quijote
don quijote se apleacă spre mine
„Ţine minte, dragul meu Sancho, de la cel care are multe merite, se şi aşteptă să facă mai mult.”
îmi spune
fața lui e tristă
în faţa hanului lui lorenzo
emerson, lake & palmer
cântau
"c'est la vie"
aov
"Actorul
american Ray Liotta, cunoscut în special pentru rolul său din filmul
„Goodfellas”, regizat în 1990 de Martin Scorsese, a murit vineri, la
vârsta de 67 de ani.
Liotta a murit în somn, în timp ce se afla
în Republica Dominicană, unde era implicat în turnarea unui film numit
„Dangerous Waters”.
Ray Liotta se afla într-o revenire
spectaculoasă a carierei sale, conform publicaţiei Deadline. Printre
ultimele producţii în care s-a remarcat se numără The Many Saints of
Newark (2021), No Sudden Move (2021) şi Marriage Story (2019), film care
a obţinut un premiu Oscar în 2020 şi alte cinci nominalizări."
mai
azi e prima zi fără ploaie
după mult timp
în parc gore tunde iarba cu trimmerul
și hrănește câinii fără stăpân
etna se cutremură
rușii se războiesc cu ucraineni
vangelis cântă
"song of the seas "
aov
VI
"am lăsat în urmă
modul în care mă voi purta
cu mine
zbor spre tâmplă
născând o aripă
în întuneric
o clipă
sfetnic tainic
nu am știut ce se întâmplă
cumva sferic
cumva încet
m-am așezat pe măduva spinării
să văd pământul
nevertebrat"
de Amalia Brăescu
christen s-a învârtit în cerc
astăzi e o zi minunată
sub copaci
două vrăbiuțe învață
să zboare
mormolocii din baltă
nu au de ales
un sunet se aude în fundal
o orga cântă
"sweet child in time"
[deep purple]
aov
părinții mei mă iubeau atât de mult când eram copil
"că mi-au cumpărat plastilină
să mi-o bag în nas și în gură să nu mai plâng.
când am crescut mai mare, mi-au spus
că mă iubesc atât de mult încât trebuie să mă lege cu sfoară de calorifer
să nu mă fure sectanții. mi-au dat și o savarină
la care mă uitam salivând până s-a topit
că era pe masă, iar eu legată cu sfoară de calorifer.
când am mers la școală, părinții mei
mi-au spus că mă iubesc atât de mult încât trebuie
să iau zece pe linie și mi-au pus în spate
un ghiozdan cu cărămizi. pe drum, m-am împiedicat
de o pietricică fermecată care mi-a spus
că îmi rezolvă temele dacă o țin sub limbă.
când m-am întors acasă, părinții mei m-au luat la întrebări,
dar eu tăceam. tata s-a înfuriat și mi-a ars una
de am înghițit pietricica fermecată
și s-a făcut ditamai pietroiul în stomacul meu.
au chemat salvarea și medicii au scos din stomacul meu un pui de dinozaur.
au dat anunț la mica publicitate și a venit un savant
de la Antipa care l-a disecat
și l-a pus într-un borcan cu formol, iar pe mine m-a împăiat."
de Ofelia Prodan
colaj
"ne vom intalni poate
intr-o alta poveste
mai rabdatoare cu timpul si cu oamenii
happy end...
pana atunci
o sa-ti trimit all my loving
printr-o papusa voodo
pe care o sa o mangai
in fiecare seara.
zilele isi zdreleau fiecare intelesul
in mizeria asta apatica
de pe strazile zilelor,
ajungeau la noi
second hand
izinite, purtate
ca si cand am putea
trai niste zile bolnave.
sufletul meu s-a gandit sa te caute
dar obosit s-a oprit la un colt
sa te astepte pe tine
sa treci pe langa el...
tu erai un teatru ambulant
eu eram si eu un teatru,
unul mai mic
doar ca nu mai conta
aveam atatea zile in fata,
zeii nostri erau de tinichea
downloadul vietii abia incepuse
pentru noi
generatia sperantei...
nici macar cerul nu se mai vedea
de atata teatru
dumnezeu facuse tavan fals
in loc de becuri
de sub el gajaiau boxe de radio
evribaaadi harts
saaaaaamtaims... "
de Ruxandra Stanescu
Șase
"Medalioanele blonde ale plopului
s-au scuturat și au ars în prima zi
de vară. Purtam șorțul meu cadrilat
și fără chiloței și făceam cu mâna din răsputeri
la bărcile din preajma golfului,
agățând apele într-un V argintiu.
Bunica își pansase rana
ca de obicei în camera ei rece și întunecată.
Mama a făcut omletă pentru ceai.
Eu și Charlie am sărit ca puricii
de pe casa veche din piatră și am căzut
chicotind pe banca înverzită.
Unu, doi, trei, pași înapoi
pentru o cursă lungă, patru, cinci, șase...
Și am călcat în hău.
Bucăți de sticlă verde și maro
au rupt șorțul cadrilat
în timp ce m-am prăbușit și Charlie se holba
cu ochi mari de broască la brațul meu, îndoit
improbabil înspre cot.
La spital, Kermit arăta necăjit
de confiscarea bomboanelor de ciocolată
și stătea îmbufnat la capătul patului.
Bunica a văzut șorțul în visele ei,
dispărând peste marginea prăpastiei.
În fiecare zi, medicii rezidenți veneau
și își luau mai multe notițe, holbându-se
și zornăind-și stetoscoapele.
Eu mă foiam în scaunul din răchită,
inserând o andrea
în ghipsul prăfuit, mereu
ratând mâncărimea la câțiva centrimetri.
Nu-mi dădeam seama ce am stricat.
Charlie devenise dintr-o dată copilăros,
și, oricum, era băiat.
Am strâns autografe și m-am îmbufnat.
Când în sfârșit mi-am dat ghipsul jos,
brațul meu, ca un balon cu heliu, a plutit."
de Caitríona O’Reilly
Vangelis a murit.
(29 Martie 1943 - 17 Mai 2022)
"Vangelis
Papathanassiou, mai cunoscut de publicul internațional pur și simplu
sub numele de Vangelis, a murit marți, la vârsta de 79 de ani
Vangelis
a devenit celebru după ce a câștigat premiul Oscar în 1981 pentru cea
mai bună muzică originală pentru filmul „Chariots of Fire”.
De asemenea, Vangelis a scris muzică pentru filme precum „Blade Runner”, „The Bounty” și „1492: Conquest of Paradise”.
Cu
o activitate muzicală de peste 50 de ani în care a produs peste 52 de
albume, Vangelis este considerat unul dintre cei mai mari compozitori de
muzică electronică din toate timpurile.
Genurile muzicale abordate sunt muzica electronică, de film, ambientală, clasică și rockul progresiv.
În
anul 1982 Vangelis a câștigat premiul Oscar pentru coloană sonoră
originală, pentru filmul „Chariots of Fire”. Tema albumului a stat o
săptămână pe primul loc în Statele Unite, după ce a avut o ascensiune
timp de un an.
Vangelis a început să compună încă de la vârsta
de 4 ani și a fost un muzician autodidact. A studiat muzica, pictura și
regia de film la Academia de Arte Frumoase din Atena"
Pătimitorii
"În ziua aceea la marginea câmpului
sprâncenele noastre de iarbă încărunțeau
câte unii înviau
cu patimă înviau
călcau tacticoși peste frunze
cu măști de aur pe față cu inegalabile torțe în mâini
veneau spre noi
după o lege liniștita și firească
aveau ochelari negri purtau ghete mari
eșarfele lor fumegau
luna se ascundea după minarete
pe după giuvaerul care e focul
ei mă priveau obosiți mă întrebau
"tu ce mai faci"
le răspundeam o singură vorbă "auuu". "
de Gellu Naum
istoria care se repetă
vântul sfâșie acoperișurile
rușii spun minciuni
norii sunt groși
mame țipând
un doctor își cere scuze
un copil rătăcește
în ucraina găsim cadavrele acum
aov
la prânz
vrăbiile se înghesuie în jurul bălților
stropind apă
în raze de lumină
un câine flămând
își așteaptă proprietarul
în afara restaurantului
în parc
o fată în alb
zâmbește
în timp ce ascultă
"flautul fermecat"
[mozart]
aov
***
e frig afară
și se întunecă
john denver
stă pe plajă
și cântă
"a song for all lovers"
aov
marți dimineața devreme
lalelele s-au ofilit
cele mai recente prosti ale lui putin
stârnesc europa
prețurile la benzină cresc
trezit cu mahmureală
adun sticle de bere goale
și ambalaje de chipsuri pentru a le arunca
un chin
păpușile matrioska
mă privesc
la marginea orașului
cântau King Crimson
"Epitaph"
aov
***
azi dimineață
ai stat în sufragerie în cămașa ta roz
mâncând mere și ciocolată
lumina de la ferestre era albă
eu ascultam
"green desert"
[tangerine dream]
hamlet ne privea
aov
***
lătratul unui câine
nechezatul unui cal
strigătul unei copil
asa de
viața este minunată
vorba lui
frank capra
aov
***
bujorii de vară
atârnă ca niște cârpe
în vânt
se prăbușesc
ca bătrânii
după un prânz lung
până dimineață se vor trezi
aov
