Dana Nechita - Tufanele la Sumerna

Sa ne iubim ca florile

Sa ne iubim ca florile
in noi insine
Sa crestem pe ramura
vie a cuvintului
Eu sunt
A
petala strigarii,
tu esti
U
friguroasa floare
Sa ne iubim ca florile
in noi insine
ca litere singure
in interiorul cuvintului
O, tu cuvintule
sex si matrice
din care se naste
intreg viitorul
Sa ne iubim ca florile
in noi insine
in voi insiva
in ei insisi,
ca florile, numai ca florile,
florile dalbe,
flori de mar.

de Nichita Stanescu

-------------------------------------------------------
Pictura : Dana Nechita
Nume tablou : Tufanele la Sumerna
Data : 2014
Dimensiunea : 20 x 30 cm
Media:Ulei pe panza

Dana Nechita - Curtea veche

ZIUA EMIL ISAC

Astept

Aştept mereu şi nu ştiu ce aştept.
Aştept o fată să-mi vie la piept.
Aştept un blestem, ori un cântec aştept,
Şi nu ştiu ce aştept.

Cu ochi aprinşi aştept. Şi tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morţile în mine.
Şi renasc toate vieţile.
Şi tot nu vine.

Aştept, aştept. Şi nu ştiu ce aştept.
Aştept, lumină ori noapte?
Aştept, viaţă ori moarte?
Aştept, aştept. Şi de departe
Mă cheamă ale beznei şoapte...

de Emil Isac

--------------------------------------------------------------------------------
Emil Isac (n. 17 mai 1886, Cluj - d. 25 martie 1954, Cluj) a fost un poet român, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române.
Emil Isac a fost fiul avocatului Aurel Isac (1845–1932) și al soției sale, profesoara de desen, Eliza născută Roșescu (1854–1922).
a studiat la Liceul Piariștilor din Cluj și Liceul Grăniceresc din Năsăud. A urmat cursurile de la Facultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj. A locuit în mare parte din viața sa, în orașul Cluj (mai exact începând cu 1895). A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în data de 25 noiembrie, în revista „Familia” apoi a colaborat la „Viața nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viața românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaștri și Pe lângă apa care trece.
Deja de pe vremea studiului la Facultatea de Științe Juridice din Cluj, Emil Isac a făcut cunoștință cu ideile progresiste și umanitariste și s-a atașat cauzei clasei muncitoare.
După moartea sa, în 1954 a fost înființat un muzeu în casa sa din oraș, Muzeul „Emil Isac”, format din trei mari camere, dedicate vieții poetului, tatălui său și lucrărilor sale.
------------------------------------------------------------------------------------
Pictura : Dana Nechita
Nume tablou : Curtea veche
Data : 2013
Dimensiunea :
Media:Ulei pe panza

Gustave Caillebotte - Promenada la Argenteuil

Poem

– Servus, zise Umbra, iacă, te privesc.
Orice faci, într-una stau să te-amăgesc.
Nu-ţi dau strop, nici cale, stau cu tine-ntr-una,
Să-ţi arăt din soare cum se iscă luna.

- Servus, i-am zis Umbrei, nu mă tem de tine.
Soarele şi Luna le-am trecut prin mine.
Ce îmi zici acum? Că-s fruct trecut şi sterp?
De la tine, Umbră, ce să tot aştept?

S-a jucat prin falduri, a tăcut un pic,
Aşteptând s-o caut, să o tot ridic.
Stau. Mă fac că dorm. Tac. Îmi stă în cale,
Umbra ce-am făcut-o. Povârnită-n jale.

– Servus, zice Umbra, stând asupra mea.
– Azi ţi-s slugă, servus, mâine eşti a mea…

de Cristina Tătaru

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Gustave Caillebotte - Promenada la Argenteuil
Data: 1883
Stilul: Impresionism
Media: ulei, panza
Dimensiunea: 74.4 x 60.3 cm
Colectie privata
Gustave Caillebotte (n. 19 august 1848, Paris – d. 21 februarie 1894, Gennevilliers, Hauts-de-Seine) a fost un pictor francez, membru al mișcării impresioniste, deși stilul său era mai apropiat de realism decât a celorlalți impresioniști.

Gustave Caillebotte - Case la Trouville

Înflorire

Când morţii îşi plănuiesc următoarea naştere,
Cimitirele miros a primăvară.

Vin mai aproape decât visele
călătorindu-⁠se din lumile lor pentru a muri în aceasta.

Dintr-⁠o dată îi observi, trupul ţi se-⁠nfioară
când merg mai departe trecând pe lângă tine,
de parcă ai fi un spectru.

Cupola ta, un cer albastru, cu câţiva nori alburii

sunt o draperie subţire, fără puterea de a te ocroti.
Sunete de clopote şi scoici de mare ţi se-⁠apropie de urechi,
Fiecare respiraţie înseamnă prezenţă.

Primăvara se revelează totul în materie din nou.
Oglinzi sclipitoare atârnă în vânt,
ochii dau pretutindeni în floare.

de Amir Or

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Gustave Caillebotte - Case la Trouville
Data: 1884
Stilul: Impresionism
Media: ulei, panza
Dimensiunea: 74.4 x 60.3 cm
Colectie privata
Gustave Caillebotte (n. 19 august 1848, Paris – d. 21 februarie 1894, Gennevilliers, Hauts-de-Seine) a fost un pictor francez, membru al mișcării impresioniste, deși stilul său era mai apropiat de realism decât a celorlalți impresioniști.

Gustave Caillebotte - Case la Argenteuil

Zic unii

Zic unii că viaţa continuă la o bifurcare;
zic unii – izbândă; alţii întind un semn de egal

între viaţă şi absenţa ei; iar unii zic că viaţa
ne-⁠a fost dată să îi servim pe-⁠aceea a căror viaţă

nu este viaţă. Zic eu: tu.
Şi-⁠aceasta se explică cu uşurinţă: încă o dată noaptea îmbracă

ceea ce se poate vedea. Acasă se aprind lămpile
Iar în lumină nu-⁠i nici o privire
exceptând-⁠o pe cea din oglindă, nimic exceptând ceea ce mă vede pe mine
văzându-⁠l; şi nu aduce aceasta eliberare ci dorinţă, nu moarte

ci viaţă. Iar eu iau din această privire căldura şi
frigul – noaptea
îmbracă totul.

Şi mi-⁠e dor de cel ce mă vede prin pipăit,
Iar eu nu-⁠mi amintesc nimic. Aceasta doar.

de Amir Or

---------------------------------------------------------------------------
Gustave Caillebotte - Case la Argenteuil
Data: 1884
Stilul: Impresionism
Media: ulei, panza
Dimensiunea: 74.4 x 60.3 cm
Colectie privata
Gustave Caillebotte (n. 19 august 1848, Paris – d. 21 februarie 1894, Gennevilliers, Hauts-de-Seine) a fost un pictor francez, membru al mișcării impresioniste, deși stilul său era mai apropiat de realism decât a celorlalți impresioniști.

Ivan Shishkin - Ploaie in padurea de stejar

Şi în grădina suspendată plouă

…Şi în grădina suspendată plouă
Cam de la miezul nopţii până la ceasul unu,
Izbind în frunze
Şi în clopotele florilor, scobindu-le adâncuri sunătoare,
Şi alungând arpegii lente peste iazuri.
Şi întinzând coarde de sunete din streşini până la ferigi…

de Conrad Aiken

------------------------------------------------------------------
Ivan Shishkin - Ploaie in padurea de stejar
Titlul original: Дождь в Дубовом Лесу
Data: 1891
Stilul: Realism
Ivan Ivanovich Shishkin (25.01.1832-20.03.1898) a fost un pictor rus peisagist strâns asociat cu miscarea Peredvizhniki.
Pictor rus, a studiat la Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova, urmand apoi cursurile Academiei Imperiale din Saint Petersburg.
A ramas cunoscut ca unul din cei mai mari peisagisti ai tuturor timpurilor, realismul si forta lucrarilor sale fiind aproape de perfectiune.

Carl Larsson - In gradina

Soare de vara


Maret e soarele , imens si orbitor ,
Prin cerurile goale umbla-ncetisor ,
Si-n zilele senine , luminoase ,
Mai des ca ploaia razele-si descoase.

Desi obloanele le coboram spre soare
Pentru a tine odaia in racoare ,
El va afla o crapatura , doua-n care
De aur degetele sa-si strecoare.

In podul de paienjanisuri plin coboara ,
Prin gaura de cheie se strecoara ,
Si printr-un colt de tigla faramata
In grajd el zambetu-si arata.

In vremea asta , fata sa cea plina
Cuprinde tot ce e-n gradina ,
Si-mprastie o calda , lucie privire
Prin iedera ascunsa -n fire.

Prin dealuri si pe-al lor azur afund
Da roata-n cer sclipind , c-un adevar profund ,
Copilul sa il bucure si rozei sa-i dea umbra ,
El , gradinarul lumii astfel se preumbla.

de Robert Louis Stevenson

-----------------------------------------------------------
Carl Larsson - In gradina
Data: 1883; Sweden
Stilul: Impresionism
Media: watercolor, paper
Dimensiunea: 93 x 61 cm
Nationalmuseum, Stockholm, Sweden
Carl Larsson (n. 28 mai 1853, Stockholm – d. 22 ianuarie 1919, Falun) a fost un pictor suedez. Picturile, acuarelele și desenele sale prezintă de obicei secvențe din viața familiei pictorului care avea 8 copii. În operele sale apare frecvent locuința din Sundborn, soția sa Karin cu copiii. Pictorul împreună cu soția lui sunt considerați în Suedia, întemeietorii locuințelor în culori pastel, cu ferestre mari luminoase. Casa lor este azi un muzeu. În Germania Larsson devine cunoscut în 1909 prin cartea „Casa de sub soare".

Kit Wood - O zebră și un parașutist

* * *

pe un cer aproape de un albastru perfect
un parașutist plutește
în incertitudine
nu își mai aduce aminte
culoarea unei rochii purtată de o zebră
la balul de la fermă:
alb cu negru
sau negru cu alb

(cav)

-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Kit Wood
Titlul:O zebră și un parașutist
Titlul original: Zebra and Parachute
Data : 1930; Paris, Franța
Stilul:Naïve Art (Primitivism), Post-Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste: Tate Modern, London, UK
Date despre pictor:
John Christopher Wood (7 aprilie 1901 - 21 august 1930), cunoscut și sub numele de Kit Wood , a fost un pictor englez care sa născut în Knowsley , lângă Liverpool .

Max Gubler - Lesende in roter Jacke - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI MAX GUBLER

***

azi dimineață
inexplicabil
mașina de cernut gîndurile
despre care nu vorbim niciodată
s-a defectat

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Max Gubler
Titlul:Lesende in roter Jacke
Titlul original: Lesende in roter Jacke
Data : 1938
Stilul: impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Max Gubler (născut la Zürich, 26 mai 1898, a murit în Zürich, 29 iulie 1973) a fost artist elvețian .

Aurel Băeşu - Pălăria roșie - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI AUREL BĂEȘU

* * *

o pălărie visătoare de culoarea macilor
coborîtă din pod de curînd
netezindu-și ușor borul
respiră o rapsodie de primăvară
în așteptarea unui joben.

(cav)

-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Aurel Băeşu
Titlul: Palaria rosie
Titlul original: Palaria rosie
Data :
Stilul: impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Aurel Băeşu (26 mai 1896, Fălticeni — 24 august 1928, Piatra Neamţ), a fost un pictor român.Mic de statură, extrem de vioi, a văzut lumina zilei într-o familie cu multe greutăţi materiale. Era fiul unui modest funcţionar de prefectură. Rămas orfan de mamă la o vârstă fragedă, s-a ataşat de a doua mamă, Natalia Băeşu, după recăsătorirea tatălui său.
Între 1907 şi 1912 urmează cursurile gimmaziului „Alexandru Donici” din Fălticeni, unde dă dovadă de reale aptitudini pentru desen. După absolvirea acestuia, se înscrie în anul 1912 la Şcoala de Belle Arte din Iaşi unde studiază pictura timp de patru ani cu Constantin Artachino şi Gheorghe Popovici. Aici se remarcă alaturi de alti doi tineri – Mihai Onofrei şi Adam Bălţatu. Este distins de către Academia Română, în anul 1915, cu Premiul I „Lecomte de Nöuy” pentru desen.
În timpul primului război mondial este mobilizat.
Spirit cercetător, simţind nevoia unei culturi artistice mai cuprinzătoare, pleacă în Italia pentru a se înscrie la cursul liber de pictură al Institutului de Belle Arte din Roma. Aici rămâne pentru doi ani, între 1920 şi 1922.
În 1926, o nouă călătorie în Europa, cu popasuri în Franţa, Slovenia şi Ungaria, contribuie la o treptată decantare a impresiilor, la realizarea unor forme noi de expresie, cu tendinţe de simplificare decorativă.
Bolnav de tuberculoză, moare pe 24 august 1928 şi este înmormântat în cimitirul Valea Viei din Piatra Neamţ.

Philippe de Champaigne - Ultima cină - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI PHILIPPE DE CHAMPAIGNE

Cina cea de taină

Zise Crist: "O să mă vândă
Unul dintre voi!" Şi-amară
I-a pătruns atunci durerea
Pe-ucenici, şi-L întrebară:
Doamne, eu?

Şi Ion nestrămutatul,
Vai, şi Petru, plin de spaimă,
Şi 'mprejur din nou cu toţii
Tremurând pe rând îngaimă:
Doamne, eu?

Ce să zic atunci eu, biata,
Eu cu inima mea slabă –
Când şi cei tari în credinţă,
Când şi însăşi stânca 'ntreabă:
Doamne, eu?

de Carmen Sylva

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Philippe de Champaigne
Titlul:Ultima cină
Titlul original:
Data : circa 1652
Stilul: Baroc
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea: 158 cm (62.2 in) x 233 cm (91.7 in).
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Philippe de Champaigne (26 mai 1602 – 12 august 1674) a fost un pictor francez din perioada barocului, un principal exponent al scolii franceze.
Nascut in Bruxelles intro familie saraca, Champaigne a fost elevul pictorului peisagist Jacques Fouquières. In 1621 s-a mutat in Paris, unde a lucrat cu Nicolas Poussin la decorarea Palais du Luxembourg sub indrumarea lui Nicolas Duchesne, cu a carui fiica s-a casatorit. Conform lui Houbraken, Duchesne s-a suparat pe Champaigne deoarece devenise mai popular decat el la Curte, de aceea Champaigne s-a reintors la Bruxelles si a locuit cu fratele lui. Doar dupa moartea lui Duchesne s-a reintors si s-a casatorit cu fiica lui.Champaigne a lucrat pentru Regina Mama, Marie de Medicis si pentru cardinalul Richelieu. A fost membru fondator al Académie de peinture et de sculpture in 1648.
Mai tarziu (1640), a fost influentat de Jansenism.Dupa ce fiica lui a fost, dupa cum se spune, vindecata miraculos la manastirea de calugarite din Port-Royal, el a pictat Ex-Voto de 1662, acum in muzeul Luvru, care o reprezinta pe fiica sa impreuna cu Maica Superioara Agnès Arnauld.
Champaigne a pictat numeroase picturi, mai ales cu subiecte religioase si portrete. Influentat de Rubens la inceputul carierei, stilul lui a devenit apoi mai auster.
Elevii lui au fost nepotul sau Jean Baptiste de Champaigne, William Faithorne, Jean Morin si Nicolas de Plattemontagne.A murit in Paris in 1674.