Francisco Goya - Autoportret cu ochelari

RATARE

Ce bărbați cu totul și cu totul remarcabili am pierdut fiind prea tânără,
nenăscută încă.
Cum am putut rata, Doamne,
Pe Francesco Goya, pe Anton Cehov, pe Antonie de Saint – Exupery?
“Ce oameni, ce sunt cei de acum” ar fi spus și Coșbuc.
dacă aș fi avut optsprezece ani
cu 180 de ani, cu 65 de anis au cel puțin cu 20 de ani mai devreme
nu mi-aș fi pierdut timpul, v-o jur,
aș fi luat poștalionul spre Madrid și m-aș fi făcut remarcată de Goya,
până astăzi aș fi rămas cu un evantai în mână pe o terasă
sau dezbrăcată pe o canapea sau
vrăjitoare dansând cu mătura prin aer.
Am fi stat de vorbă despre satul său natal Fuendetodos sau despre
contrastul dintre Napoleon, omul reformelor și
Napoleon, omul care își trimite soldații la moarte; am fi stat de vorbă
despre inchiziție și despre femeia pe care a pictat-o în drumul ei spre rug
și despre care scrie sub desen: “Nimeni nu poate rușina pe cineva
care nu are nimic de care să se rușineze”.
Sau am fi discutat despre explicația unui alt desen: “Fața, îmbrăcămintea,
vocea, toate sunt false. Toți vor să oară ceea ce nu sunt și nici măcar pe ei
]nsuși nu se cunosc”. Goya ca prefreudian.
Goya care a fost romantic pentru romantici, impresionist pentru impresioniști, suprarealist pentru suprarealiști, Goya care este și va fi.
Goya s-a îndoliat deja pentru grozăviile secolului douăzeci;
Goya care sub desenele grozăviile războiului cu francezii a scris:
“Nu ajută la nimic să împuști.”
Goya care a învățat până la bătrânețe cele mai noi tehnici de gravură,
Goya de care sunt îndrăgostită și nici nu simt diferența de vârstă.
Goya –
cetățean al secolului nostrum rătăcit prin secolul optsprezece, se întâmplă.

Iar Cehov?
Un bărbat care bea o cupă de șampanie înainte de clipa morții,
Cehov care m-a învățat mult mai multe despre viață decât
profesorii de anatomie pe când îi țineam cărțile pe genunchi,
deschise clandestine sub bancă la Facultatea de Medicină pe care
am absolvit-o amândoi.
Cehov care ar fi putut să îmi spună direct, privindu-mă în ochi:
“În tot ceea ce facem principalul ne e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce
visăm ci puterea noastră de a îndura: Să știi să îți porți crucea
și să îți păstrezi credința”;
Cehov cel reţinut poate că s-ar fi deschis în prezenţa mea, cine ştie?
poate că ar fi ieşit din rolul său de observator;
poate i-aş fi injectat Streptomicină, vindecând-ul de turbeculoză şi ar mai fi avut timp să mai scrie,
l-am fi aşteptat împreună pe Godot,
poate m-ar fi iubit...

Dar dacă aş fi trăit cu Francesco sau cu Antosa
nu aş fi putut face cunoştinţă în Sahara cu Micul Prinţ
şi nu l-aş fi auzit pe şarpe spunându-i:
“Te simţi puţin singur şi printre oameni “...

Dacă l-aş fi cunoscut pe Antoine când aveam optsprezece ani ne-am fi cunoscut aşa cum cunoaşte femeia bărbatul în Biblie
şi am fi râs fugărindu-ne printre dune.
El m-ar fi purtat pe aripile avionului său peste mediterană,
şi poate nu m-ar fi durut căderea printre valuri ...

Oricum e o impertinenţă să pendulezi între
Goya, Cehov şi Saint-Exupery
şi să fii mai tânără decât Ei.


de Riri Sylvia Manor
Pestrit, Editura Paralela 45, 2010

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Francisco Goya - Autoportret cu ochelari
Titlul original: Autorretrato con gafas
Data: 1801
Stilul: Romantic
Media: Ulei pe pănză
Dimensiunea: 49 x 63 cm
Musee Bonnat, Bayonne, France

Claude Monet - Park Monceau, Paris

TABLOURILE ŞI POEZIILE CARE ÎMI VORBESC.

Cum ar fi să te urci într-o mașina de epocă și sa-i cunosti pe idolii tai ? O întrebare la care mi-am răspuns imediat, făra să stau pe gânduri. Într-o clipă am ridicat ancora, și înarmat cu un carnet de șofer european, o carte de versuri pestriță am luat calea Parisului.
Prima oprire a fost la teatru, invitat fiind chiar de Molière la premierea comediei Tartuffe. La intrare însuși Iago mi-a transmis salutări de la Majestatea Sa, Shakespeare. Un început bun, nu.
Emoționat fiind, la început, nici nu am observat ce vecini de seamă am. În stânga Monet, în dreapta Goya însoțit de Maja cea frumoasă. Cu două rânduri mai în față, Renoir, în stânga lui Poetul - Charles Baudelaire.
De la premieră, nu au lipsit : Saint-Exupery, Cehov, Micul Prinţ, George Secan, Fellini.
După reprezentaţie ne-am întâlnit într-un Sat Global, pentru a sărbători. La o masă rotundă în “trei colţuri”, Eu, Goya, Monet, am comandat fiecare un Pahar de ceai. Am început să vorbim, ca şi cum ne-am cunoaşte de secole: de nuferi, despre dinozauri, de Importanţa neimportantului, despre Cărţile moştenite, de Haos, Frică, despre Reuşita în viaţă, de Ratare, de Oamenii străini, ocolind discuţia despre deşert.
La plecare nu am Ratat sa vorbesc cu Goya separat; avertizându-mă să am grijă să nu mă obijnuiesc să mor şi mai ales la monştrii …
În drum spre maşina, întâlnindu-l pe Federico , l-am salutat cu:
Arrivederci Fellini ! pe curând.
În timp ce mă pregăteam să plec mi-am zis: O ce zi de sărbătoare !, Încă mai am de citit.

(cav)

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Claude Monet - Park Monceau, Paris
Data: 1876
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 65 x 93 cm
Haags Gemeentemuseum, The Hague, Netherlands
Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franța.
Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc .

Gustave Courbet - Plaja la Palavas

ZIUA GUSTAVE COURBET

Oamenii străini

Oameni străini
Navighează uneori paralel nouă.
Câteodată îşi flutură mâinile şi ne salută
sau
îşi coboară ancora înspre pământul nostru..
sau
ne aruncă săgeţi otrăvitoare
dar NICIODATĂ
nu ne produc dureri la fel de mari ca aceia care
locuiesc împreună cu noi,
în aceeaşi casă, odaie, pat, sacrosancta familie.

Diferenţa dintre revolver distanţat
Şi un revorver de la distanţa zero.

de Riri Sylvia Manor
din Save as ..., 2007

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Riri Sylvia Manor (Aberfeld) este cunoscuta in toata lumea si in Israel ca Profesor de Oftalmologie si Neuro-Oftalmologie dar visul ei in anii tineretii era cu totul diferit. Scria poezii dela virsta de noua ani si in anii de scoala se simtea atrasa numai de domeniul literaturei,filosofiei, teatrului si regiei cinematografice.
La virsta de 18 ani a renuntat la visele tineretii si si-a schimbat orientarea caci si-a dat seama ca in perioada aceia la toate facultatile de stiinte umanistice din Romania se propaga numai ideologie marxist-leninista si literatura produsa de mercenari ai condeiului.
A urmat cursurile Facultatii de Medicina de la Bucuresti si in 1960,inainte de a pleca in Israel,a scris o poezie de ramas bun poezie....
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
The Beach at Palavas
Gustave Courbet - Plaja la Palavas
Titlul original: Le bord de mer à Palavas
Data: 1854
Stilul: Realism
Dimensiunea: 46 x 36 cm
Musée Fabre, Montpellier, France
Gustave Courbet, (n. Jean Désiré Gustave Courbet, 10 iunie 1819, Ornans/Franche-Comté - d. 31 decembrie 1877, La Tour-de-Peilz/Elveția) a fost un pictor francez, care a condus mișcarea artistică a realismului în pictura franceză din secolul al 19-lea. Într-unele din operele sale exprimă un naturalism violent, ca în tabloul intitulat Originea lumii, 1866. Angajat în evenimentele politice ale timpului său, a fost ales în conducerea Comunei din Paris din anul 1871. Viața lui coincide cu o perioadă deosebit de furtunoasă di istoria Franței: întoarcerea pe tron a Bourbonilor după căderea lui Napoleon, Revoluția din iulie 1830, Revoluția din 1848, a II-a Republică, al II-lea Imperiu, Comuna din Paris și, în fine cea de-a III-a Republică. În ciuda convingerilor sale republicane, Courbet nu este legat de niciun regim politic al Franței secolului al XIX-lea, rămânând fidel, cum avea să spună el însuși, "regimului libertății".

Enrique Martínez Celaya - Suspectul - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ENRIQUE MARTINEZ CELAYA

* * *

dimineața trec pe o poteca liniștită
cu gîndul la ideile altora
crescute în peisajul cu un copac

în amurg
sunt acuzat de vrăjitorie
cînd frunzele stejarului ard

(cav)

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Enrique Martínez Celaya
TitluL: Suspectul
Titlul original:
Data : 2015; US
Stilul: Realism contemporan
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea: 457 x 336 cm
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Enrique Martínez Celaya (n. 9 iunie 1964) este un artist contemporan care lucrează în pictura, sculptura, fotografie, poezie și proză, prezentat în contexte pe care el le numește adesea "cicluri" sau "medii". Lucrarea sa artistică analizează complexitatea și misterele experienței individuale, în special în relația sa cu natura și timpul, și explorează problema autenticității revelate în relațiile și tensiunile dintre imperativele personale, condițiile sociale și circumstanțele universale. Aceste examinări duc adesea la proiecte complexe care abordează memoria, familiaritatea, atașamentul, dragostea, moartea și dorința.
Deși gândirea lui este influențată de literatură și filozofie, lucrarea sa privește experiența subiectivă și responsabilitățile practice ale vieții de zi cu zi, mai degrabă decât urmează tendințele practicilor culturale și ale teoriei critice. Lucrările sale au făcut obiectul mai multor publicații monografice, printre care Enrique Martínez Celaya , 1992-2000 (Wienand Verlag: Cologne, 2001), și Enrique Martínez Celaya: Metode de lucru (Ediciones Polígrafa: Barcelona, ​​2013) și Martínez Celaya: 2015 (Radius Books: Santa Fe, 2016).

Michael Ancher - O fată cu floarea-soarelui - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI MICHAEL ANCHER

* * *

acoperită de florile lui van gogh
coapsele tale vibreză galben
trasînd drumul spre o stea
necunoscută
un vis născut
în lanul de grîu
acoperit de niște corbi răutăcioși

(cav)

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Michael Ancher
TitluL: O fată cu floarea-soarelui
Titlul original:
Data : 1889
Stilul:
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste: Statens Museum for Kunst
Date despre pictor:
Michael Ancher (9 iunie 1849 – 19 septembrie 1927) a fost un pictor danez. El a fost un reprezentant al curentului impresionist și un co-întemeiator al coloniei de artiști din Skagen.
Michael a fost fiul comerciantului Hans Michael Ancher și al Ellenei Elisabeth Munch. Michael Ancher a studiat între anii 1870–1871 la Academia de artă din Copenhaga. El debutează ca pictor în anul 1874, între timp întreprinde numeroase călătorii în Franța și Italia. În 1884 se stabilește în Skagen unde pictează împreună cu mai mulți prieteni și soția lui Anna Ancher. Aici în Skagen el va întreține relații cu pictori străini și contribuie la întemeierea unei școli de pictură impresionistă. După moartea sa în Skagen i se va înființa un muzeu personal care-i poartă numele.

James Wilson Carmichael - Shipping off Seaham by John Wilson Carmichael - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JAMES WILSON CARMICHAEL

* * *

mi-l amintesc pe zorba:
plecînd din creta spre o altă insulă
murdar de cărbune
mirosind a mahoarcă grecească
alături de bubulina
plictisit niciodată
cu instinctele treze
dansînd sirtakis cu tănărul intelectual

sunt gînduri pe care nu le pot scrie decît noaptea
trezit brusc din somn
de o furtună interioară

(cav)

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: James Wilson Carmichael
Titlul: Shipping off Seaham by John Wilson Carmichael
Titlul original: Shipping off Seaham by John Wilson Carmichael
Data : 1843
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
James Wilson Carmichael (9 iunie 1800 - 1868), cunoscut și ca John Carmichael, a fost un pictor englez , picturi marine .

Marie Laurencin - Tinere cu chitara

Mi-aş face inima chitară

Ce sunete ar scoate ciupite corzi
Pe inima ce-i goală şi vibrează ?
Ţipete de şoimi ce prada îşi vânează,
Sau tânguit de pui, în mâna unor lorzi?

Iubirea-şi cântă mut şi totuşi m-asurzeşte
Şi tânguit şi ţipăt, în cuşca ce-i închisă
Căci nu-i fereastră la sala ei, deschisă,
Cerul să vibreze, când spune că iubeşte.

În sala-i de concert, sunt singur spectator
Şi diva cântă, acum şoptit, acuma parcă zbiară
Cu glasul ei de înger şi-n sunet de chitară
Cântec mut mă-nvaţă, prin gest de muritor.

Când mâna mea îţi dă fiori, pe trupul dezgolit,
În flăcări e chitara şi corzile se-ncing,
Cu buze tremurând, când buzele-ţi ating
În vuiet se preschimbă cântecul şoptit.

Un cântec de iubire răsună şi afară
Din pieptul meu ce pieptul ţi-l atinge
E un duet ce ochii vor a-l plânge,
Născut din glasul tău şi inima-mi chitară.

de Dance Ioan

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Marie Laurencin - Tinere cu chitara
Marie Laurencin (31 octombrie 1883, Paris - 8 iunie 1956, Paris) a fost o pictoriță și o sculptoriță franceză.
În 1907 ea are o expoziție pentru prima oară la "Salonul Independenților". Este același an în care Picasso îi făcea cunoștință cu Guillaume Apollinaire. Din această intâlnire ia naștere o legătură atât de pasionată pe cât de tumultoasă ce durează până în 1912. În 1914, ea se căsătorește cu baronul Otto von Wätjen, pe care îl întâlnise un an mai devreme. Cuplul se refugiază in Spania, după declarația de război, întâi la Madrid apoi la Barcelona. Se asociază cu artiștii Sonia și Robert Delaunay datorită unei întâlniri organizată de Francis Picabia, pentru care ea va compune poezii pentru revista Dada 291 în 1917. Se întoarce la Paris în 1920.
Stilul său este un aport propriu de culori fluide și suave, o simplificare încrezătoare a compoziției, o predilecție pentru anumite forme feminine, alungite și grațioase, ce îi vor permite să ocupe un loc privilegiat în inima Parisului monden al anilor 1920.
Menține legături profunde si benefice cu nenumărați scriitori, pe care îi ilustrează și în opere: Gide, Max Jacob, Saint-John Perse, Marcel Jouhandeau, Jean Paulhan, Lewis Carroll și mulți alții.
Devenită portretistă oficial în mijlocul mondenului feminin (Nicole Groult, Coco Chanel) în anii 1920, Marie Laurencin, se evidențiază de asemenea ca decoratoare a baletului "Les Biches" de Serge Diaghilev pe o muzică de Francis Poulenc (1924), apoi pentru Opera-Comique, Comédie Française, și pentru Ballets de Roland Petit in cadrul Teatrului Champs-Elysées.

Dana Nechita - Flori

Pentru trandafirul din scaunul împărătesc

Roz trandafir, frumseţea ta
nu m-a cruţat. Din drum m-abat
şi mă răsfir, când zmeu - când stea -
prin ziua şi prin soarta ta.
Roz trandafir, care te-nalţi
suprafiresc la albe curţi
din scaunul împărătesc,
pe lespede în faţa ta
şi gândul ar îngenunchea.
Sau poate că tu nici nu eşti?
Vezi - sufletul mi-e-n cumpănă.
O, dac-aş şti, aş căuta,
o, dac-aş şti că fiinţă n-ai,
aş căuta să-mi înfloreşti
aievea-ntruchipându-te,
să nu-mi adii ca din poveşti
sau din închipuiri de rai.
Zmeu tulbure şi amăgit -
eu mi-aş stârni grădinile,
trimite-mi-aş albinele -
din ceara răsăritului
cu foi, pleoape, ghimpi pe fir,
să te clădească trandafir
de la nămiezi la asfinţit.

de Lucian Blaga

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Dana Nechita -
Titlu tablou : Flori
Data:
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea:

Claude Monet - Sena la Vetheuil

Sărbătoare

Ar trebui ca fiecare zi
Să fie sărbătoare,

Trăim atât de puţin

Ar trebui să fim răsplătiţi.
Ar trebui ca fiecare zi din viaţa noastră să fie o sărbătoare
Un joc de artificii în suflet, o căţărare pe razele de lună veche
Nu cea atinsă de cosmonauţi,
O stea în ochi pe care nu se poate ateriza sau din care nu se pot culege probe,
O încântare faţă de degetele noastre care se mişcă şi ne mişcă,
Faţă de persoana noastră proprie înduioşătoare prin limitele sale
sau faţă de persoana iubită care ne atrage ca un magnet
Fiind cea mai ideală care a existat vreodată
Şi care ne răspunde la iubire şi cu care râdem şi culegem viaţa
în pat şi în ochi. Ar trebui să fie zi de sărbătoare. Ar trebui
să avem propriul nostru elicopter
trăim atât de puţin.
Ar trebui să ne decidem dis-de-dimineaţă dacă vom zbura
în acest sfârşit de săptămână la Bermuda
Sau la Cartierul Latin din Paris
Sau să ne oglindim la Lacul Oglinzii din Sierra Nevada
Printre pomii născuţi înainte de Isus, oricum viaţa lor nu e scurtă
De aceea au tot timpul să ne mai aştepte încă.
Sau poate luăm elicopterul pentru Katmandu
Grijulii să nu aterizăm în faţa unei vaci sfinte
Sau şi mai bine decât vaca sfântă să ajungem la insula sfântă din Japonia
Cu un templu în mijlocul pădurii la care înainte de a-i sui zecile de trepte
până la altar
Trebuie să suni la clopoţelul de la intrare
Ca Dumnezeul valabil acolo să ştie că vii şi să aibă timp
să se coboare la altar să te primească.
Ce sfârşit de săptămână interesant am putea avea şi ni se cuvine.
Cum stă scris pe o piatră funerară: “Toată viaţa e un vis”
Dar mie personal nu îmi plac visele. Numai de sărbători îţi aduci aminte.
Trebuie să avem prieteni care ştiu să iubească şi să râdă
înnodaţi în inima noastră ca o batistă care ne aminteşte
Ceva important de alcătuit.
Ar trebui să mai descoperim altă Americă, o altă teorie a relativităţii şi mai
relativă decât aceea, să fim buni,
să nu ne pese de aplauze decât de acelea pe care le primim de la oglindă.
Avem atât de puţine momente de viaţă, fiecare ar trebui să fie o sărbătoare
dacă nu ar exista totuşi o mică problemă:
Oare poate un orgasm prelungit permanent să mai fie orgasm?

Oare dacă totul ar fi o sărbătoare
Ar mai exista cu adevărat sărbători?
Ce dileme mai am în această dimineaţă
înainte de a lua autobuzul spre lucru!


de Riri Sylvia Manor

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Claude Monet - Sena la Vetheuil
Data: 1881
Stilul: Impresionism

Marie Laurencin - Dansatoare

Dans!

Ramasesem singur in pravalia de portelan
Elefantul plecase, dupa o scurta vizita
plina de curiozitate.
Ramasesem singur
si ma uitam in jur:
era un dezastru frumos, cioburi,
gramezi stralucitoare, de toate culorile

Dintre ele, ma chema deodata, cu putere,
un picior de dansatoare, arcuit pe gitul
unei sticle.
Nu mai era nimeni acolo.
Un singur pahar ramasese intreg,
un pahar cu picior lung, frumos,
tot ca un picior de dansatoare
L-am luat si l-am privit in zare.
Parea dornic
sa fie plin — piciorul subtire
tremura usor, intr-o incordare de poanta.

Vitrinele sparte aruncau lumini speriate, nelamurite rumori si cioburile in gramezi chicoteau in aplauze mici, ascutite (—
Ei, da, imi spuneam, fireste, nu se sparg decit lucrurile care se pot sparge!).
Dar gitul sticlei era frint, si picioarele dansau nepereche
Dans, dans!
Paharul gol tiuia a pustiu si-l simteam dornic sa fie plin, in chip arzator, si trebuia umplut, fara indoiala, cu o bautura noua, nemaipomenita, amara si virulenta, si aceasta nu putea fi decit singele meu
Dans, dans!

Ei, da, imi spuneam, voi ridica
paharul plin, rosu,
in cinstea cioburilor,
pentru a invia din mijlocul lor
o dansatoare intreaga, nepieritoare,
ca o victorie a fragilitatii!
Dans, dans!

de Nicolae Labis

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Marie Laurencin - Dansatoare
Marie Laurencin (31 octombrie 1883, Paris - 8 iunie 1956, Paris) a fost o pictoriță și o sculptoriță franceză.
În 1907 ea are o expoziție pentru prima oară la "Salonul Independenților". Este același an în care Picasso îi făcea cunoștință cu Guillaume Apollinaire. Din această intâlnire ia naștere o legătură atât de pasionată pe cât de tumultoasă ce durează până în 1912. În 1914, ea se căsătorește cu baronul Otto von Wätjen, pe care îl întâlnise un an mai devreme. Cuplul se refugiază in Spania, după declarația de război, întâi la Madrid apoi la Barcelona. Se asociază cu artiștii Sonia și Robert Delaunay datorită unei întâlniri organizată de Francis Picabia, pentru care ea va compune poezii pentru revista Dada 291 în 1917. Se întoarce la Paris în 1920.
Stilul său este un aport propriu de culori fluide și suave, o simplificare încrezătoare a compoziției, o predilecție pentru anumite forme feminine, alungite și grațioase, ce îi vor permite să ocupe un loc privilegiat în inima Parisului monden al anilor 1920.
Menține legături profunde si benefice cu nenumărați scriitori, pe care îi ilustrează și în opere: Gide, Max Jacob, Saint-John Perse, Marcel Jouhandeau, Jean Paulhan, Lewis Carroll și mulți alții.
Devenită portretistă oficial în mijlocul mondenului feminin (Nicole Groult, Coco Chanel) în anii 1920, Marie Laurencin, se evidențiază de asemenea ca decoratoare a baletului "Les Biches" de Serge Diaghilev pe o muzică de Francis Poulenc (1924), apoi pentru Opera-Comique, Comédie Française, și pentru Ballets de Roland Petit in cadrul Teatrului Champs-Elysées.

Dana Nechita - Loc de relaxare la Gheraesti -Bacau

Amintire

Unde eşti astăzi nu ştiu.
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ
privirile tale erau albastre şi-nalte de tot.
Zvon legendar se ridică din brazi.
Ochi atotinţelegător era iezerul sfânt.
În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristeţe mă-ncing.

de Lucian Blaga

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Dana Nechita -
Titlu tablou : Loc de relaxare la Gheraesti -Bacau
Data:
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 35 x 45 cm