Ce sunete ar scoate ciupite corzi
Pe inima ce-i goală şi vibrează ?
Ţipete de şoimi ce prada îşi vânează,
Sau tânguit de pui, în mâna unor lorzi?
Iubirea-şi cântă mut şi totuşi m-asurzeşte
Şi tânguit şi ţipăt, în cuşca ce-i închisă
Căci nu-i fereastră la sala ei, deschisă,
Cerul să vibreze, când spune că iubeşte.
În sala-i de concert, sunt singur spectator
Şi diva cântă, acum şoptit, acuma parcă zbiară
Cu glasul ei de înger şi-n sunet de chitară
Cântec mut mă-nvaţă, prin gest de muritor.
Când mâna mea îţi dă fiori, pe trupul dezgolit,
În flăcări e chitara şi corzile se-ncing,
Cu buze tremurând, când buzele-ţi ating
În vuiet se preschimbă cântecul şoptit.
Un cântec de iubire răsună şi afară
Din pieptul meu ce pieptul ţi-l atinge
E un duet ce ochii vor a-l plânge,
Născut din glasul tău şi inima-mi chitară.
de Dance Ioan
Marie Laurencin - Tinere cu chitara
Marie Laurencin (31 octombrie 1883, Paris - 8 iunie 1956, Paris) a fost o pictoriță și o sculptoriță franceză.
În 1907 ea are o expoziție pentru prima oară la "Salonul Independenților". Este același an în care Picasso îi făcea cunoștință cu Guillaume Apollinaire. Din această intâlnire ia naștere o legătură atât de pasionată pe cât de tumultoasă ce durează până în 1912. În 1914, ea se căsătorește cu baronul Otto von Wätjen, pe care îl întâlnise un an mai devreme. Cuplul se refugiază in Spania, după declarația de război, întâi la Madrid apoi la Barcelona. Se asociază cu artiștii Sonia și Robert Delaunay datorită unei întâlniri organizată de Francis Picabia, pentru care ea va compune poezii pentru revista Dada 291 în 1917. Se întoarce la Paris în 1920.
Stilul său este un aport propriu de culori fluide și suave, o simplificare încrezătoare a compoziției, o predilecție pentru anumite forme feminine, alungite și grațioase, ce îi vor permite să ocupe un loc privilegiat în inima Parisului monden al anilor 1920.
Menține legături profunde si benefice cu nenumărați scriitori, pe care îi ilustrează și în opere: Gide, Max Jacob, Saint-John Perse, Marcel Jouhandeau, Jean Paulhan, Lewis Carroll și mulți alții.
Devenită portretistă oficial în mijlocul mondenului feminin (Nicole Groult, Coco Chanel) în anii 1920, Marie Laurencin, se evidențiază de asemenea ca decoratoare a baletului "Les Biches" de Serge Diaghilev pe o muzică de Francis Poulenc (1924), apoi pentru Opera-Comique, Comédie Française, și pentru Ballets de Roland Petit in cadrul Teatrului Champs-Elysées.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu