Gustave Caillebotte - Strada din Paris, Zi ploioasa

Ascultă-mă cum ascultăm ploaia

Ascultă-mă cum ascultăm ploaia,
nici prea atentă, nici distrată,
paşii uşori, picuraţi,
apă care este aer, aer care este timp,
ziua ezită să plece,
noaptea nu a venit încă,
chipuri ale ceţii
la colţul străzii,
chipuri ale timpului
la colţul aceste fraze,
ascultă-mă cum ascultăm ploaia,
fără să mă asculţi, ascultă-mă vorbind
cu ochii deschişi spre înăuntru,
adormită, cu toate simţurile treze,
ploaie, paşii uşori, rumoare de silabe,
apă şi aer, cuvinte fără greutate:
ceea ce am fost, ceea ce sunt,
zilele şi anii, această clipă,
timp fără greutate, apăsare enormă,
ascultă-mă cum ascultăm ploaia,
asfaltul umed luceşte,
ceaţa se ridică şi merge,
noaptea se deschide şi mă priveşte:
eşti tu şi silueta ta de vînt,
tu şi chipul tău de noapte,
tu şi părul tău, fulger lent,
traversezi strada şi-mi intri sub frunte,
paşii de apă pe pleoapele mele,
ascultă-mă cum ascultăm ploaia,
asfaltul luceşte, traversezi strada,
este ceaţa hoinărind prin noapte,
este noaptea dormind în patul tău,
este hula respiraţiei tale,
degetele tale de apă îmi umezesc fruntea,
degetele tale de foc îmi ard ochii,
degetele tale de aer deschid pleoapele timpului,
nălucă de apariţii şi învieri,
ascultă-mă cum ascultăm ploaia,
anii trec, clipele revin,
auzi paşii din camera vecină?
Nici aici, nici acolo: ascultă-i
într-un alt timp care este clipa asta,
ascultă paşii timpului
inventator de locuri fără greutate sau spaţiu,
ascultă ploaia fugind pe terasă,
noaptea crescînd sub arbori,
un fulger şi-a făcut cuibul între foi.
Incertă grădină în derivă
-intră, umbra ta îmi acoperă pagina.

de Octavio Paz

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Gustave Caillebotte: Strada din Paris, Zi ploioasa, 1877. Art Institute of Chicago
Gustave Caillebotte (care, fiind mai tanar decat ceilalti, si-a reunit fortele cu ei la mijlocul anilor 1880) (1848–1894)
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Gustave Caillebotte
Titlul : Strada din Paris, Zi ploioasa
Titlul original:
Data: 1877
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea: 276.2 x 212.2 cm
Unde se gaseste: Art Institute of Chicago, Chicago, IL, US

Date despre pictor:
Gustave Caillebotte (19 august 1848 – 21 februarie 1894) a fost un pictor francez, membru si patron al grupului de artisti cunoscuti sub numele de Impresionisti, cu toate ca a pictat intro maniera mai realista decat multi dintre artistii din grup. Caillebotte s-a remarcat si pentru interesul sau in fotografie ca forma de arta.
Gustave Caillebotte s-a nascut pe 19 august 1848 intro familie pariziana din clasa de sus de pe rue Faubourg, St.-Denis. Tatal sau, Martial Caillebotte (1799-1874), a fost mostenitorul afacerii de textile militare a familiei si, in acelasi timp, judecator al Tribunalului Comercial al departamentului Seine.Tatal lui Caillebotte a ramas vaduv de doua ori inainte de a se casatori cu mama lui Caillebotte, Céleste Daufresne (1819-1878), care a mai avut doi fii dupa Gustave, René (1851-1876) si Martial (1853-1910). Incepand cu anul 1860, familia Caillebotte au inceput sa-si petreaca verile in Yerres, un oras de pe raul Yerres la aproximativ 12 mile la sud de Paris, unde Martial Caillebotte, Sr. isi cumparae o proprietate vasta. Aproximativ in aceasta perioada Caillebotte a inceput sa deseneze si sa picteze.
Caillebotte a obtinut o diploma in drept in 1868 si o licenta de practicare a dreptului in 1870. De asemenea a fost si inginer. Caillebotte a inceput sa viziteze studioul pictorului Léon Bonnat, unde a inceput sa studieze pictura foarte serios. Intrun timp relativ scurt si-a desavarsit stilul si si-a deschis primul studio in casa parintilor sai. In 1873, Caillebotte a intrat la École des Beaux-Arts, dar nu si-a petrecut mult timp pe acolo. A mostenit averea tatalui sau in 1874, iar cei trei frati si-au impartit averea familiei dupa moaartea mamei lor in 1878.Prin 1874, Caillebotte a intalnit si s-a imprietenit cu cativa artisti care lucrau in afara Academiei franceze oficiale, printre care Edgar Degas si Giuseppe de Nittis si s-a alaturat (dar nu a participat) la prima expozitie impresionista din 1874
Stilul lui Caillebotte apartine Scolii de Realism dar a fost puternic influentat de asociatii impresionistii. In comun cu precursorii sai, Jean-Francois Millet si Gustave Courbet, precum si contemporanul sau Degas, Caillebotte a avut ca scop pictarea realitatatii asa cum era si cum o vedea, sperand sa reduca teatralitatea inerenta in pictura. Probabil datorita relatiei sale stranse cu semenii sai, stilul si tehnica sa variaza destul de mult in lucrarile sale, artistul „imprumutand” si experimentind, dar neaderand cu adevarat unui stil anume.

Jan Matejko - Stańczyk, Bufonul

Cântecul bufonului

1. Când eram flăcău la mama
Hei, ce ploaie şi ce vânt
Dam şi eu prin fete iama
Fiindcă plouă pe pământ

2. Iar când mi-a mijit mustaţa
Hei, ce ploaie şi ce vânt
Tot în râs am luat viaţa
Fiindcă plouă pe pământ

3. Dar de când m-a ars năpasta
Hei, ce ploaie şi ce vânt
Şi mi-am luat şi eu nevasta
Plouă-ntr-una pe pământ

4. Şi, de-atunci, bătu-o-ar Gaia
Fie ploaie, fie vânt
Beau şi eu cât toată ploaia
Care cade pe pământ

5. Piesa-i gata, trag oblonul
Hei, ce ploaie e afară
Dacă v-au plăcut bufonii
Mai poftiţi şi-n altă seară

Versuri Cântecul bufonului - Dan Andrei Aldea
Versuri: William Shakespeare (adaptare)

------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Jan Matejko
Titlul : Stańczyk, Bufonul
Titlul original: Stańczyk
Data: 1862
Stilul: Romanticism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea: 120 x 88 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
-----------------------------------------------------------------------
Jan Matejko: Stańczyk, ulei pe pânză
Stańczyk sau Bufonul Stanczyk la știrea căderii orașului Smolensk (în poloneză Stańczyk W Czasie Balu na dworze królowej Bony wobec straconego Smoleńska) este o pictură realizată de Jan Matejko în anul 1862. Acest tablou a fost achiziționat de către Muzeul Național din Varșovia în anul 1924. În timpul celui de al doilea război mondial tabloul a fost furat de către naziști și ulterior confiscat de către Uniunea Sovietică. Pictura a fost retrocedată și s-a întors în Polonia, în jurul anului 1956.
Această pictură, este una dintre cele mai faimoase lucrări al lui Jan Metejko, ea aducându-i celebritatea. Aceasta a fost recunoscută ca fiind una dintre cele mai cunoscute picturi din Muzeul Național din Varșovia, ea făcând parte din „Colecția de picturi poloneze realizate înainte de 1914”. tematica sa principală este contrastul dintre solemnitatea bufonului Stańczyk și agitația plină de viață din fundal. Pictura a dat naștere unei imagini a lui Stańczyk plină de ironie, imagine care a fost percepută și recunoscută de întreaga societate poloneză.
Stańczyk este reprezentat în pictura lui Matejko ca o figură masculină care a trăit în perioada de apogeu a puterii economice, culturale și politice poloneze, din timpul Renașterii din Polonia, pe vremea domniei regelui Sigismund I al Poloniei (a domnit între anii 1506 - 1548). Stańczyk a fost o figură populară, el fiind descris în documentele vremii ca un om elocvent, spiritual și inteligent, care satiriza și comenta adeseori despre trecutul, prezentul și viitorul națiunii. Spre deosebire de alți bufoni de la curțile europene, Stańczyk este și a fost totdeauna considerat mai mult decât un simplu artist de comedie, faima și legenda ce-l învăluie au fost foarte puternice în timpul său și s-a bucurat de o adevărată renaștere a personalității sale în secolul al XIX-lea. Celebritatea sa transpare și astăzi prin prezența lui în literatură, teatru și poezie. Aluziile și glumele lui Stańczyk au fost păstrate și transmise mai departe de către scriitori și istorici, printre care Łukasz Górnicki, Jan Kochanowski, Marcin Kromer, și Mikołaj Rej care l-au lăudat pentru lupta în numele adevărului și împotriva ipocriziei.
Despre viața bufonului Stańczyk nu se știe mai nimic, chiar numele fiind o chestiune de dispută. Sursele contemporane amintesc de bufonii Gaska și Stańczyk. Ambele nume apar în două poeme scurte scrise de către Jan Kochanowski. Numele celor doi bufoni nu sunt niște nume proprii, ci sunt diminutivele cuvintelor „gęś” (de gâscă) și Stanislaw. Toate supozițiile menționate până acum l-au condus pe Aleksander Brückner și pe alți cercetători să creadă că Gaska și Stańczyk sunt de fapt poreclele aceluiași personaj. O altă ipoteză ar fi că, numele bufonului ar fi fost Stanislaw Gaska, nume tipic polonez, ipoteza necredibilă deoarece proveniența numelui ar fi, mai degrabă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, decât din secolul al XV-lea.

Gustav Klimt - Sărutul

Doua Trupuri

Două trupuri unul lângă altul
Sunt uneori două valuri
Marea lor este noaptea

Două trupuri unul lângă altul
Sunt uneori două pietre
Pustiul lor este noaptea.

Două trupuri unul lângă altul
Sunt două rădăcini uneori
Pământul lor este noaptea.

Două trupuri unul lângă altul
Sunt uneori două săbii
Fulgerul lor este noaptea.

Două trupuri unul lângă altul
Sunt două stele, din cerul gol
Prăbuşindu-se.

de: Octavio Paz

-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Gustav Klimt - Sarutul - 1908. Sarutul lui Klimt a devenit cea mai cunoscuta lucrare a artistului. A fost precedat de alte doua faimoase versiuni pe aceeasi tema de Rodin si Munch. Toate trei demonstreaza o preocupare pentru eros si agitatele relatii caracteristice culturii occidentale de la inceputul secolului. Sarutul lui Klimt e mai putin pesimist decat contopirea corpurilor lui Munch si mai putin pretentios decat perechea nuda de iubiti de marmura a lui Rodin. Lucrarea originala a lui Klimt a fost primita cu entuziasm si a fost cumparata direct de la expozitie de catre statul austriac.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Gustav Klimt
Titlul : Sărutul
Titlul original:
Data: 1907 - 1908
Stilul: Art Nouveau (Modern)
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea: 180 x 180 cm
Unde se gaseste: Belvedere, Vienna, Austria

Date despre pictor:
Gustav Klimt (14 iulie 1862, [Baumgarten]/Viena – 6 februarie 1918, Wien-Neubau) a fost un pictor şi decorator austriac, lider al avangardei vieneze şi unul din fondatorii Secesiunii. Arta lui a contribuit în mare măsură la izbucnirea uneia din cele mai mari revoluţii din istoria artei.
Gustav Klimt s-a născut la 14 iulie 1862, la Baumgarten, una din suburbiile Vienei. Tatăl său, de profesiune giuvaergiu, era originar din Cehia. Despre perioada dinainte de anul 1867, privitor la copilăria lui Klimt, nu avem aproape nici un fel de informaţii. Se dovedeşte de timpuriu talentat la desen, la 14 ani reuşeşte la examenul de admitere la „Kunstgewerbeschule” („Şcoala de Arte Aplicate”) din Viena. În anul 1883, fraţii Klimt, împreună cu Franz Matsch, fondează la Viena propria lor şcoală de artă decorativă şi primesc comenzi din mai multe părţi ale Europei. Curând, cei trei pleacă în România unde execută lucrări pentru decorarea castelului Peleş din Sinaia. Una din cele mai renumite picturi ale lui Klimt este „Sărutul” (1907-1908). Ea datează din aşa-numită perioadă „de aur” a artistului. Acest lucru este ilustrat cel mai bine de petalele aurii ce luminează fosforescent scena intimă a sărutului. Măestria decorativă a lui Klimt se poate observa pe exemplul oferit de covorul de flori întins la picioarele celor doi îndrăgostiţi, pe care figurile unite în îmbrăţişare au încremenit într-o imobilitate statuară.

Sir George Clausen RA - Şcolăriţă

Romanță

I

A mea tânără taină afund rămâne-ascunsă
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!

Și singură-n tăcere o simt iar tremurând.

II

A mea flacără este vecinică, nevăzută
Ca și slaba lumină candelei sub mormânt,
Ș-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sânt

Întocmai de zadarnici ca și când n-ar fi fost.

III

Aibi-mă-n pomenirea-ți, la groapa mea nu trece
Făr-a-ți arunca ochiul și fără a gândi
L-aceea ce cenușa-i te simte, deși rece;
Singura chinuire și iad ce-aș suferi

Este de a fi stinsă din pomenirea ta.

IV

Ascultă-mi ast din urmă glas singur pentru tine
Virtutea nu oprește a plânge pe cei morți;
În veci eu ți-am cerut-o, fă-mi singurul ast bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porți,

Întâia ș-a din urmă răsplată de amor.

de George Gordon (Lord) Byron

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Sir George Clausen RA
Titlul : Şcolăriţă
Titlul original:
Data:
Stilul:
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Sir George Clausen RA (18 aprilie 1852 – 1944), a fost un artist englez care a lucrat in ulei si acuarela, gravura, mezzotint, dry point si, ocazional, litografii.
S-a nascut in Londra, fiul unui artist decorativ, din 1867-1873 a urmat cu succes cursurile clasei de desen de la scoala South Kensington Schools. Dupa absolvire a lucrat in studioul lui Edwin Long RA si in Paris sub indrumarea lui William-Adolphe Bouguereau si Robert Fleury.
Subiectele picturilor lui sunt peisajele. Picturile lui exceleaza in redarea aspectului lucrurilor in pete de lumina, sau in adapostul umbros al unei magazii sau grajd.
A fost profesor de pictura, a publicat lucrari despre arta. Clausen a fost artist oficial de razboi in timpul Primului Razboi Mondial, in care logodnicul fiicei lui si-a pierdut viata; aceasta tragedie l-a inspirat in pictura „Youth Mourning”

Sir George Clausen RA - Portret de tânără - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI GEORGE CLAUSEN

* * *

cine va şti
văzând această narcisă albă
la ce mă gândeam când pictam
ochii verzi peste frunzele verzi
în grădina de primăvară ?

(cav)

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Sir George Clausen RA
Titlul : Portret de tânără
Titlul original:
Data:
Stilul:
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Sir George Clausen RA (18 aprilie 1852 – 1944), a fost un artist englez care a lucrat in ulei si acuarela, gravura, mezzotint, dry point si, ocazional, litografii.
S-a nascut in Londra, fiul unui artist decorativ, din 1867-1873 a urmat cu succes cursurile clasei de desen de la scoala South Kensington Schools. Dupa absolvire a lucrat in studioul lui Edwin Long RA si in Paris sub indrumarea lui William-Adolphe Bouguereau si Robert Fleury.
Subiectele picturilor lui sunt peisajele. Picturile lui exceleaza in redarea aspectului lucrurilor in pete de lumina, sau in adapostul umbros al unei magazii sau grajd.
A fost profesor de pictura, a publicat lucrari despre arta. Clausen a fost artist oficial de razboi in timpul Primului Razboi Mondial, in care logodnicul fiicei lui si-a pierdut viata; aceasta tragedie l-a inspirat in pictura „Youth Mourning”.* * *