Marie-Guillemine Benoist - Inocenţa între virtute şi viciu

ANIVERSAREA CONVINGERILOR FEMINISTE PRIN PICTURA LUI MARIE GUILLEMINE BENOIST

Un cântec pentru Rimahό



Și cine era atât de viteaz
precum Rimahό
care s-a aplecat și a sărutat țărâna
pe unde a trecut iubita lui
și ea a trecut mândră și trufașă
și toți ceilalți l-au făcut prost
iar el din nou s-a aplecat și din nou a sărutat țărâna,
știind prea bine că ceilalți l-au făcut prost.

Și pieptul lui era plin de bucurie,
plin de bucurie.

Cine era atât de viteaz precum Rimahό
de șapte mii de ori să-l fi ucis,
numai ca să sărute țărâna
pe unde a trecut iubita lui.


Cine este viteaz precum Rimahό,
cine are dragoste precum Rimahό,
ca să sărute aceste țărâni.

de Pantelis Mihanikos
 

--------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Marie-Guillemine Benoist
Titlul: Inocenţa între virtute şi viciu
Titlul original:
Data: 1920
Stilul: neoclasicism
Mod de realizare:ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Marie-Guillemine Benoist , născuta Marie de Laville-Leroux Guillemine , 18 decembrie 1768 la Paris , a murit în acelaşi oraş la 8 octombrie 1826 , este un pictor francez al şcolii neoclasice .
Marie Benoist Guillemine este formata de către Elisabeth Vigee Le Brun din 1781 . În 1784 , ea la cunoscut pe poetul Charles-Albert Demoustier. Ea intră ca sora ei, Marie-Elisabeth Laville-Leroux , in atelierul lui Jacques-Louis David , pictor la Curtea lui Napoleon I, în 1786.
Tabloul Inocenţa între virtute şi viciu , în chip de subiect mitologic, reflecta convingerile sale feministe, este bine descris ca un om în timp ce ea este una dintre cele mai tradiţionale femei. Marie Benoist Guillemine a expus pentru prima data la Salon in 1791 un tablou inspirat din mitologie.
În jurul lui 1795 , Marie Benoist Guillemine a abandonat subiectele clasice pentru pictura de gen, după numeroase atacuri se eliberează treptat de influenţa lui David. Ea a continuat cariera de succes ca pictor şi a expus la Salonul din 1800 Portret de negresă , care i-a adus imediat reputaţia. A pictat o dupa şase ani de la abolirea sclaviei , acest tablou, este considerat un manifest de emancipare a sclavilor şi plin de feminism . Tabloul va fi cumpărate de către Ludovic al XVIII-lea în 1818 .
Marie Benoist Guillemine a câştigat o medalie de aur la Salonul de 1804 şi a primit o pensie de la guvern. Ea a deschis un studio de la acea dată exclusiv pentru femei in care ea le învaţă pictura. Ea primeşte un comision de la Napoleon Bonaparte , pentru a-i face portretul lui pentru oraşul Gent şi a realiza un portret si al Elisa ei Bonaparte , sora împăratului şi ducesa de Lucca, în 1805 .
Unii au văzut în ea un spirit înaintea timpului său, aspiraţiile sale pentru emancipare şi talentul său a fost înăbuşit de greutatea societăţii, în ciuda promisiunilor Revoluţiei .