marți, 7 martie 2017

Aniversarea pictorului Boris Mikhaylovich Kustodiev

ERA NOAPTEA MEA

Era noaptea mea
ploaia mea
primul meu pantof
era floarea mea inflorita tot anul
era focul meu
patul meu
copacul meu de singe
erau ochii ei primii sori
eu pentru ea inaltam cetati.


de HOMERO ARIDIJIS (Mexic)



 --------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Boris Mikhaylovich Kustodiev
 Titlul: Pe volga
Titlul original:
Data:
 Stilul:
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste: 

Despre pictor:

Boris Mikhaylovich Kustodiev(7.03.1878-28.05.1927) a fost un pictor rus şi scenograf.
Boris Kustodiev sa născut în Astrahan, în familia unui profesor de filozofie, istorie a literaturii, şi logica care a murit de tanar,toate sarcinile financiare şi materiale au căzut pe mama lui .Familia Kustodiev a închiriat o mica aripa in casa unui negustor bogat. Artistul a scris mai târziu, "Toti negustorii bogati şi abundenti de viaţă au fost acolo, chiar sub nasul meu ... A fost ca ceva dintr-un joc de Ostrovski." Artistul a reţinut aceste observaţii ale copilăriei ani de zile, recreindu-le mai târziu în uleiuri şi acuarele.
Familia Kustodiev a inchiriat o mica aripa din casa unui negustor bogat.Acolo baiatul si-a format primele impresii despre modul de viata a clasei de negustori provinciali. Artistul a retinut aceste impresii care l-au ajutat in picturile sale.Intre 1893 si 1896, Boris a studiat la seminarul teologic si a luat lectii particulare de arta de la Pavel Vlasov. Ulterior, din 1896 pana in 1903, s-a inscris la cursurile lui Ilia Repin de la Academia Imperiala de Arta din St. Petersburg.A luat si lectii de sculptura si grafica.Prima sa expozitie a avut-o in 1896.
Între 1893 şi 1896, Boris a studiat la Seminarul Teologic şi a luat lecţii particulare de arta din Astrakhan de la Pavel Vlasov, un elev al lui Vasili Perov. Intre 1896 - 1903, el a participat la atelierul lui Ilya Repin, la Academia Imperiala de Arte din Sankt-Petersburg. Totodată, el a luat cursuri de sculptură în conformitate cu Dmitri Stelletsky şi în gravură în conformitate cu Vasilii Mate.El a expus prima data în 1896.
"Am speranţe mari pentru Kustodiev," a scris Repin. "El este un artist talentat si un om grijuliu şi grav, cu o dragoste profundă a artei, el face un studiu atent al naturii ..." Când lui Repin i s-a comandat pentru a picta un tablou de mari dimensiuni, pentru a comemora aniversarea a 100 de ani de stat Consiliului, el l-a invitat pe Kustodiev să fie asistent.Pictura a fost extrem de complexa şi a implicat o mare de munca. Împreună cu profesorul său, tanarul artist a făcut studii de portret pentru pictură, iar apoi a executat partea dreapta a lucrarii.De asemeni,in final la acel moment, Kustodiev a făcut o serie de portrete ale contemporanilor pe care el i-a considerat a fi camarazii săi spirituali. Acestea au inclus pe artistul Ivan Bilibin (1901, Muzeul de rusă), Moldovtsev (1901, Krasnodar Regional de Muzeul de Arta), şi Mate gravor (1902, Muzeul rusă).Lucrul la aceste portrete l-au ajutat considerabil pe artist, forţându-l să facă un studiu apropiat de modelul său şi pentru a penetra lumea complexa a sufletului uman.
In 1903, s-a casatorit cu Julia Proshinskaya (1880-1942).
El a vizitat Franţa şi Spania, cu o subvenţie din partea Academiei Imperiale de Arte în 1904. De asemenea, în 1904, el a participat la atelierul privat al lui René Ménard de la Paris. După aceea el a călătorit în Spania, apoi, în 1907, în Italia, iar în 1909 el a vizitat Austria şi Germania, şi din nou, Franţa şi Italia. În timpul acestor ani, a pictat portrete şi mai multe piese de gen. Cu toate acestea, indiferent de unde Kustodiev s-a întâmplat să fie - în soare Sevilia sau în parcul de la Versailles - a simţit atracţia irezistibilă a Patriei sale. Dupa cinci luni, în Franţa, s-a întors în Rusia,a scris cu bucurie evident prietenului său că el a fost din nou o dată mai mult "în ţara noastră rusă binecuvântata".
Revoluţia rusă din 1905, care a zguduit fundamentele societăţii, a evocat un răspuns viu în sufletul artistului. A contribuit la reviste satirice Zhupel (Bugbear) şi POCHTA Adskaya (Mail iadului). La acel moment, el a întâlnit prima oară pe artiştii de Mir iskusstva (World of Art), un grup de artişti ruşi inovatori. El s-a alăturat asociaţiei lor în 1910 şi, ulterior, au luat parte la toate expoziţiile.
În 1905,in primul rand s-a apelat la Kustodiev sa ilustreze, un gen în care a lucrat pe parcursul intregii sale vieti. El a ilustrat multe lucrări ale literaturii ruse clasice, inclusiv Suflete moarte de Nikolai Gogol, Mihail Lermontov ,Lev Tolstoi.
În 1909, el a fost ales în Imperial Academia de Arte.El a continuat să lucreze intens, dar o boală gravă, tuberculoza a coloanei vertebrale l-a coplesit.La sfatul medicilor sai el a plecat în Elveţia, unde a petrecut un an de tratament într-o clinică privată. El a continuat să furnizeze materiale de bază pentru lucrările sale, el a pictat în timpul anului . În 1918, el a pictat Sotia comerciantului, care a devenit cea mai celebra dintre picturile sale.
În 1916, el a devenit paraplegic "Acum, lumea mea este camera mea"., scria el. Capacitatea de a rămâne plin de bucurie şi plin de viaţă, în ciuda paraliziei lui te lasa uimit. Tablourile sale colorate şi vesele piese de gen nu arată suferinţa sa fizică, şi, dimpotrivă, da impresia de o viaţă lipsită de griji şi de veselie. Marţi lui Pancake / Maslenitsa (1916) şi Fontanka (1916) sunt toate pictate din amintirile sale. El reface meticulos propria copilărie, în oraşul aglomerat pe malurile Volgai.
n primii ani de după Revoluţia rusă din 1917 artistul a lucrat cu mare inspiraţie în diverse domenii. Teme contemporane au devenit baza pentru activitatea sa, fiind reprezentată în desene pentru calendare şi coperte de carte, şi în ilustraţii şi schiţe de decoratiuni stradale, precum şi unele portrete (Portretul contesei Grabowska).Capacitatea lui pentru reviste ca lan de porumb şi Panorama Red Red au atras atenţia din cauza vivacitatii lor şi claritatii subiectului lor. Kustodiev, de asemenea, a lucrat în litografie, care să ilustreze lucrări de Nekrasov. Ilustratiile sale de povestirile lui Leskov Darner şi Lady Macbeth din districtul Mtsensk au fost repere în istoria de carte Rusiei de proiectare, atât de bine au corespuns imaginilor literare.
Artistul a fost, de asemenea, interesat în proiectarea peisajului pe etape. El a început lucrul în teatru în 1911, când a conceput seturi pentru Alexander Ostrovski. Aceasta a fost succesul lui.În 1913, el a conceput decoruri si costume pentru la Teatrul de Arta din Moscova. Talentul său în acest domeniu a fost deosebit de evident în lucrarea sa la piesele lui Ostrovski; Este o afacere de familie, un accident vascular cerebral de noroc, lupi şi oi, şi Storm.
În 1923, Kustodiev s-a alăturat Asociaţiei Artiştilor Plastici din Rusia revoluţionară. El a continuat să picteze, să graveze,sa ilustrez cărţi, şi design pentru teatru până la moartea sa, de tuberculoză la 28 mai 1927, la Leningrad.

Aniversarea unei rochii cu pictorul olandez Piet Mondrian

ANIVERSAREA UNEI ROCHII CU PICTORUL OLANDEZ PIET MONDRIAN

Faute De Mieux

Călătorii, artă, necazuri, zambile,
Un sărut, o rochie, o rimă –
Nu spun că-s hrană pentru inimă,
Ma-ajută totuşi să mă petrec prin zile.



de Dorothy Parker

--------------------------------------------------------------------------------------- -
Rochia Mondrian a fost creată de Yves Saint- Laurent în 1965 (Colecţia Toamnă- Iarnă), introducând astfel curentul Pop Art în moda pariziană. Pentru tânărul creator de modă (Yves Saint- Laurent avea 29 de ani atunci), rochia Mondrian a fost o adevărată declaraţie de sensibilitate artistică şi avangardism. Ea a fost inspirată de Compoziţie cu roşu, galben şi albastru (1921) a lui Piet Mondrian.
Faimoasa rochie a fost expusă în cadrul Metropolitan Museum of Art’s Costume Institute din New York, iar un exemplar scos la licitaţie de Casa Christie s-a vândut cu 35 000 euro.
De la apariţia sa, rochia a inspirat numeroşi creatori de modă mai mult sau mai puţin cunoscuţi, acest model insinuându-se în viaţa noastră.
--------------------------------------------------------------------------------------- -

 Composition with Red, Yellow and Blue, 1937 - 1942 - Piet Mondrian
Pictor: Piet Mondrian
Titlul: Compozitie rosu, galben si albastru
Titlul original:
Data:1937 - 1942
Stilul: Neoplasticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 69 x 72.5 cm
Unde se gaseste: Tate Modern, London, UK

Despre pictor:
Piet Mondrian (original Pieter Cornelis Mondriaan, 7 martie 1872 – 1 februarie 1944) a fost un pictor olandez și un contributor important la mișcarea artistică de Stijl, care a fost fondată de Theo van Doesburg. Deși bine cunoscute, des-parodiate și chiar trivializate, picturile lui Mondrian arată o complexitate mult mai adâncă decât simplicatatea lor aparentă. Picturile nereprezentaționale pentru care este cel mai bine cunoscut, și care consistă de niște forme rectangulare de roșu, galben, albastru și negru, și sunt separate de linii groase, negre și rectilineare, sunt de fapt rezultatul unei evoluții artistice care s-a întâmplat în cursul de aproape 30 de ani și care a continut până la sfârșitul vieții lui Mondrian.
Piet Mondrian (1877 – 1944) a fost puternic influenţat în creaţiile sale de culoare, prin George Seurat şi fauvism . Descoperind cubismul, Piet Mondrian a dezvoltat un nou stil denumit neo- plasticism (“De Stijl”, în olandeză).

Aniversarea pictorului elvetian Giovanni Giacometti

ANIVERSAREA PICTORULUI ELVETIAN GIOVANNI GIACOMETTI

Pasarea

Cand iti iei zborul
De ce nu-ti duci cu tine, macar
Trilul
Care mi-a scaldat toata casa
In singele-mi cald.


de Mak Dizdar (R.S.F. Iugoslavia)

Fotografia postată de Ciobotaru Adrian.

--------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Giovanni Giacometti
Titlul: Peisaj de toamna
Titlul original:
Data:1932
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Despre pictor:
Giovanni Giacometti (7 martie 1868 – 25 iunie 1933) a fost un pictor elvetian, tatal artistilor Alberto si Diego Giacometti si al arhitectului Bruno Giacometti.

luni, 6 martie 2017

Aniversarea lui Michelangelo - Crearea lui Adam

ANIVERSAREA LUI MICHELANGELO

* * *

robii lui Michelangelo cei fără chip
duc o luptă apocrifă de sute de ani
cu Adam din Cappella Sistina
pentru supremaţia în artă.


o voce doar întreabă:
cine eşti tu ?
ce-ai fost ?

de Cireşaru Dan

 




Sistine Chapel Ceiling: Creation of Adam, 1510 - Michelangelo
--------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Michelangelo
Titlul: Crearea lui Adam
Titlul original:
Data:1510
Stilul: Renaştere
Mod de realizare: fresca
Dimensiunea: 570 x 280 cm
Unde se gaseste: Capela Sixtină. Vatican

Despre pictor
Michelangelo Buonarroti (n. 6 martie 1475, Caprese, Provincia Arezzo - d. 18 februarie 1564, Roma) a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii Italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și madrigalului.

Aniversare Hortensia Papadat Bengescu - Femeia in faţa oglinzii




ANIVERSARE HORTENSIA PAPADAT - BENGESCU

Femeia in faţa oglinzii

Cu privire la muzică, ştii ce-mi vine în minte? Fiecare din noi e un instrument, fiecare suflet are sunetul lui. Aşa, de pildă, unii au o vioară... alţii un pian discordat... alţii o mandolină... unii castaniete... celălalt un cimpoi, un trombon, o chitară... Alţii gramofoane, adică sunt veseli, trişti sau sensibili, numai pe plăcile altora; mai sunt şi fluiere, piculine, sunt şi ţiuitori de moşi... Închipuieşte-ţi un suflet care ar suna ca toba mare! Sunt şi harfe minunate ca sufletul tău, Alina...! Al meu are două instrumente, fireşte două. Am statornicit că trăiesc dublu: un fluier duios, care cântă în mijlocul naturii, cântă o doină simplă, molcomă, armonitoare... şi când sunt între oameni, o orchestră complicată, dureroasă, tumultoasă. Să porţi mereu, sau aproape mereu o orchestră în tine, e obositor, nu e aşa, amica mea? Sunt şi zile când cântă divina armonie a vreunui solo minunat... sunt şi astfel de zile- puţine, rare. Mi-aduc aminte de unele... Ce proastă sunt azi... îmi vine să plâng fără pricină... Am aşa zile fluide. Dar tu? Ce întrebare! Tu nu, tu eşti cuminte.
Da... sunt şi ceasuri bune. Să le lăsăm să doarmă... să nu le deşteptăm. Să nu ne turburăm singuri sufletul. Să nu ne întoarcem lângă gardurile peste care ne-a aruncat vreun stufiş parfumul, să nu ne rătăcim pe potecile pe unde am cules vreo bucurie... să nu cercetăm colţurile de văi şi coastele de dealuri pe unde am lăsat vreun suspin să cadă... să nu alergăm înfriguraţi pe cărările unde am auzit vreun cântec cum n-a mai fost altul... Să nu răscolim, cu mâini ce profanează, pământul unde am îngropat vreo amintire. E o durere zadarnică. Nu mai găsim- nu se mai întoarce- acelaşi palpit, aceeaşi izbitură de sânge în piept şi obraz, aşa cum a fost nu mai reînvie. Trebuie să ţi-o spui cu putere, numai ţie singur, ca să nu te trezeşti nebun, căutând, pe câmpiile pustii, florile odinioară căzute din mila drumului.
Să porţi în tine o orchestră! Valuri de armonie să se înalţe şi să coboare ca jocurile mării! Ce obositor cântec! Adesea mă doare trupul de truda lui...
Prin ce greşeală s-au închis în mine aceste melodii, care nu se vor întrupa în muzică niciodată, care se zbat ca un şipot prins între stânci fără să se poată scurge! Ce e omul de vină de el singur? Din picătura din care s-a creat, de ceea ce a fost în ea de lanţul nesfârşit al eredităţilor?
De ce poartă el pedeapsa atâtor dorinţi de care nu are vină?


de Hortensia Papadat Bengescu


François-Joseph Navez - Musical Group, 1821
--------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: François-Joseph Navez
Titlul: Grup muzical
Titlul original:
Data:1821
Stilul: Neoclasisism
Mod de realizare:ulei pe panza
Dimensiunea: 47 x 36 cm
Unde se gaseste:

Date despre pictor:



François-Joseph Navez (16 noiembrie 1787 – 12 octombrie 1869), pictor francez neoclasic. A lucrat mai ales la Bruxelles.
Dupa ce a urmat pentru un timp cursurile de arta la Academie des Beaux-Arts din Bruxelles, castigand premiul intai la editia din 1812 a Salon Ghent, Navez a primit o bursa care i-a permis sa ajunga la Paris. Aici a fost elevul pictorului neoclasic Jacques-Louis David, revenind la Bruxelles in 1816, cand profesorul sau fusese exilat acolo. Influentat profund de David, mai ales in tehnica si naturalism, Navez a fost si un mare admirator al lucrarilor lui Jean-Auguste-Dominique Ingres, descoperite in perioada petrecuta in Italia intre 1817 – 1821.
Dezamagit la intoarcerea in Bruxelles de faptul ca era considerat de negustorii de arta doar un portretist si minor pictor de gen, Navez s-a dedicat picturii istorice. Chiar daca faptul ca fusese elevul lui Jacques Louis David nu il facea prea apreciat in Bruxelles, unde era la mare moda romantismul, artistul a reusit totusi sa se impuna. In jurul anului 1830 a devenit director al Academiei din Bruxelles, adoptand temporar un stil marcat de romantism, dar in 1851 nu reusea sa se obisnuiasca deloc stilului realist promovat la Salonul de la Bruxelles. A renuntat ca atare sa mai participe la expozitii, continuand totusi sa picteze si a demisionat din postul de la Academie in 1859. Tot mai bolnav, orbeste si isi pierde partial auzul, asa ca in ultimii ani de viata se multumeste sa corespondeze cu diversi prieteni, artisti si dealeri, dictandu-si scrisorile. Aceasta bogata corespondenta s-a dovedit ulterior o importanta sursa de informatii despre viata artistica de la jumatatea secolului XIX.
 

Jurnalul zilei - O calatorie pe strazile Parisului cu Pier Paolo Pasolini

*

Deschid fereastra spre-o albă
dimineață de luni și strada nepăsătoare
cu luminile și zgomotele ei, îmi smulge
prezența, rară printre biruri.
Această deplasare... prin zile așa străine
de timpul ce părea să-mi fie hărăzit,
un timp fără întoarceri și opriri,
un spațiu împlinit de ființa mea,
aproape-o prelungire a existenței mele,
a căldurii mele, a corpului meu...
și n-a mai curs... Acum mă aflu în alt timp,
un timp ce-și rânduiește diminețile
în strada aceasta la care mă uit, de nimeni știut,
în acești oameni ieșiți dintr-o altă istorie...


de Pier Paolo Pasolini

Din Jurnale
Roma 1950


Fotografia postată de Ciobotaru Adrian.

--------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Eugène Galien-Laloue
Titlul: Paris Arcul de Triumf
Titlul original: Arc De Triomphe
Data:
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:ulei pe panza
Dimensiunea: 47 x 36 cm
Unde se gaseste: Musée des Beaux-Arts

Date despre pictor:
Eugène Galien-Laloue (11 decembrie 1854 – 1941) a fost un pictor francez de origine franco-italiana.S-a nascut in Paris pe 11 decembrie 1854. A fost un popularizator al scenelor de strada, pictate de obicei, toamna sau iarna. Picturile lui de la inceputul anilor 1900 reprezinta cu acuratete epoca in care traia: un Paris frematand de viata, fericire, la Belle Époque, cu trasuri trase de cai, tramvaie si primele sale omnibuze. Lucrarile lui Galien-Laloue sunt valoroase nu numai pentru contributia la arta secolului al XX-lea, dar si pentru istoria reala, un document al ei. Lucrarile lui sunt expuse la Musée des Beaux-Arts, Louvier; Musée des Beaux-Arts, La Rochelle; Mulhouse, Franta.

O plimbare cu barca cu Oscar - Claude Monet

* * *

în barca ce nu se leagănă
suflete fără odihnă
cuvinte mute.

memoria nopţii
pluteşte printre săruturi lăsate pe nuferi.


de Ciresaru Dan

--------------------------------------------------------------------------------------- -
“ Nu am decât meritul de a fi pictat întocmai după natură străduindu-mă să reproduc propriile impresii față de fenomene trecătoare și schimbătoare.”
citat de Oscar-Claude Monet
--------------------------------------------------------------------------------------- -




Pictor: Oscar-Claude Monet
Titlul: Barca mica pe bratul mic al Senei la Argenteuil
Titlul original:
Data: 1872
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:ulei pe panza
Dimensiunea: 47 x 36 cm
Unde se gaseste: Colectie privata

Date despre pictor:



Oscar-Claude Monet (14 noiembrie 1840, Paris – 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franţa.
Monet s-a născut la Paris, Franţa. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea şase ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air – schiţe rapide făcute în aer liber – pe plajele Normandiei, l-a învăţat câteva tehnici ale picturii în 1856.
Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătuşa sa Lecadre a fost de acord să-l scape de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradiţională predate la universitate nu i-au fost pe plac.
În 1862 el a studiat arta cu Charles Gleyre la Paris, unde l-a întâlnit pe Pierre-Auguste Renoir împreună cu care a fondat mişcarea impresionistă. Ei au pictat împreună şi au rămas prieteni toată viaţa.
Monet putea să folosească și studioul pentru a-și picta modelele la un preț redus. El a pictat-o pe Camille Doncieux și, mai târziu, s-au căsătorit. Monet a pictat Femei în Grădină la sfârșitul anilor 1860. După nașterea primului lor copil, Jean, s-au mutat la o casă în Argenteuil, în apropierea Râului Sena. Au locuit acolo timp de șase ani, până când Camille a murit; el a pictat-o moartă pe pat. Monet s-a mutat apoi la o casă din Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, unde a plantat o grădină mare.
În 1872 (sau 1873) Monet a pictat Impression, soleil levant (franceză: Impresie, răsărit de soare – acum în Musée Marmottan, Paris), un peisaj din Le Havre, care a fost expus la prima expozi
ție impresionistă din 1874. Se spune că Louis Leroy, un critic ostil, a folosit numele de „Impresioniste” din titlul acestei picturi, comentând că picturile lui Monet erau mai degrabă „impresii” decât lucrări de artă terminate. La a treia expoziție, din 1876, pictorii pe care noi îi grupăm cu termenul de impresioniști, foloseau deja termenul acesta pentru a se descrie.
El s-a căsătorit cu Alice Hoschede pe data de 16 iulie 1892, cu care avea o aventură în timpul căsătoriei cu Camille.
În anul 1892 Monet a pictat o serie de lucrări reprezentând Catedrala Rouen, din diverse unghiuri și la perioade diferite ale zilei. Douăzeci de vederi ale catedralei au fost expuse la galeria Durand-Ruel în 1895. El a pictat de asemenea și câteva mori de făină.
Lui Monet îi plăcea foarte mult să picteze natură controlată – grădina sa, eleșteul, nuferii săi sau podul său. În grădină avea o livadă cu sălcii și o mlaștină. Monet a pictat între altele și malurile Senei. În 1914, Monet a început o nouă serie de picturi ale nuferilor săi la sugestia prietenului său, politicianul Georges Clemenceau. În anul 1911 artistul își pierde soția, Alice, urmând ca peste doar trei ani să-și piardă și primul său fiu, Jean. În 1923 suferă o intervenție chirurgicală la unul din ochi deoarece artistul suferea tot mai mult de pierderi de vedere.
Cu aceste cuvinte Claude Monet își definea în 1926 propria activitate la sfârșitul unei lungi existențe dedicate cu pasiune, în totalitate, picturii. El a rămas în istorie drept părintele fondator al mișcării impresioniste și cel care a inspirat o nouă poetică a momentului și a unei sensibilități formale și lirice a materiei. Se stinge din viață pe data de 5 decembrie 1926, fiind înconjurat de prieteni.
Este înmormântat la Cimitirul Bisericii Giverny, Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, Franța.
Vânzarea recentă a unei picturi a lui Monet a depășit 18 milioane de euro.
 

Intermezzo pictural cu George Henry Boughton

Mi-am facut, iubito

Mi-am facut, iubito
Testamentul …

Sa-mi ingroape ramasitele
in ochii tai.

De dimineata. Pentru ca ai
Ploapele deschise …
Fara zavor.

----------

Sa nu atingi acest sarut

Sa nu atingi acest sarut …
Are o lacrima
Inauntru …

-------------

Cate am vazut

Cit galeben de frunze moarte.
Cit albastru dureros in singe.
Cite gemete inabusite
 Am vazut.

Cite
Si ce putine.

de Fernando Rielo (Spania)








 --------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: George Henry Boughton
Titlul: Portret de femeie
Titlul original:
Data: 1873
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:ulei pe panza
Dimensiunea: 47 x 36 cm
Unde se gaseste: Colectie privata

Date despre pictor:



George Henry Boughton (4 decembrie 1833 – 19 ianuarie 1905) a fost un pictor  de peisaje si compozitie, ilustrator si scriitor anglo-american.
Boughton s-a nascut la Norwich in Norfolk, Anglia, fiul fermierului William Boughton. Familia a emigratin  Statele Unite in 1835, iar el a crescut in Albany, New York unde si-a inceput cariera de artist autodidact. In prima etapa a fost influentat de artistii scolii  Hudson River School.La varsta de 19 ani a fost recunoscut ca pictor de peisaje si si-a deschis primul atelier in 1852. In 1853, American Art Union a achizitionat una dintre primele sale lucrari pentru a-i finanta sase luni de studiere a artei in Anglia. A finalizat aceasta perioada de studiu cu un tur de lucru in Lake District, Scotia si Irlanda.
Dupa reintoarcerea in S UA, Boughton si-a expus lucrarile in Washington, D.C. si New York, insa la sfarsitul anilor 1850 a decis in final sa se mute in Europa. Intre 1859-1861 a studiat arta in Franta sub indrumarea lui Pierre Edouard Frère (1819–1886) si Edward Harrison May (1824–1887).
In 1861 Boughton si-a deschis un atelier in Londra, si, cu toate ca traia in Anglia, totusi s-a concentrat pe subiecte din istoria coloniala americana.Tanarul Van-Gogh care a vizitat Londra in 1873-1875 a fost foarte impresionat de lucrarea lui Boughton „God Speed!” .
Boughton a ilustrated  „The Scarlet Letter” a lui Nathaniel Hawthorne si poemele lui Henry Wadsworth Longfellow.
Boughton a murit de inima pe 19 ianuarie 1905, in atelierul lui din Campden Hill, Londra.
 

duminică, 5 martie 2017

Giovanni Battista Tiepolo - Apollo si Daphne

Apollo si Daphne




Zeul luminii , Apollon cu plete de aur , s-a născut pe insula Delos. Leto , mama lui , prigonită de zeiţa Hera , nu-şi găsea adăpost nicăieri. Urmărită de balaurul Python , trimis de Hera , ea rătăci prin lumea largă şi la urmă se ascunse pe insula Delos , care pe atunci plutea pe valurile mării furtunoase.
Legenda spune că tânărul Apollon , scântâietor ca lumina fulgerului , zbura pe cerul albastru , ţinând lira în mâini şi arcul de argint pe umeri .Mândru şi plin de voioşie , el zbura la mari înălţimi deasupra pământului , ameninţând tot ce era rău , tot ce era zămislit de întuneric. Zeul Apollon – strălucitor şi plin de voie bună – a cunoscut şi amărăciunile , a fost şi el lovit de nenorocire. Aceasta s-a întâmplat după ce l-a răpus pe Python. 
Cum stătea el mândru de isprava făcută lângă trupul monstrului pe care-l doborâse cu săgeţile , văzu alături pe Eros – tânărul zeu al iubirii , care îşi întindea arcul de aur. Râzând Apollon îi zise:
– La ce îţi foloseşte , copile , arma ta înfricoşătoare ? Lasă-mă mai bine pe mine să arunc săgeţile de aur , cele fără greş , cu care am ucis chiar acum pe Python.Nu cumva îţi trece prin minte să te măsori cu mine , care am mare faimă ca aruncător de săgeţi?
Jignit , Eros îi răspunse cu mândrie:
– Săgeţile tale , zeule Apollon , nu dau greş niciodată , ele doboară totul , dar săgeata mea are să-ţi vie şi ţie de hac.
Eros îşi întinse aripile aurii şi , cât ai clipi din ochi , se ridică pe înaltul Parnas. Acolo , scoase din tolbă două săgeţi : pe una , care răneşte inima şi trezeşte dragostea , i-o înfipse în inima lui Apollon , iar pe a doua , care ucide dragostea , o trimise în inima nimfei Dafne , fiica lui Peneios , zeul unui râu.
Apollon o întâlni într-o zi pe Dafne şi se îndrăgosti de ea. Dar nimfa , cum îl văzu pe Apollon cel cu plete de aur , fugi de el ca vântul, căci săgeata lui Eros , ucigătoare a dragostei , îi străpunsese inima. Zeul alergă pe urmele ei.
– Opreşte-te , frumoasă nimfă , strigă Apollon , de ce fugi de mine ca o biată mioară fugărită de lup? Zbori de parcă ai fi o porumbiţă ce fuge de vulturi. Doar nu-ţi sunt duşman! Priveşte , ţi-ai rănit picioarele în spinii ascuţiţi ai mărăcinişului! Te rog , opreşte-te! Doar nu sunt un păstor muritor de rând , ci Apollon , fiul lui Zeus , stăpânul tunetelor.
Frumoasa Dafne fugea însă tot mai iute. Atunci începu să alerge şi Apollon , de parcă ar fi avut aripi. Se apropie tot mai mult de ea.Î ncă puţin şi o ajunse! Dafne îi simţi răsuflarea. Puterile o părăsiseră şi , istovită , îl chemă în ajutor pe tatăl său , Peneios:
– Tată , scapă-mă! Şi tu , pământ , deschide-te şi înghite-mă! Luaţi-mi înfăţişarea ce am , căci numai suferinţe îmi aduce!
Cum rosti cuvintele acestea , toate părţile trupului îi înţepeniră. O coajă de copac îi acoperi făptura , părul i se prefăcu în frunziş , iar braţele , înălţate spre cer , se schimbaseră în ramuri. Apollon zăbovi îndelung , îndurerat , în faţa laurului ( dafinului ).În cele din urmă zise:
– Fie dar ca numai din verdeaţa ta să fie împletită cununa ce-mi va împodobi fruntea şi numai frunzele tale să fie de azi înainte mândră podoabă a kitharei ( lirei) şi tolbei mele! Frunzele tale să nu se ofilească niciodată şi tu să rămâi de-a pururi verde!
Parcă în semn că-i împărtăşeşte vrerea , laurul îi răspunse lui Apollon foşnind lin din ramuri şi înclinându-şi vârful înverzit.

Apollon este unul dintre cei mai vechi zei ai Greciei. În cultul lui s-au păstrat urme vizibile de totemism. De exemplu , în Arcadia oamenii se închinau lui Apollon înfăţişat în chip de berbec. La început , Apollon era zeul turmelor.Treptat el a devenit zeul luminii. Mai târziu , a început să fie considerat protectorul coloniştilor , al coloniilor greceşti ce se întemeiau , iar apoi ocrotitorul artelor , al poeziei şi al muzicii. În afară de aceasta , Apollon a fost şi zeul care a prezis viitorul. În toată lumea antică se bucura de mare faimă templul lui Apollon din Delfi , în care făcea preziceri Pitia. Bineînţeles că prezicerile erau făcute de preoţi care ştiau bine tot ce se petrece în Grecia şi erau ticluite în aşa fel , încât puteau fi interpretate în mai multe feluri.




--------------------------------------------------------------------------------------------------- -



Pictor: Giovanni Battista Tiepolo
Titlul:  Apollo si Daphne
Titlul original:  Apollo and Daphne
Data: 1743 - 1744
Stilul: Rococo
 Mod de realizare:ulei pe panza
Dimensiunea:  79 x 96 cm
Unde se gaseste:

Date despre pictor:


Giovanni Battista Tiepolo, cunoscut şi sub numele Giambattista Tiepolo, (n. 5 martie 1696, Veneţia – d. 27 martie 1770, Madrid) a fost un pictor baroc, tatăl pictorilor Giovanni Domenico Tiepolo şi Lorenzo Tiepolo.Giambattista Tiepolo s-a născut în Veneţia, fiind al şaselea copil al căpitanului de marină Domenico Tiepolo şi al soţiei sale Orsetta. În timp ce numele de familie aparţinea unei clase nobile, tatăl lui Giambattsta n-a pretins o descendenţă nobilă. Viitorul artist a fost botezat în biserica din oraş (S. Pietro di Castello) sub numele de Giovanni Battista, în onoarea naşului lui, un nobil veneţian pe nume Giovanni Battista Dorià. Tatal lui Giovanni Battista a murit la un an după naşterea lui, lăsând-o pe Orsetta într-o situaţie proastă din punct de vedere financiar. Giambattista a fost iniţial elevul lui Greogorio Lazzarini dar în munca lui este influenţat foarte tare de contemporanii mai în vârstă cum ar fi Sebastiano Ricci şi Giovanni Battista Piazzetta. La 19 ani, Tiepolo şi-a terminat prima mare diplomă, Sacrificiul lui Isaac (acum în Academie). A părăsit studioul Lazzarini în 1717 şi a fost acceptat în asociaţia pictorilor “Fraglia”. În 1719, Tiepolo s-a căsătorit cu Maria Cecilia Guardi, sora unor doi pictori veneţieni contemporani Francesco şi Giovanni Antonio Guardi. Împreună cu soţia sa, Tiepolo a avut 9 copii. Patru fiice şi trei fii au supravieţuit copilăriei. Doi dintre fii, Domenico şi Lorenzo, au pictat cu el în calitate de asistenţi şi au realizat o faimă independentă. Al treilea său fiu a devenit preot.Un nobil din oraşul Friulan, din UDINE, Dionisie Delfino, l-a însărcinat pe tânărul Tiepolo cu decorarea în frescă a capelei şi palatului (1726 – 1728). A fost o realizare revoluţionară, folosind tonalităţi deschise inedite şi tehnici aerisite. Integrează maniera de tip Sebastiano Ricci în paolesca. Tiepolo s-a distanţat o singură dată de la chiaroscuro tipic stilului Baroc dar a păstrat grandoarea teatrală a Rubens. Este considerat de către mulţi ca şi un pictor prototip al mişcării decorative italiene Rococo al secolului 18-lea. Prima capodoperă a lui Tiepolo în Veneţia a fost un ciclu de pânze enorme pictate pentru a decora o cameră mare de recepţie a lui Ca’ Dolfin, Veneţia (ca. 1726–1729), picturi ce înfăţişau bătălii antice şi victorii. După 1750, Tiepolo şi-a stabilit cu fermitate o reputaţie de la un capăt la altul al Europei şi însoţit de fiul sau Giandomenico a călătorit la Würzburg fiind solicitat de catre Inaltul Episcop Karl Philipp von Greiffenklau în 1750 unde s-a stabilit timp de 3 ani executând picturi pe tavanul palatului New Residenz. Pictura lui de pe importanta casă a scării este cea mai mare frescă pe tavan din lume (677 mp) şi a fost terminată împreună cu fiii săi Giandomenico şi Lorenzo. Alegoriile lui despre planete şi continente îl înfăţişează pe Apollo, îmbarcându-se pe cursa lui zilnică; zeiţele din jurul lui simbolizează planetele; figurile alegorice de pe coronament reprezintă cele 4 continente, incluzând şi America. În 1753 s-a întors în Veneţia, unde a fost ales Preşedinte al Academiei Padua.În Spania, a întâmpinat gelozia şi asprimea opoziţiei lui Anton Raphael Mengs. Tiepolo a murit în Madrid la 27 Martie, 1770. După moartea sa, s-a ridicat puternic Neoclasicismul iar prăbuşirea post-revoluţionistă a condus spre declinul încet al stilului Tiepolo.

Istoria se repetă cu Ivan Konstantinovich Avazovsky

dor

istoria se repetă în fiecare dimineaţă
cerul străluceşte cu culoarea dorului meu
şi nu spui nimic
cine ştie ce spui ?
ca să marchez timpul ce trece
privesc soarele din oră în oră.


de Ciresaru Dan


--------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Ivan Konstantinovich Aivazovsky
Titlul: vedere spre Tiflis
Titlul original: Вид Тифлиса от Сейд-Абаза
Data: 1868
Stilul: Romantic
Mod de realizare:ulei pe panza
Dimensiunea: 47 x 36 cm
Unde se gaseste: Colectie privata

Date despre pictor:
Ivan Konstantinovich Aivazovsky (29 iulie 1817 – 5 mai 1900) a fost un pictor rus de origine armeana care a trait si pictat in Crimea, cunoscut pentru peisajele marine care constituie mai mult de jumatate din lucrarile sale.
La 31 de ani, Aivazovsky s-a casatorit cu Julia Graves, o guvernatoare englezoaica in St. Petersburg. Au avut patru fiice. Au divortat, iar la varsta de 65 de ani, Aivazovsky s-a casatorit cu Anna Boornazian, o vaduva tanara din Theodosia.
Datorita eforturilor sale, s-a infiintat un port comercial in Feodosiya si s-a facut conexiunea cu reteaua de cai ferate. Aivasovsky a murit in Feodosiya in anul 1900.

Hoinarul deasupra mării de ceață - Caspar David Friedrich

* * *
un om in fata unui infinit
pazindu-i linistea, lasa din el
lasa ganduri sa zboare
si sa se topeasca in apa norilor.
iluzia vietii e vie
timpul s-a uitat pe sine insusi,
iar stancile se leagana.
un om, calatoreste mai departe,
tot mai departe si cauta,
cauta cu ochii inchisi, corabia ingerilor


------------------------------------------------------------------------------------------ -
Aseara m-am intors acasa fara sa fi mancat nimic si mi-am pus simtamintele pe hartie. Am stat toata ziua pe o stanca si am ascultat cantecul pasarilor. Eu singur pe varf. Tot ce ma inconjurat ma facinat. Am urmarit spectacolul ametitor al naturii. M-am unit cu norii si stancile.
Pentru dialogul meu cu natura am avut nevoie de singuratate.
La ce gandeste si vede misteriosul calator?
Spiritualitate pura?
Realitatea existentei fizice, trupesti?


https://www.blogger.com/blog/post/edit/2703182188935984579/5707030650049301066?hl=ro
 

--------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Caspar David Friedrich
Titlul: Hoinarul deasupra mării de ceață
Titlul original: Der Wanderer über dem Nebelmeer
Data: 1818; Germania
Stilul: Romantic
Mod de realizare:ulei pe panza
Dimensiunea: 74.8 x 94.8 cm
Unde se gaseste: Kunsthalle Hamburg, Hamburg, Germania

Date despre pictor:

Caspar David Friedrich (n. 5 septembrie 1774, Greifswald - d. 7 mai 1840, Dresda) a fost un pictor și desenator german, unul din cei mai importanți reprezentanți ai romantismului german în perioada sa timpurie.
Caspar David Friedrich s-a născut la 5 septembrie 1774 în Greifswald, un mic oraș din Pomerania de pe coasta Mării Baltice, locuit mai ales de marinari și pescari.
În 1790, după încercări în domeniul literaturii, Caspar începe să studieze desenul. Frecventează timp de patru ani cursurile profesorului Johann Quistrop, arhitect, pictor și gravor deopotrivă. Quistrop îl îndeamnă să ia ca model pentru desenele sale reproducerile după operele marilor maeștri, și îi pune la dispoziție propria sa colecție de tablouri și gravuri. În același timp îl sfătuiește să deseneze după natură. Natura va fi principala sursă de inspirație a primelor sale lucrări.

Frank Stella - Talladega

fruaj lumoj în mijlocul străzii singuratice plină de frig ascult ”it's alright” [cecilia castleman] aov   ------------------------------...