Claude Monet: Masa de prânz pe iarba - James Brown - It's A Man's World

ZIUA JAMES BROWN

E o lume a bărbaţilor

Asta-i o lume a bărbaţilor,
Asta-i o lume a bărbaţilor
Dar ar fi goală,
Goală fără o femeie sau o fată în ea.
Vezi tu, bărbatul a inventat automobilul
Ca să putem circula pe stradă
Bărbatul a inventat trenul
Ca să putem transporta marfa grea.
Bărbatul a inventat lumina electrică
Ca să nu mai stăm pe întuneric
Bărbatul a făcut barca pentru apă,
Aşa cum Noe a făcut arca.
Asta-i o lume a bărbaţilor, bărbaţilor, bărbaţilor
Dar ar fi goală
Goală fără o femeie sau o fată în ea.
Bărbatul se gândeşte la fetiţa asta mică numită Betty,
Şi la băieţei
Le aduce bucurie.
Pentru că el le-a făcut jucării
Iar după aceea, el a făcut tot
Tot ce a putut.
Ştii bine că bărbatul câştigă bani
Pentru ca mai apoi să cumpere lucruri de la alţi bărbaţi.
Asta-i o lume a bărbaţilor
Dar ar fi goală
Goală, complet goală
Fără o femeie sau o fată în ea.
El e rătăcit în sălbăticie,
Înecat în amărăciune.
E o lume a bărbaţilor (It's A Man's World)

Artist: James Brown
Album: Turn It Loose
Cântec: It's A Man's World

----------------------------------------------------------------------------
James Joseph Brown (n. 3 mai 1933 - d. 25 decembrie 2006) a fost un cântăreţ american.
El mai este cunoscut şi sub numele de Soul Brother Number One, the Godfather of Soul, Universal James, Mr. Dynamite şi The Hardest Working Man in Show Business. Ca un prolific lider de formaţie, compozitor, producător şi cântăreţ, James Brown a fost o verigă foarte importantă în evoluţia stilurilor gospel, R&B, soul şi funk. Şi-a lăsat amprenta şi asupra altor genuri, cum ar fi rock, jazz, reggae, disco, dance şi electronică, precum şi în hip-hop.
Patru albume de-ale lui James Brown au apărut în lista Rolling Stone Magazine din 2003 „the 500 greatest albums of all time”
HOROSCOP pentru ziua de maine:
asculta,
Live at the Apollo (1963)
In the Jungle Groove (1986)
Star Time (1991)
20 All-Time Greatest Hits! (1991)
Get on the Good Foot (1972)
The Payback (1973)
Hell (1974)
si sufletul tau va avea culorile curcubeelor
--------------------------------------------------------------------------------------
Claude Monet: Masa de prânz pe iarba
Data: 1865
Stilul: Impresionism
Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franţa.
Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătuşa sa Lecadre a fost de acord să-l scape de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradiţională predate la universitate nu i-au fost pe plac.
În 1872 (sau 1873) Monet a pictat Impression, soleil levant (franceză: Impresie, răsărit de soare - acum în Musée Marmottan, Paris), un peisaj din Le Havre, care a fost expus la prima expoziţie impresionistă din 1874. Se spune că Louis Leroy, un critic ostil, a folosit numele de "Impresioniste" din titlul acestei picturi, comentând că picturile lui Monet erau mai degrabă "impresii" decât lucrări de artă terminate. La a treia expoziţie, din 1876, pictorii pe care noi îi grupăm cu termenul de impresionişti, foloseau deja termenul acesta pentru a se descrie.

Adelsteen Normann - Fermă şi fiorduri - aniversare

ANIVERSARE CU PICTORUL ADELSTEEN NORMANN

Noptatec răsfrânte

Pentru Hannah şi Hermann Lenz

Noptatec răsfrânte

buzele florilor,

cruciş şi pieziş,

trunchiul molifţilor,

muşhiul încărunţit, piatra surpată,

trezite la zbor nesfârşit

ciorile pe gheţar:

acesta-i ţărmul unde-odihnesc

cei pe cari i-am ajuns:

ei ora n-o vor numi,

fulgii n-or număra,

apele nu vor urma la zăgaz.

Ei stau în lume răzleţi,

fiecare cu noaptea sa,

fiecare cu moartea sa,

crunt, descoperit, brumat

de preajmă, de depărtare.

Ei plătesc datoria ce le-anima obârşia,

ei o plătesc cu o vorbă

ce pe nedrept dăinuieşte, ca vara.

O vorbă – ştii:

un cadavru.

Să îl scăldăm,

să-l pieptănăm,

să-i îndreptăm

ochii spre cer.

de Paul Celan

traducere de Maria Banuş

----------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Adelsteen Normann

Titl: Fermă şi fiorduri

Titlul original:

Data :

Stilul: Realism

Mod de realizare: ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor

Adelsteen Normann (1 mai 1848 – 26 decembrie 1918) a fost un pictor peisagist norvegian care a muncit in Berlin.

Eilert Adelsteen Normann s-a nascut in Bodin din Norvegia. A studiat la Kunstakademie din Düsseldorf din 1869 pana in 1872, iar lucrarile lui apartin scolii de pictura din Düsseldorf.El a studiat cu pictorul estonian Eugen Dücker.

Normann s-a descurcat pe cont propriu in Berlin din 1883.Picturile lui sunt aproape toate peisaje ale fiordurilor din Norvegia in care a combinat apa cu xasutele si ambarcatiuni si muntii abrupti.

Normann a trait in aceeasi perioada cu compatriotul sau Edvard Munch. La inceputul anilor 1890, Normann traia in Berlin unde se ocupa de vanzarea picturilor lui la proprietarii de hoteluri. Normann a vazut lucrarile lui Munch pe cand expunea la Kristiania. Normann i-a scris lui Munch si l-a rugat sa-si expuna lucrarile in Berlin. Munch a fost asa de incantat incat si-a strans lucrarile expozitiei din 20 octombrie 1892 si a plecat la Berlin. Lucrarile lui Munch au fost expuse intro expozitie care a cauzat o asemenea agitatie incat pictorii din Berlin s-au impartit in doua societati.

Normann a expus in Oslo, Berlin, Londra, Viena, Düsseldorf, München si Paris. Desi statea in Germania din anul 1883, in fiecare vara se intorcea in Norvegia. Normann si Hans Dahl aveau amandoi vile cu ornamente din lemn langa Balestrand in care isi petreceau verile.

Normann a expus la prestigiosul Salon de Paris inca din anul 1882 si a castigat cateva premii.Se spune ca picturile lui cu fiorduri au contribuit la alegerea ca destinatii turistice populare a fiordurilor norvegiene.

George Inness - Fisherman in a Stream - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI GEORGE INNESS

46

mă'mbăt mereu
cu vin ameţitor şi greu
mă'mbăt cu dumnezeu!

dumnezeu cârciumar
dumnezeu vin
dumnezeu tovarăş la băut.

pentru ce mă îmbeţi
pentru ce mă ameţeşti
crâşmare nemilos
tovarăşule nelipsit
vinule otravă dulce?

vrei să-mi iei averile?
Na-ţi-le;
vrei să-mi iei gândurile?
ia-ţi-le;
vrei să-mi iei bucuriile?
na-ţi-le;

vrei să-mi dai
crucea?
o iau!

de Paul Sterian
(din vol. Pregătiri pentru călătoria din urmă, 1932)

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: George Inness
Titl: Fisherman in a Stream
Titlul original: Fisherman in a Stream
Data :
Stilul: Realism
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
George Inness (n. 1 mai 1825 – d. 3 august 1894) a fost un pictor american de peisaje. Născut în Newburgh statul New York, Inness a murit în localitatea Bridge of Allan din Scoția. Opera sa a fost influențată de vechii maeștri, de școala americană de pictură romantică numită Hudson River School, de mișcarea artistică franceză Școala de la Barbizon și, în final, de opera teologică a lui Emanuel Swedenborg, ale cărui influențe spirituale au găsit o reprezentare limpede în operele maturității artistice ale lui Inness. De fapt, Inness este cunoscut mai ales pentru aceste lucrări ale sale, care au ajutat la definirea și cristalizarea mișcării tonaliste.

Jules Breton - Odihnă - aniversare

INTERMEZZO PICTURAL CU JULES BRETON

* * *

în imagine
marea albastră
o prinţesă legendară
care aprinde
focul sentimentelor
torcând gânduri nechibzuite

(cav)

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Jules Breton
Titlul: Odihnă
Titlul original:
Data : 1872
Stilul: Realism
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Jules Adolphe Aimé Louis Breton (1 mai 1827 – 5 iulie 1906) a fost un pictor francez realist din secolul al XIX-lea. Picturile lui au fost mult influentate de regiunile rurale franceze, iar absorbirea metodelor traditionale de pictura au facut din Jules Breton unul dintre primii transmitatori ai frumusetii si privelistii idilice din mediul rural.
Jules Adolphe Aimé Louis Breton s-a nascut pe 1 mai 1827 in Courrières, un mic orasel din Pas-de-Calais. Tatal lui, Marie-Louis Breton, supraveghea pamanturilor unui proprietar bogat. Mama lui Jules a murit cand el avea 4 ani si a fost crescut de tatal lui. In aceeasi casa locuiau si alti membri ai familiei, bunica materna si unchiul Boniface Breton. Respectul pentru traditie, dragostea pentru pamant si regiunea natala au ramas principale in arta lui pe toata durata vietii sale si au fost surse de inspiratie pentru lucrarile cu care a participat la Salonul din Paris.
Primele lectii artistice le-a invatat la Colegiul St. Bertin de langa Saint-Omer. L-a cunoscut pe pictorul Félix de Vigne in 1842 care, impresionat de talentul tanarului, i-a convins familia sa-l lase sa studieze arta. Breton a plecat la Ghent in 1843 unde a continuat sa studieze arta la Academia de Arte Frumoase cu Félix de Vigne si cu pictorul Hendrik Van der Haert. In 1846, Breton s-a mutat la Antwerp unde a luat lectii cu Baron Gustaf Wappers si a facut copii dupa lucrarile maestrilor flamanzi. In 1847 a plecat la Paris sa-si perfectioneze pragatirea artistic la Ecole des Beaux-Arts.
In Paris a studiat in atelierul lui Michel Martin Drolling. A cunoscut si s-a imprietenit cu cativa pictori realisti, ca François Bonvin si Gustave Brion, iar primele lui participari la Salonul din Paris au reflectat influenta lor. Primele lui incercari au avut subiecte istorice: „Saint Piat preaching in Gaul” sub influenta revolutiei din 1848, in care a reprezentat Suferinta si Disperarea.
Dupa succesul din Bruxelles si Ghent, Breton s-a mutat in Belgia unde a cunoscut-o pe Elodie, viitoarea lui sotie. Elodie era fiica primului sau profesor Félix de Vigne. In 1852, Breton s-a reintors in Franta si a inteles ca nu s-a nascut sa fie pictor istoric si s-a reintors la natura si viata la tara care l-au impresionat in tinerete. In 1853 a expus „Return of the Reapers”, prima din numeroasele scene rurale influentate de lucrarile pictorului elvetian Léopold Robert. De atunci, interesul lui Breton in imagini cu tarani a ramas bine stabilit de atunci.
Breton s-a casatorit cu Elodie de Vigne in 1858.
A continut sa expuna in anii 1870, iar in anii 1880 si 1890, reputatia lui a crescut.A fost foarte popular in vremea lui si a expus numeroase lucrari la Salonul din Paris. A fost unul dintre cei mai cunoscuti pictori din acea perioada atat in Franta natala, cat si in Anglia si Statele Unite. In 1880 Vincent van Gogh a strabatut 85 de mile pana la Courrières pentru a-l vizita pe Breton, pe care l-a admirat mult, insa s-a intors din cauza zidului de superioritate din fata lui Breton.
In 1886, Breton a fost ales membru al Institut de France in urma mortii lui Baudry. In 1889 a fost facut comandant al Legiunii de Onoare, iar in 1899 a fost ales membru in Royal Academy din Londra.

Cecilia Beaux - Ernesta - aniversare

INTERMEZZO PICTURAL CU CECILIA BEAUX

Anii de la tine la mine

Iarăşi îţi unduie părul când plâng. Albastrul ochilor tăi

îl aşterni pe masa dragostei noastre: un pat între vară şi toamnă.

Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregătit-o:

sorbim ceva gol, ceva de sfârşit.

Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,

şi ne-ntindem mai iute bucatele:

nopatea e noapte, începe cu zorile,

alături de tine mă culcă.

de Paul Celan

în româneşte de Maria Banuş

----------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Cecilia Beaux

Titlul original: Ernesta

Data :

Stilul:

Mod de realizare:

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Cecilia Beaux(1 mai 1855 – 7 septembrie 1942) a fost o portretista a societatii americane, in stilul lui John Singer Sargent. Ea a fost aproape contemporana cu bine cunoscuta artista americana Mary Cassatt si, de asemenea si-a facut pregatirea in Philadelphia si Franta. Redarea cu duiosie a clasei conducatoare americane a facut din ea unul dintre cei mai de succes artisti portretisti americani ai acelor vremuri.

Cecilia Beaux s-a nascut in Philadelphia, Pennsylvania, cea mai mica fiica a unui producator francez de matase, Jean Adolphe Beaux si a profesoarei Cecilia Kent Leavitt, fiica unui proeminent om de afaceri din New York City. Cecilia Kent Leavitt a murit de febra puerperala dupa 12 zile de la nastere, la varsta de 33 de ani. Cecilia “Leilie” Beaux si sora ei Etta au fost crescute de bunica maternala si de matusi, in Philadelphia.Tatal ei, neputand suporta durerea dupa moartea sotiei lui si simtindu-se in deriva intro tara straina, s-a reintors in Franta natala, facand doar o vizita inapoi in Philadelphia.S-a reintors cand Cecilia avea doi ani, insa a plecat dupa patru ani cand afacerea lui a dat faliment.Cecilia a marturisit mai tarziu: “Noi nu l-am iubit pe tata foarte mult, el era asa de strain. Noi credeam ca e ciudat”. Tatal ei avea o aptitudine naturala pentru desen, iar surorile erau fermecate de schitele lui bizare ale animalelor. Mai tarziu, Beaux va descoperi ca mostenirea ei franceza ii va servi foarte bine bine in timpul pelerinajului ei si a formarii ei in Franta.

In Philadelphia, matusa lui Beaux, Emily, s-a casatorit cu inginerul minier William Foster Biddle, pe care-l va descrie mai tarziu ca fiind omul cu cea mai puternica si binefacatoare influenta din viata ei dupa bunica ei.” Dupa razboiul civil, Beaux a inceput sa-si petreaca ceva timp in gospodaria lui “Willie” si Emily, ambii muzicieni competenti. Beaux a invatat sa cante la pian, insa prefera sa cante din gura. Atmosfera muzicala s-a dovedit a fi un avantaj pentru ambitiile ei artistice. In anii adolescentei, ea a avut prima sa expozitie de arta la Academy of the Fine Arts din Pennsylvania.

La varsta de 16 ani a luat lectii de arta cu o ruda, Catharine Ann Drinker, care avea deja propriul studio si clientela. Apoi a studiat timp de doi ani cu pictorul Francis Adolf Van der Wielen.

La 18 ani, Beaux a fost numita profesoara de desen la scoala Miss Sanford. A dat si lectii particulare de arta si a pictat arta decorativa si mici portrete.A invatat si litografia si a facut ilustratii pentru reviste si pentru volumele lui Edward D. Cope, sponsorizate de U.S. Geological Survey.

Beaux a intrat la Academy of the Fine Arts din Pennsylvania in 1876, aflata sub puternica influenta a lui Thomas Eakins.

Dupa ce a plecat de la Academie, la 24 de ani, Beaux s-a hotarat sa incerce pictura pe portelan.Apoi a studiat in particular cu William Sartain, un prieten a lui Eakins si un artist din New York invitat in Philadelphia sa predea unui grup de studenti la arta, in 1881.

Dupa doi ani de cursuri cu Sartain, Beaux a inchiriat primul ei studio pe care l-a impartit cu un grup de artiste care au angajat un model si au continuat sa lucreze fara profesor. Dupa ce grupul s-a destramat, Beaux a inceput sa lucreze serios pentru a demonstra abilitatile sale artistice. Ea a pictat o panza mare in 1875, „Les Derniers Jours d’enfance”, un portret al surorii si nepotului, o compozitie in stilul lui James McNeill Whistler al carui subiect a fost asemanator cu picturile mama si copil ale artistei Mary Cassatt. In anii 1880 a primit comenzi de la notabilitatile din Philadelphian si castiga 500 $ pe portret.Cand prietena ei Margaret Bush-Brown a insistat ca „Les Derniers” era destul de bun pentru a fi expus la Salonul din Paris Salon, Beaux s-a hotarat sa trimita lucrarea la expozitie in grija prietenei ei.

La 32 de ani, in ciuda succesului ei din Philadelphia, Beaux a decis ca are nevoie sa invete mai mult. A plecat la Paris cu verisoara ei May Whitlock, refuzand cativa petitori si trecand peste obiectiile familiei. Acolo a studiat la Académie Julian si la Académie Colarossi, primind saptamanal aprecieri de la maestri Tony Robert-Fleury si William-Adolphe Bouguereau.

Intoarsa in America in 1889, Beaux a inceput sa picteze portrete intro maniera distinsa, avand ca subiecte membri din familia surorii ei, precum si elita din Philadelphia. In luarea deciziei de a fi devotata artei, ea s-a gandit ca cel mai bine era sa nu se marite, iar barbatii care o acompaniau nu trebuiau sa-i ameninte cariera.

In 1895 Beaux a devenit prima femeie care a avut un post normal de predare la Academy of the Fine Arts din Pennsylvania, predand desenul de portrete si pictura timp de douazeci de ani.

Claude Monet: Padurea Fontainebleau

UN AN DE LA DESPARTIRE

O, draga mea,

A trecut un an de când ne -am despărţit;
Dimineaţa şi-a dezbrăcat veşmântul speranţei.
Zilele cugetă adânc,
Şi oamenii sunt numere şi imagini în schimb are
Fiece dimineaţă soarele-şi aruncă marama peste mine
Să-mi şteargă rana sângerândă
Din marea inimii mele,
Şi suferinţa calcă tot mai apăsat pe străzi
Şi pe toate trotuarele pe care altădată ne plimbam.

de Suhail el-Isawi (Palestina)

------------------------------------------------------
Claude Monet: Padurea Fontainebleau
Data: 1865
Stilul: Impresionism

Edouard Manet: Grădina de la Bellevue

TREI TRIUNGHIURI

Dacă luna ar şti
Că tu eşti steaua amurgului
N-ar mai apărea

Dacă ploaia ar şti
Că tu eşti dansul norului
Nu s-ar mai revărsa.

Dacă ar şti oamenii
Că tu eşti lacrima mirajului
Ar inventa ploaia

de Yousif Shahada (Palestina)

-------------------------------------------------------------------------
Edouard Manet: Grădina de la Bellevue
Data: 1880; Paris, France
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 54 x 65 cm
Unde se gaseste: Colectie privata
Date despre pictor:
Édouard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris – d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradiţiilor marilor maeştri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Creaţiile sale au stârnit scandal şi indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura şi s-o reînoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic şi totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc şi astăzi şi ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.

Francesco Primaticcio - Odysseus și Sirenele - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI FRANCESCO PRIMATICCIO

Cautatorul de sirene

nu, nu sînt ca si voi
nici nu pot fi
nici nu vreau sa fiu.
sînt doar un simplu cautator de sirene printre cioburi de amfore
un locuitor al colibelor marii
un ratacitor al orizonturilor
de cînd ma stiu
de cînd vorbesc limba balenelor albastre
ca pe o melopee a adîncurilor
ca o cautare obsesiva si rece
oftat ascuns în gîndul ca într-o zi le voi gasi,
poate chiar în cel mai nesperat loc

da, eu sînt cautatorul de sirene
si poate ca de fapt
nu vreau decît sa umplu marile
cu noptile albe ale ratacirilor mele,
cu cîntecul trist al tacerii
si cu sentimentul acela ciudat
ca nu sînt singur...
pentru ca eu sînt cautatorul de sirene...

de Virgil Titarenco

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Francesco Primaticcio
Titlul : Odysseus și Sirenele
Titlul original: Odysseus și Sirenele
Data :
Stilul:
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Francesco Primaticcio (30 aprilie 1504 – 1570) a fost un pictor, arhitect si sculptor manierist italian care a trait mai mult in Franta.
S-a nascut in Bologna, s-a pregatit cu Giulio Romano in Mantua si a devenit elevul lui Innocenzo da Imola, a lucrat la decorarea Palatului Te inainte de a castiga o pozitie la Curtea regelui Francis I al Frantei in 1532.
Impreuna cu Rosso Fiorentino a fost unul dintre cei mai importanti pictori care a lucrat la castelul Fontainebleau (unde a facut parte din asa numitul grup „Prima Scoala de la Fontainebleau”).Dupa moartea lui Rosso in 1540, Primaticcio a luat controlul conducerii artistice de la Fontainebleau, furnizand pictori si stucatori din echipa lui, ca de exemplu Nicolò dell’Abate, cu desenele.
Primaticcio si-a pastrat pozitia de pictor al Curtii si in timpul urmasilor regelui Francis, Henry II si Francis II. Capodopera sa, „Salle d’Hercule” de la Fontainebleau, i-a tinut echipa ocupata din 1530 pana in 1559.
Primaticcio a trecut la arhitectura spre sfarsitul vietii, cea mai mare lucrare a lui fiind Capela din Valois de la manastirea Saint-Denis, desi nu a fost terminata dupa moartea lui si a fost distrusa in 1719

Philip Alexius de Laszlo - Grosvenor, Mrs Theodore P., née Anita Strawbridge - aniversare

INTERMEZZO PICTURAL CU PHILIP ALEXIUS DE LASZLO

* * *

înnebunesc poetic privindu-ţi tabloul
şi mândru de culoarea albastră
care numai pentru mine miroase
a cireşi în floare
aştept cu nerăbdare
culoarea cuvintelor tale pline de speranţe.

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Philip Alexius de Laszlo
Titlul : Grosvenor, Mrs Theodore P., née Anita Strawbridge
Titlul original: Grosvenor, Mrs Theodore P., née Anita Strawbridge
Data :1931
Stilul:Realism
Mod de realizare:ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Pictorul Philip Alexius de Laszlo (1869-1937).
Un pictor maghiar (numele real Laub Fulop Elek), renumit pentru portretele sale înfăţişând membri ai caselor regale şi aristocraţiei.

Luigi Russolo - Amintiri de o noapte - aniversare

INTERMEZZO FUTURISM CU LUIGI RUSSOLO

Eul mereu întârziat

E ziua bună care uneşte cu infinitul.
E sărbătoarea mare şi foarte veche.
E oraşul şi vânturi deasupra.
E o privire din ochi în ochi, drept înăuntrul visului.
Este eul, eul eclozându-se pe sine însuşi,
care, învârtind porţelanul moştenit,
sculptând un homunculus din drojdie de cafea,
oferind turte dulci idolilor,
aşa cum se cheamă duhurile,
se cheamă astă-seară pe sine însuşi.

Este eul, eul eclozându-se pe sine însuşi,
care citind cu voce tare scrisorile tale invers,
ascultând voci din cosmosul internetului,
făcând lunii pline semne cu degetul,
precum se cheamă duhurile,
mă chem astă-seară pe mine însumi.
E oraşul şi vânturi deasupra.
E sărbătoarea mare şi foarte veche.
E ziua bună care se uneşte cu infinitul.
Încă mai lipseşte Eul.
Eul mereu întârziat.

de ASKO KÜNNAP

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Luigi Russolo
Titlul : Amintiri de o noapte
Titlul original:
Data :1911
Stilul:Futurism
Mod de realizare:ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Luigi Russolo (30 aprilie 1885 - 6 februarie 1947) a fost pictor italian futurist , compozitor, constructor de instrumente muzicale experimentale și autor al manifestului "Arta zgomotului " (1913). [1] Este adesea considerat unul dintre primii compozitori experimentați în muzica de zgomot, cu concertele sale muzicale de zgomot în 1913-14 și apoi din nou după primul război mondial, în special la Paris în 1921. [2] El a proiectat și a construit un număr De dispozitive generatoare de zgomote denumite Intonarumori .

Édouard Manet - Olympia

ZIUA CLAUDE MONET

Olympia este un tablou de Édouard Manet , expusa prima data in 1865 la Salonul de la Paris , care arată o femeie nud ( "Olympia") situată pe un pat de flori. Floriile fiind adus de un servitor negru. Olympia a fost modelata de Victorine Meurent . Privirea conflictuală a Olympiei a provocat șoc și uimire când pictura a fost expus pentru prima oară, pentru că o serie de detalii în imaginea sa s-a identificat cu o prostituată. Guvernul francez a dobândit pictura în 1890. Pictura este expusa la Musée d'Orsay , Paris .

Ceea ce a socat publicul contemporan nu era nuditate Olympiei, nici prezența servitoarea ei pe deplin îmbrăcat, dar privirea ei conflictuală și o serie de detalii de identificare a ei ca un semi-mondaine sau prostituată. Unele dintre detaliile care au indicat Olympia ca fiind o prostituată include orhidee in parul ei, bratara ei, cerceii perla și șalul oriental pe care ea se afla, simboluri ale bogăției și senzualitati. Panglică neagră în jurul gâtului ei, în contrast puternic cu trupul ei palid, și papucul ei turnat off sublinia atmosfera voluptoasa. "Olympia" a fost un nume asociat cu prostituatele din Paris, ai anilor 1860.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Artist Édouard Manet
An 1863
Tip Ulei pe panza
dimensiuni 130.5 cm × 190 cm (51,4 în × 74,8) în
Locație Musée d'Orsay , Paris