EDOUARD MANET: DEJUN PE IARBA (LE DÉJEUNER SUR L’HERBE)

Introducere

Oricine-ai fi: în seară, vino afară
din camera, în care totul știi;
în zare, ultima-i casa ta-n seară: oricine-ai fi.
Cu ochii ce, trudiți, au evadat
cu greu din pragul cunoscut, ridici
ușor un arbore întunecat
și-n frunți de cer îl pui: zvelt, solitar.
Și lumea ai făcut. Și ea e mare
și ca o vorbă, ce-n tăceri se coace.
Și vrerea ta cum i-a înțeles, în pace,
suavi, o, lasă ochii tăi să zboare.

de Rainer Maria Rilke
În românește de Eugen Jebeleanu

=====================================================
DESCRIERE
EDOUARD MANET: DEJUN PE IARBA (LE DÉJEUNER SUR L’HERBE)
Acest tablou a fost pictat de Edouard Manet intre 1862 si 1863 si este una dintre cele mai controversate opere ale secolului 19. Pictura ilustreaza in planul principal doi barbati imbracati elegant si o femeie nud luand masa intr-un cadru natural. Asociatia neobisnuita intre hainele elegante ale barbatilor, corespunzand modei contemporane, si femeia nud care priveste privitorul direct, ca si cum l-ar fi surprins, au generat reactii puternice intre contemporani.
In acelasi timp, tabloul face aluzie la o opera clasica, Concertul campenesc al lui Titian (sau Georgione) de la Luvru, cunoscut desigur de publicul informat. Daca in tabloul lui Titian femeile dezbracate sunt o alegorie pentru poezie si muzica, produse de imaginatia celor 2 barbati, in tabloul lui Manet nu gasim o alegorie sau un simbolism asemanator. Lucrarea sa a fost creata cu scopul de a deranja, de a crea controverse si de a ilustra distantarea pictorului de metodele clasice ale picturii si indreptarea sa catre pictura moderna.
=====================================================
EDOUARD MANET: DEJUN PE IARBA (LE DÉJEUNER SUR L’HERBE)
Data: 1863; Paris, France
Stilul: Realism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 265.5 x 208 cm
Locatia: Musée d'Orsay, Paris, France
Édouard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris – d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o reînoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc și astăzi și ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.

CLAUDE MONET: GARA SAINT-LAZARE (LA GARE SAINT-LAZARE)

Pleacă trenul

Când stai în tren şi pleacă trenul vecin,
De ce ai impresia că ai plecat
Tu?

Primăvara şi toamna
Te tot uiţi pe cer, pierdut în gânduri,
Stoluri de păsări vin,
Stoluri de păsări pleacă,
De ce ai impresia că mergi tu?

Toată viaţa m-am uitat pe fereastră,
Pironit într-un colţ

De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de căruţă
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, oraşe, continente
De ce sunt copleşit de atâtea emoţii,
De ce am impresia
Că am cunoscut lumea?

de Marin Sorescu

===================================================
DESCRIERE
CLAUDE MONET: GARA SAINT-LAZARE (LA GARE SAINT-LAZARE)
Gara Saint-Lazare face parte dintr-o serie de panze dedicate de Monet garii din Paris si prezinta interesul lui Monet nu doar pentru peisajele rurale, dar si pentru tehnologia timpurilor moderne din care face parte.
Monet a obtinut permisiunea de a lucra in interiorul garii pentru ca era locul ideal in care putea studia efectele schimbatoare ale luminii si ale aburilor de la locomotive. Desi poate parea o analiza a ultimelor progrese tehnologice, aceasta pictura impresionista analizeaza culoarea si lumina schimbatoare din gara si mai putin masinile sau oamenii care vin si pleaca.
====================================================
CLAUDE MONET: GARA SAINT-LAZARE (LA GARE SAINT-LAZARE)
Data: 1887
Stilul: Impresionism
Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franța.
Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc ."

Diego Velazquez - Las Meninas

Piesă de muzeu

Edgar Degas a cumpărat un El Greco
Superb, pe care îl folosea drept cuier
Pe peretele de lângă pat, ca la culcare
Să-şi atârne pantalonii de el.

de Richard Wilbur

====================================================
În 1656, atunci când pictează tabloul Las Meninas (318 x 276 cm, ulei pe pânză, Museo del Prado, Madrid), Diego Rodriguez de Silva y Velázquez se afla pe treapta cea mai înaltă a ierarhiei artistice spaniole: era deopotrivă pictor de curte (pintor de cámara) şi administrator al colecţiei regale (aposentador mayor del palacio). În acestă calitate, el are nu doar privilegiul de a portretiza monarhi şi principi, ci şi înlesnirea de a călători prin Europa, în vederea tranzacţionării operelor de artă.
Sub aparenţa unui portret de grup, Las Meninas înscenează rigoarea etichetei de curte, confruntată cu intruziunea destabilizatoare a spectatorului către care se întorc aproape toate chipurile din imagine. În acelaşi timp, uriaşul tablou înfăţişează o „alegorie” a atelierului în multipla sa semnificaţie: laborator al actului artistic, loc de reprezentare, „muzeu imaginar” etc. În miezul acestor două ipostaze – curtea regală şi atelierul – este instalat pictorul, îndărătul unei pânze la care tocmai lucrează.
==================================================
Diego Velazquez - Las Meninas
Data: 1656
Stilul: Baroque
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 276 x 318 cm
Museo del Prado, Madrid, Spain
Diego Rodríguez de Silva y Velázquez (n.1599, Sevilla – d. 6 august 1660, Madrid) a fost unul dintre cei mai cunoscuți pictori spanioli din sec. XVII-lea. Reprezentant al stilului baroc, s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei. În același timp, Velázquez este creatorul unei noi viziuni și al unui nou mod de zugrăvire a naturii. Acest lucru a determinat ca, la sfârșitul secolului al XIX-lea, majoritatea impresioniștilor să valorifice în pictura lor moștenirea lui Velázquez.

Claude Monet - Impresie. Răsărit de soare

Romanţa unui nou răsărit al iubirii

În orizontul imaginar
Al vieţii
Va fi mereu
Un nou răsărit,
Va fi mereu
În suflet
Un cântec să-l amintească.

Din fiecare zi ce trece
Din nou se naşte alta,
Deci să începem
Să trăim(dragostea)viaţa
cu fiecare rasarit de soare.

Îm apus de soare
Şi-n fiecare zori,
Privighetorile cântă,
Crini înfloresc,

Cerul e albastru
Şi limpede izvorul.
Tandră şi strălucitoare este luna
Într-o noapte de iarnă,

Confudându-se cu ochii tăi
Când se uită-n depărtare
Şi cu stelele
Ca lumina ochilor tăi
În fiecare rasarit de soare.

Păreau doi luceferi
Coborâţi din ceruri
Care vin să aibă
Dragostea ce-o simt pentru tine
Femeie uimitoare.

Într-o noapte de iarnă,
Intr-un nou răsărit de soare.

Acesta este noul răsărit
Splendoarea trecută
A vieţii
Cr lasă prieteni...
Şi dragostea să plece.

Este ca o reîntoarcere
Spre început
Ce se simte ca briza uscată
Pe drumurile
Sufletului meu singuratic

Ai plecat femeie uimitoare.
Acesta-i noul răsărit de soare
În zilele noastre
Ca doi luceferi
Coborâţi din ceruri.

Care vin să vadă
Iubirea ce-o simt pentru tine,
Femeie uimitoare
În fiecare răsărit de soare.

de Enrique Antonio Sanchez Liranzo

=========================================
Tabloul lui Claude Monet „Impresie. Răsărit de soare” este una dintre cele mai celebre picturi ale lumii: ea a dat numele unui întreg curent artistic, rămas în istoria artei sub numele de impresionism. Dar multă vreme specialiştii nu au putut stabili la ce dată a fost pictat tabloul, care poartă o datare vagă, iar unii au susţinut chiar că, în ciuda titlului dat de autor, ar reprezenta un asfinţit şi nu un răsărit de soare. Acum, munca „detectivistică” a unui astronom a ajutat la rezolvarea enigmei.
Donald Olson, astronom şi profesor de fizică la Texas State University, este cunoscut pentru analizele sale care au ajutat la lămurirea unor controverse istorice.
Olson a studiat întâi fotografii istorice ale portului Le Havre (reprezentat în tablou), pentru a reconstitui vederea spre sud-est pe care ar fi avut-o Monet din camera sa de hotel.
Soarele pictat de Monet apare aşa cum ar fi arătat la 20-30 de minute după răsărit, afirmă Olson. Astronomul a calculat apoi în ce zile acest moment ar fi coincis cu fluxul – singura perioadă în care corăbiile mari ar fi putut intra în apele puţin adânci ale portului, aşa cum arată scena din tablou.
Olson a obţinut astfel 19 posibile date la care Monet ar fi putut vedea priveliştea pe care a reprezentat-o pe pânza sa.
Pentru a reduce numărul posibilităţilor, Olson a cercetat rapoartele meteorologice din epoca respectivă, eliminând zilele în care fusese furtună. Apoi, felul în care sunt orientate fuioarele de fum din stânga imaginii arată că vântul bătea către est – informaţie care a fost iarăşi confruntată cu rapoartele meteo.
Olson a obţinut în acest fel doar două date posibile la care ar fi putut fi pictat tabloul: 13 noiembrie 1972 sau 25 ianuarie 1973.
Prima dată este mai probabilă, deoarece se potriveşte cu inscripţia „72” trecută de Monet pe pânză, alături de semnătura sa, deşi mulţi istorici de artă tindeau să o neglijeze şi să considere că tabloul ar fi fost pictat mai curând în 1873.
Toate indiciile duc, aşadar, spre concluzia, că Monet ar fi pictat minunatul tablou redând priveliştea văzută din camera sa de hotel din Le Havre, în ziua de 13 noiembrie, 1872, ora 7.35 dimineaţa.
Sursa: Live Science
================================================
Claude Monet - Impresie. Răsărit de soare
Original Title: Impression, soleil levant
Data: 1873
Stilul: Impresionism
Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franța.
Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc ." [necesită citare]
Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătușa sa Lecadre a fost de acord să-l scape de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradițională predate la universitate nu i-au fost pe plac.
În 1862 el a studiat arta cu Charles Gleyre la Paris, unde l-a întâlnit pe Pierre-Auguste Renoir împreună cu care a fondat mișcarea impresionistă. Ei au pictat împreună și au rămas prieteni toată viața.

Claude Monet, - Nuferi- 19o7

Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

poezie celebră de Mihai Eminescu

==================================================
Monet a realizat intre 1914-1917, in jur de 60 de panze reprezentand lacul cu nuferi.
Aceasta vedere asupra lacului cu nuferi este caracterizata printr-un stil pictural uimitor si dimensiuni impresionante, fiind pictata mai indraznet si mai liber ca versiunile realizate intre anii 1903-1908. Artistul s-a despartit de ideea pictarii ca descriere a naturii, dezvaluind viitoarea tendinta abstracta din arta.
Pe lacul albastru, verde inchis si violet plutesc grupuri concentrice de nuferi infloriti si boboci, culoarea lor predominanta fiind galben si roz. Compozitia nu respecta tiparul traditional, artistul renuntand la punctele de referinta vizuale, ca de pilda linia orizontului, redand doar o zona izolata a apei acoperite de nuferi.
Imaginea florilor de nuferi este intreupta simplu de marginile panzei, creand impresia decuparii unei parti dintr-o pictura mai mare.
Pe panza au ramas zone nepictate, dand senzatia de spontaneitate, procesul picturii devenind mai evident.
Dinamismul lucrarii este dat de tusele verticale de albastru, verde si violet, sugerand atat trasatura reflectanta a apei, cat si radacinile subacvatice.
Bobocii de nufar au cea mai evidenta substanta fizica si sunt pictati cu miscari scurte de culoare in plina pasta.
================================================
Claude Monet, - Nuferi- 19o7
Dimensiunea: 200 x 200 m
The Museum of Fine Arts, Boston

Jean-Baptiste Camille Corot (n. 16 iulie 1796, Paris - d.22 februarie 1875 , Paris)

JEAN BAPTISTE CAMILLE COROT

Iata cateva citate celebre ale pictorului peisagist francez Jean-Baptiste Camille Corot.
Nu ma grabesc niciodata sa ajung la detaliu; inainte de orice ma intereseaza masele mari si caracterul general al tabloului.

E atat de bine sa vezi soarele ... Stiti, imi place sa-l privesc in fata! Ii ador lumina si am facut totul pentru a o reda si pentru a impresiona prin ea pe ceilalti asa cum ea m-a impresionat pe mine. Daca mi s-ar ingadui, as acoperi cu picturile mele peretii unei inchisori.
In natura cautati mai intai forma, apoi valorile si raporturile tonale; in sfarsit, culoarea si executia. Iar toate acestea, supuse sentimentului care va incearca.
Interpretez in egala masura cu inima cat si cu ochiul. Lasati-va condusi numai de sentiment. Urmati-va convingerile. E mai bine sa nu fii nimic, decat sa fii ecoul altora ... Realitatea e doar o parte a artei. Ea se cere completata de sentiment.
Nu trebuie sa cauti. Trebuie sa astepti. Am asteptat intotdeauna, fara tulburare si nu sunt deloc nefericit.
Un om nu trebuie sa imbratiseze profesiunea de artist inainte de a fi recunoscut inlauntrul sau o vie pasiune pentru natura si disponibilitatea de a o urma cu o staruinta care sa nu cunoasca abatere. Sa nu caute nici aprobare, nici bani. Sa nu se lase descurajat de obiectiile pe care le-ar putea starni lucrarile sale: sa se baricadeze intre zidurile convingerilor sale si sa se lase purtat de ele mereu inainte, infruntand orice obstacol. O munca necurmata - fie de executie, fie de observatie. O constiinta invulnerabila.

Jean-Baptiste Camille Corot.

-----------------------------------------------------------------------------------
Jean-Baptiste Camille Corot (n. 16 iulie 1796, Paris - d.22 februarie 1875 , Paris) a fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea. Camille Corot este pictorul care eliberează peisagistică de restricțiile impuse de neoclasicism. A fost un maestru al picturii plein-air și, prin urmare, a influențat impresionismul, curent la a cărui naștere a asistat, fără a-l fi înțeles pe deplin. Corot poate fi socotit precursorul impresionismului.

Émile Munier - Portret tanara

CURTEZANA

Soarele venetian în par mi-aseaza
aur din alchimii desavîrsite.
Sprîncenele înalt mi-s arcuite,
asemeni puntilor usoare si te

duc spre pericolul ce mut vegheaza,
al ochilor pe-ascuns calatorind,
peste canale, care mari cuprind
si din albastrul valurilor prind.

Cine ma vede, îmi invidiaza
si cîinele, pe care cîteodata
în pauze, languros, mi se aseaza

mîna, de scrum neatinsa, inelata.
Toti craii plini de vise care vin,
de gura mea sfîrsesc ca de venin.

de Rainer Maria Rilke

---------------------------------------------------
Émile Munier - Portret tanara
Émile Munier (2 iunie 1840 – 29 iunie 1895) a fost un pictor academic francez si student al pictorului William-Adolphe Bouguereau.
Émile Munier s-a nascut in Paris si a locuit cu familia sa pe strada 66 rue des Fossés, St. Marcel. Tatal lui, Pierre François Munier, era fost un artist tapiter la Manufacture Nationale des Gobelins, iar mama lui, Marie Louise Carpentier, lucra intro tesatorie de casmir.
In 1885 a pictat si a expus la Salonul din Paris, lucrarea "Trois Amis" (Three Friends). Aceasta lucrare reprezinta o fetita bucalata care se juca in pat cu o pisicuta si un catel, o lucrare ce a avut un mare succes, fiind reprodusa in multe forme si folosita in afise de publicitate de catre Pears Soap. Cu aceasta lucrare, Emile s-a afirmat ca 'pictorul' copilasilor si al animalelor lor de companie.
Printre protectorii sai americani s-au numarat Chapman H. Hyams si sotia lui, care erau importanti colectionari de picturi contemporane franceze din secolul al XIX-lea si sustineau artisti ca Henner, Bouguereau, Gérôme, Vinel si Schreyer. Munier le-a pictat portretul in 1889, iar lucrarea, alaturi de cea mai mare parte a colectiei lor, se afla in Muzeul de Arta din New Orleans.

Émile Munier - Pisica favorita

Eu te-am iubit...

Eu te-am iubit si poate ca iubirea
În suflet înca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu îti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii cîndva iubita
Asa adînc, asa gingas cum te-am iubit.

de A S Puskin

------------------------------------------------------------------------------------
Émile Munier - Pisica favorita
Émile Munier (2 iunie 1840 – 29 iunie 1895) a fost un pictor academic francez si student al pictorului William-Adolphe Bouguereau.
Émile Munier s-a nascut in Paris si a locuit cu familia sa pe strada 66 rue des Fossés, St. Marcel. Tatal lui, Pierre François Munier, era fost un artist tapiter la Manufacture Nationale des Gobelins, iar mama lui, Marie Louise Carpentier, lucra intro tesatorie de casmir.
In 1885 a pictat si a expus la Salonul din Paris, lucrarea "Trois Amis" (Three Friends). Aceasta lucrare reprezinta o fetita bucalata care se juca in pat cu o pisicuta si un catel, o lucrare ce a avut un mare succes, fiind reprodusa in multe forme si folosita in afise de publicitate de catre Pears Soap. Cu aceasta lucrare, Emile s-a afirmat ca 'pictorul' copilasilor si al animalelor lor de companie.
Printre protectorii sai americani s-au numarat Chapman H. Hyams si sotia lui, care erau importanti colectionari de picturi contemporane franceze din secolul al XIX-lea si sustineau artisti ca Henner, Bouguereau, Gérôme, Vinel si Schreyer. Munier le-a pictat portretul in 1889, iar lucrarea, alaturi de cea mai mare parte a colectiei lor, se afla in Muzeul de Arta din New Orleans.

Claude Monet - Marea la Amsterdam

DRAGOSTE

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o stînca, pe tarm,
si-am venit la tine goala ca o femeie.
Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte vazute în vis,
am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,
nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera.
Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:
priveste-te-n ea!
Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
si cadeau în pulbere,
am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
decît sa dispara,
O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa
nu-mi mai trebuie nimic altceva.

de Edith Södergran

--------------------------------------------------------------------
Claude Monet - Marea la Amsterdam
Data: 1874
Style: Impresionism
Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franța.
Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc ."
Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătușa sa Lecadre a fost de acord să-l scape de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradițională predate la universitate nu i-au fost pe plac.
În 1862 el a studiat arta cu Charles Gleyre la Paris, unde l-a întâlnit pe Pierre-Auguste Renoir împreună cu care a fondat mișcarea impresionistă. Ei au pictat împreună și au rămas prieteni toată viața.

Willem van Aelst - Vas cu flori si cu ceas - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI WILLIAM VAN AELST

Dacă poezia

Dacă poezia este taina florii
înseamnă că prin ea trec albine;
fagurii sunt aproape.

Dacă poezia este sunet, secretă atingere,
înseamnă că prin ea trec veşniciile,
sub care nimeni nu este singur.

Dacă poezia este uimirea astrelor,
înseamnă că prin ea sună cornul
de aer înrourat al dimineţilor.

Dacă poezia e rânduiala lumii
înseamnă că şi de la naşterea ei
se numără vârstele,
cu fiecare vers un alt an UNU
se-nscăunează
în lume...

de Florin Costinescu

-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Willem van Aelst
Titlul: Vas cu flori si cu ceas
Titlul original:
Data :
Stilul: Baroque
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Willem van Aelst, profesorul lui Rachel Ruysch, a fost un important pictor de flori si trofee de vanatoare. Aceste trofee cat si picturile in care apareau pasari si animale vii creau o atmosfera aristocratica a vietii din afara oraselor.
O alta forma de natura moarta era cea in care apareau obiectele caracteristice unei meserii. Un astfel de tablou asezat in holul de la intrare aducea prestigiu si era mandria posesorului.
O speciala atentie era acordata picturilor vanitas (gol) in care apareau carti, ceasuri, impresionate aranjamente florale, statui, vaze, monede, bijuterii, instrumente muzicale si stiintifice, obiecte din argin si sticla, etc. ce simbolizau trecerea timpului. Un cap de mort, un ceas de buzunar, o lumanare arzand sau o carte cu paginile deschise erau un mesaj moralizator la efemeritatea placerilor carnale. Uneori insasi fructele erau pictate stricate sau florile ofilite, in acelasi semn de prostest. Stridiile erau simbol al desfraului. Aceste picturi invitau la meditatie asupra efemeritatii vietii, a inutilitatii placerii, a iminentei mortii si incurajau la un punct de vedere sobru asupra lumii.

Tamara de Lempicka - Girl with Gloves - aniversare

ANIVERSAREA PICTORITEI TAMARA DE LEMPICKA

Fără întoarcere

Călătoria noastră se opreşte
sub acest cireş în care fructele
nu ajung niciodată la coacere,
drumul e cu atât mai neted,
mai fără oprelişte,
cu cât este fără întoarcere...
câteodată cireşul lasă locul dudului,
nucului, salciei sau măslinului,
ceea ce se mai poate numi
jocul destinului...

de Florin Costinescu

-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Tamara de Lempicka
Titlul: Girl with Gloves
Titlul original: Girl with Gloves
Data : 1929
Stilul: Art Deco
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Tamara de Lempicka (16 mai 1898 la Varşovia în Polonia – 18 martie 1980 la Cuernavaca în Mexic), născută Maria Gorska, este o pictoriţă poloneză, reprezentantă de vârf a curentului Art Deco în pictură. A fost un star şi s-a comportat ca atare, făcând din viaţa sa o continuă punere în scenă, profitând în afară de talentul său, şi de frumuseţea sa.Fiică de avocat, crescută într-un mediu privilegiat, îşi petrece tinereţea între Sankt Peterburg, Monte Carlo şi staţiunile turistice la modă din Europa. La vârsta de 16 ani, în 1914, se instalează la Sankt Peterburg, la o rudă, unde ia şi primele lecţii de pictură. Aici îl întâlneşte pe Tadeusz Lempicki, tânăr avocat rus, cu care se căsătoreste în 1916. Revoluţia bolşevică întrerupe brusc această viaţă fără griji. Pleacă la Copenhaga, apoi eşuează la Paris ca de altfel, majoritatea emigranţilor ruşi. Pierderea reperelor iniţiale ale vieţii duce la desagregarea căsătoriei.
Soţul său refuzând să muncească, Tamara se hotărăşte să-şi ia soarta în mâini, alegând, pentru a reuşi, o carieră în pictură. Începând din 1920 frecventează academia Grande Chaumière şi işi desăvârseste formaţia cu pictorii Maurice Denis şi André Lhote precum şi cu călătorii în Italia unde copiază din mari maeştri ai picturii. Primul contact cu publicul are loc în 1922, la Salonul de Toamnă, unde expune un portret. În continuare dezvoltă un stil sculptural, în culori puternice, influenţat de cubism. Succesul nu este imediat, dar cu personalitatea sa puternică se impune repede în mediul artistic şi în cel monden. Se instalează în cartierul Montparnasse, participând intens la viaţa boemă din acesta, care îi şi inspiră teme pentru pictura sa. Subiectul preferat îl constitue portretele de femei, de care de altfel era atrasă, în pozitii lascive, de abandon. Îşi creează astfel o imgine de “femeie bărbat”, ilustrată între altele şi de tabloul său “Autoportert într-un Bugatti verde”. Primeşte în paralel comenzi de portrete de la diverse personalităţi artistice sau ale lumii mondene, portrete care constituie o altă latură a operei sale. Felul particular în care realizează aceste portrete, prin deformarea proporţiilor, ii atrag supranumele de “Ingres pervers”.
După divorţul din 1928, efectuează o primă călătorie în Statele Unite unde se bucură de un mare succes. De acum opera sa este recunoscută oficial, începând să fie achiziţionată de muzee. În 1933 se căsătoreşte cu baronul Raoul Kuffner, unul din cei mai importanţi clienţi. Rangul social de acum căpătat o face să piardă legăturile cu mediul artistic parizian. Odată cu criza economică subiectele sale se diversifică cu figuri de bătrâni, ţărani, sfinţi, însă aceasta o îndepartează de admiratorii săi de până atunci. În 1939 fuge din calea războiului şi se stabileşte cu soţul său în Statele Unite, unde işi urmează cariera în pictură organizând şi câteva expoziţii. Cunoaşte un deosebit succes mai ales în lumea cinematografiei, multe din picturile sale găsindu-se azi în colecţiile starurilor americane . Din 1943, când se instalează la New York, intră în totală uitare până în 1957, când este redescoperită cu ocazia unei monografii care îi este consacrată. Entuziasmul anilor “70 pentru curentul “Art Deco” fac din Tamara de Lempicka o reprezentantă de vârf a acestui curent. A murit pe 18 martie 1980 la Cuernavaca, în Mexic unde se retrăsese în ultimul timp.