ANIVERSARE CU SIMFONII DE CULOARE AVANGARDISTĂ
– JACQUES LOUIS DAVID -
Seneca
La apusul soarelui, mi s-a spus,
Trebuie sa-mi tai venele.
Acum e abia pranzul,
Mai am de trait cateva ore bune.
Ce sa fac,
Sa-i mai scriu lui Lucilius?
Nu mai am chef.
Sa ma duc la circ?
Nu-mi mai trebuie nici circ nici paine.
Sa prevad destinul filozofiei?
A mai trecut o ora,
Au mai ramas inca patru,
Apa clocoteste in baie,
Casc si ma uit pe fereastra,
Privesc dupa soare care nu mai apune
Si ma plictisesc ingrozitor.
de Marin Sorescu
– JACQUES LOUIS DAVID -
Seneca
La apusul soarelui, mi s-a spus,
Trebuie sa-mi tai venele.
Acum e abia pranzul,
Mai am de trait cateva ore bune.
Ce sa fac,
Sa-i mai scriu lui Lucilius?
Nu mai am chef.
Sa ma duc la circ?
Nu-mi mai trebuie nici circ nici paine.
Sa prevad destinul filozofiei?
A mai trecut o ora,
Au mai ramas inca patru,
Apa clocoteste in baie,
Casc si ma uit pe fereastra,
Privesc dupa soare care nu mai apune
Si ma plictisesc ingrozitor.
de Marin Sorescu
-------------------- --------------------------
Pictor: Jacques-Louis David
Titlul: Moartea lui Seneca
Titlul original:
Data:1773
Stilul: Neoclasicism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 155 x 122.5 cm
Unde se găseşte:
Date despre pictor:
Jacques-Louis David (n. 30 august 1748 – d. 29 decembrie 1825) a fost unul dintre cei mai influenți pictori francezi ai stilului Neoclasic.
Născut la Paris, era fiul lui Louis-Maurice David, un negustor destul de înstărit și al lui Marie-Geneviève Buron, care se trăgea dintr-o familie de constructori și arhitecți. Jacques-Louis este crescut de familia mamei sale de la vârsta de noua ani, după moartea prematură a tatălui său, care și-a pierdut viața într-un duel pe data de 2 decembrie 1757. Unchii micuțului, François Buron și Jacques-François Desmaisons, îl trimit pe băiat mai întâi la colegiul din Beauvais, apoi într-una din cele mai renumite școli medii din Paris –colegiul Quatre-Nations. Este subjugat de desen iar la 17 ani vrea să devină pictor și membru al Academiei. Un aport deosebit în dezvoltarea intelectuală a tânărului artist îl are Michel-Jean Sedaine, secretarul Academiei Regale, care îi dăruiește prietenia sa și îl tratează ca pe propriul fiu. David va locui la acesta începând din anul 1768. În anul 1774, după patru încercări, reușește să ia Marele Premiu la concursul Grand-Prix de Rome, premiu care-i permite să fie acceptat la "Ecole des Eleves proteges" și la Academia de la Roma
După înfrângerea de la Waterloo din 1815 pleacă din țară. Reușește să emigreze în Belgia și chiar și atunci când Franța este gata să-l primească, refuză să se mai întoarcă. Ultimii 10 ani îi petrece la Bruxelles. Într-o seara din februarie 1824, pe când ieșea de la teatru, dă peste el o trăsură. Nu își va mai reveni niciodată pe deplin. Moare pe 29 decembrie 1825.
Pictor: Jacques-Louis David
Titlul: Moartea lui Seneca
Titlul original:
Data:1773
Stilul: Neoclasicism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 155 x 122.5 cm
Unde se găseşte:
Date despre pictor:
Jacques-Louis David (n. 30 august 1748 – d. 29 decembrie 1825) a fost unul dintre cei mai influenți pictori francezi ai stilului Neoclasic.
Născut la Paris, era fiul lui Louis-Maurice David, un negustor destul de înstărit și al lui Marie-Geneviève Buron, care se trăgea dintr-o familie de constructori și arhitecți. Jacques-Louis este crescut de familia mamei sale de la vârsta de noua ani, după moartea prematură a tatălui său, care și-a pierdut viața într-un duel pe data de 2 decembrie 1757. Unchii micuțului, François Buron și Jacques-François Desmaisons, îl trimit pe băiat mai întâi la colegiul din Beauvais, apoi într-una din cele mai renumite școli medii din Paris –colegiul Quatre-Nations. Este subjugat de desen iar la 17 ani vrea să devină pictor și membru al Academiei. Un aport deosebit în dezvoltarea intelectuală a tânărului artist îl are Michel-Jean Sedaine, secretarul Academiei Regale, care îi dăruiește prietenia sa și îl tratează ca pe propriul fiu. David va locui la acesta începând din anul 1768. În anul 1774, după patru încercări, reușește să ia Marele Premiu la concursul Grand-Prix de Rome, premiu care-i permite să fie acceptat la "Ecole des Eleves proteges" și la Academia de la Roma
După înfrângerea de la Waterloo din 1815 pleacă din țară. Reușește să emigreze în Belgia și chiar și atunci când Franța este gata să-l primească, refuză să se mai întoarcă. Ultimii 10 ani îi petrece la Bruxelles. Într-o seara din februarie 1824, pe când ieșea de la teatru, dă peste el o trăsură. Nu își va mai reveni niciodată pe deplin. Moare pe 29 decembrie 1825.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu