miercuri, 24 mai 2017

Edvard Munch - Noapte de vara

ZIUA ION CARAION

Foarte noapte

Ranit intre nori
soarele
isi pune muntele
pe umeri ca o pleoapa


Mi-aduc aminte trotuarele
doar ...

femeie apa

Unde le
sunt urmelor ochii? N-apar
nicaieri...

Adevarat
Innoptam uneori
Intr-un oras pe care l-am uitat

Imi era foarte noapte ...

de Ion Caraion


--------------------------------------------------------------------------
Ion Caraion (pseudonimul literar al lui Stelian Diaconescu; n. 24 mai 1923, Pălici, Buzău, România – d. 21 iulie 1986, Lausanne, Elveția) a fost un scriitor român. Ion Caraion aparține, împreună cu Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Radu Stanca, Ben Corlaciu, Ștefan Augustin Doinaș și alții momentului spiritual al anilor 1945-1946, la configurarea căruia iau parte scriitori veniți din mai multe direcții estetice.
--------------------------------------------------------------------------
Edvard Munch - Noapte de vara
Data: 1889
Stilul: Expresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 162 x 126.5 cm
Rasmus Meyer Collection, Bergen, Norway
Edvard Munch (/mʉŋk/, n. 12 decembrie 1863, Løten, Norvegia – d. 23 ianuarie 1944, Ekely, Oslo) a fost un pictor norvegian, unul dintre pionierii artei moderne, considerat precursor al expresionismului, mai cu seamă un reprezentant al tradiției artistice europene decât a celei norvegiene. A fost prin natura sa un solitar, dar, paradoxal, l-au interesat foarte mult relațiile interumane, care vor reprezenta esența creației sale.

Dana Nechita - Muscate la fereastra

Înfloresc muşcate...

Ce primăveri frumoase am avut! La tine
Veneam – îţi aminteşti? – în zilele-nsorite
Şi poarta, scârţâind, îmi anunţa sosirea.
La geamul tău erau muşcate înflorite.


De după ele, ochii tăi mă urmăreau,
Te ascundeai şi aşteptai să te găsesc.
De te găseam, primeam răsplată un sărut.
Altfel urma ca eu să te despăgubesc,

Dar nu cu unul, ci cu-o mie, două, zece!…
Şi, pentru că mă încurcam la numărat,
Mă pedepseai să-ncep din nou cu sărutatul
Şi totdeauna eu ieşeam cel vinovat.

Destinul ne-a purtat pe drumuri diferite,
Dar clipe dragi din viaţă nu pot fi uitate.
Azi mă gândesc la tine şi tu nici nu ştii că
La mine-n suflet înfloresc mereu muşcate.

de Aurel Oancea


--------------------------------------------------------------------
Pictura : Dana Nechita
Nume tablou :Muscate la fereastra
Data : 2015
Dimensiunea : 25/ 35 cm
Media:Ulei pe panza

Francisco Goya - Sleep

Grandomanie

Cine sunt se naşte în continuare.
Ce am fost nici nu s-a terminat.
Îmi bag nasul prin viaţă
Fără celofan intermediar.
Transfer materia cenuşie de la emisfera stângă
La emisfera dreaptă,
Forfotesc de tsunami şi presimţiri.
Trupul meu are îngrozitor de mulţi ochi
Şi prea puţine braţe,
Nimic nu este după cerinţa pieţii.
Clădesc lumini din umbre,
Sunt eu, sunt eu, sunt eu
Neruşinată ca în pat,
Alimentez cu surcele focul bârfitorilor
Cine sunt se naşte în continuare,

Ce am fost nici nu s-a terminat

de Riri Sylvia MANOR


----------------------------------------------------------------------
O viață, un om, un Univers. Am în față un om, o femeie energică și capabilă, frumoasă în ciuda vârstei de … ( nu vom spune) . A făcut Alia în 1960, în condițiile de atunci, umilințe ( oamenii erau dezbrăcați la pielea goală chiar într-o cameră din aeroport, pentru control corporal) , a studiat medicina în Israel, s-a specializat în SUA, fiind inițiatoarea unei noi ramuri a medicinii în Israel, neuro-oftalmologia. La mijlocul vieții și-a regăsit iubirea din tinerețe, pe plan sentimental, iar la un timp după aceea a reînceput să scrie versuri, deși nu a publicat decât în anul 2000 primul volum „Privind” la Ed. DU Style , iar în 2005, ”Save as…” la Ed. Paralela 45.
-----------------------------------------------------------------------------------
Francisco Goya - Sleep
Original Title: El sueño
Stilul: Romanticism
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Marcel Iancu - Port

ZIUA MARCEL IANCU

Undeva unde nu am calatorit niciodata, cu draga inima

Undeva unde nu am calatorit niciodata, cu draga inima
dincolo de orice experienta, ochii tai infasurati in tacerea-ti:
in cele mai delicate gesturi sant lucruri care ma inconjoara
sau pe care nu le pot atinge pentru ca sant prea aproape.


de E. E. Cummings


--------------------------------------------------------------------------------
Marcel Iancu - Port
Marcel Iancu s-a nascut In 1905 in Bucuresti. A studiat pictura si arhitectura la Bucuresti si Zurich intre 1915 si 1916, fiind si unul dintre fondatorii miscarii Dada.
Locuieste un timp la Paris, revine in Romania si in perioada 1924-1936 este un sustinator activ al miscarii culturale din jurul revistei Contimporanul, editata de Ion Vinea.
In 1929 pe strada Negustori din Bucuresti la numarul 27 se inalta o cladire cu fatada cu o singura fereastra mare la parter si la etaj cu trei hublouri, ferestrele de dormitor. Vecinii si trecatorii spuneau ca este un laborator stiintific ce a nu fost bine plasat. Cladirea proiectata de Marcel Iancu apartinea unui negustor de vinuri care aprecia arta avangardista.
La scurt timp Marcel Iancu a fost asaltat de noi comenzi si astfel in anii 1926-1927 proiecta cladiri moderniste, inspirate de cubism. Impreuna cu fratele sau, Iuliu, avea un cabinet de arhitectura numit Biroul studiilor moderne. Calitatea lucrarilor era garantata de prestigiul arhitectului, iar numele biroului atragea si el.
La inceputul celui De-al Doliea Razboi Mondial se stabileste cu familia in Israel, are o activitate artistica la fel de intensa si fondeaza Colonia Artistica de la Ein Hod. In anul 1952 va reprezenta statul Israel la Bienala de la Venetia si in 1954 participa la marea expozitie Dada de la New York.
Lucrarile lui Marcel Iancu sunt prezente in muzee din intreaga lume : Muzeul National din Zurich, Muzeul de Arta Moderna din Paris, Muzeul National din Berlin, Muzeul Iancu Dada din Ein Hod, Muzeul de Arta Moderna din New York, Muzeul de Arta din Bucuresti.

Ivan Kramskoy - Portret de femeie

Iti port inima cu mine (o port in inima mea)

Iti port inima cu mine (o port in inima mea)
Nu raman niciodata fara ea (oriunde merg mergi si tu, draga mea;

si orice e facut doar de mine e fapta ta, draguta mea)
Nu ma tem de soarta (caci tu-mi esti soarta, dulcea mea)
Nu vreau o alta lume (caci frumoasa tu esti lumea ea, adevarata mea)

si tu esti orice luna a insemnat vreodata
si orice soarele va canta vreodata esti tu.
Iata cea mai ascunsa taina ce nimeni n-o cunoaste
(iata radacina radacinilor si mugurul mugurilor
si cerul cerurilor unui copac numit viata ce creste
mai sus decat sufletul poate spera ori mintea se poate ascunde)

si iata miracolul ce-mpiedica sa se ciocneasca stea de stea.
Iti port inima (o port in inima mea).

de E. E. Cummings


-----------------------------------------------------------------------------
Ivan Kramskoy - Portret de femeie
Data: 1883
Stilul: Realism
Media: Ulei pe panza
Tretyakov Gallery, Moscow, Russia

Ivan Kramskoy - Portret de femeie

Degetele tale fac flori timpurii

Degetele tale fac flori timpurii din
orisice lucru
parul tau mai ales il iubesc ceasurile;
liniste blanda care
canta spunand
(chiar daca iubirea-i doar pentru o zi)
sa nu te temi, noi iesim in imprimavarare.


Picioarele tale cele mai albe ratacesc.
Mereu
ochii tai limpezi se joaca de-a saruturile
a caror ciudatenie mult
spune; cantand
(chiar daca iubirea-i doar pentru o zi)
pentru ce fata vii flori aducand?

Sa fii buzele tale e lucru mult dulce
si mic.
Moarte, spun ca esti bogata mai mult
decat ti-ai dori, daca prinzi asta,
orice altceva pierzand
(chiar daca iubirea-i doar pentru o zi
si viata nu e nimic, sarutul mai dainuie)

de E. E. Cummings


-------------------------------------------------------------------------
Ivan Kramskoy - Portret de femeie
Data: 1883
Stilul: Realism
Media: Ulei pe panza
Tretyakov Gallery, Moscow, Russia

Fernando Botero - Dansatoare la bara

Pași Vrăjiți

În doar câteva clipe
care compun minute absolute
Dansul și pasul lor,
ne dau fiori


Îmi place mersul balerinelor

Cu zâmbete pe buze
cu lacrimi în deget

Îmi place dansul și mersul
balerinelor

cu mersul măiastru
și dansul lor surd

Îmi place dansul balerinelor

Din sunetul sec al unui deget crăpat
cu unghia strambă de dans svăpăiat

Îmi place mersul balerinelor

Cum tu să poți să sufli ușor
peste durerea
balerinelor

Mai ai înca aer și suflu în piept
când pe-alor picioare
tu nu ai mers drept

Ne plac dansul și mersul
balerinelor

Stimabilă Doamnă
cu spatele drept
cu piciorul stâng
ce putea să-l țină la piept
Ea dădea lecții de dans
Pentru cele ce azi
ne duc în extaz
Până acum când,
aerul…
nu a mai voit a intra,
în pieptul domniei sale,
Iar sala
iar sala
S-a cutremurat

nu a plătit cu aer curat

Ne plac dansul și mersul
BALERINELOR.

de Cristi Dincă


----------------------------------------------------------------
Fernando Botero - Dansatoare la bara
Data: 2001
Stilul Naïve Art (Primitivism)
Fernando Botero (n. 19 aprilie 1932, Medellin/Columbia) este un pictor și sculptor columbian. Asemenea lui Astor Piazzolla în muzică sau lui Gabriel García Márquez în literatură, Botero reprezintă în cel mai înalt grad cultura latinoamericană modernă. El însuși se definește drept "cel mai columbian dintre pictorii columbieni". Figurile sale naive, supradimensionate în mod grotesc sunt înțelese ca simboluri ale burgheziei coloniale degenerate. Este imposibil să nu recunoști, de la prima aruncătură de privire, un tablou al lui Botero cu personajele sale floride și opulente, reprezentând în mod metaforic anumite caracteristice ale societății contemporane hipertrofice.
Pentru a umple câmpuri vaste de culoare, artistul dilată formele: oamenii și peisajele capătă dimensiuni insolite, aparent ireale, unde detaliul devine expresia maximă a volumelor. Personajele lui Botero nu reflectă nici bucurie, nici durere, au privirea pierdută în gol și sunt imobile, parcă ar fi reprezentări sculpturale. Când pastișează artiști clasici, ca Velázquez sau Caravaggio, tablourile lui sunt executate în spirit de frondă, până la caricatură, ca "Mona Lisa" după Leonardo da Vinci.

marți, 23 mai 2017

Charles-Emile Jacque - Cocoși și găini - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI CHARLES-EMILE JACQUE

* * *
după visul nopții
la cîntatul cocoșilor dimineața
cînd soarele abia se ridică
mă trezesc în al oraș
zi de zi
an de an


(cav)



Pictor: Charles-Emile Jacque
Titlul: Cocoși și găini
Titlul original:
Data :
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor
Charles-Emile Jacque (23 mai 1813 - 7 mai 1894) a fost un pictor francez de animale ( animalier ) și gravor care a făcut parte împreună cu Jean-François Millet , din școala de la Barbizon . El a învățat mai întâi să graveze hărți în timpul petrecut în armata franceză.

Francis Cotes - Hot Jazz - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI FRANZ KLINE

azi cînt jazz

de astăzi nu mai cîntă cocoșul
lipsa lui mă duce cu gîndul
la moartea căprioarei
miros de carne sub unghii
mă bîntuie gîndul că n-am să mai pot scrie
azi cănt jazz
cobor etajul de jos al ființei
muzica e pretextul
care mă salvează


de Mihaela Stanciu
din volumul azi cînt jazz
editura casa de pariuri literare 2016


--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Francis Cotes
Titlul: Hot Jazz
Titlul original: Hot Jazz
Data : 1940 SU
Stilul: Expresionism
Mod de realizare: ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor
Franz Kline (23 mai 1910 - 13 mai 1962) a fost un pictor american născut în Pennsylvania. El este asociat în principal cu mișcarea expresionistă abstractă din anii 1940 și 1950. Kline, impreuna cu alti pictori de actiune precum Jackson Pollock , Willem de Kooning , Robert Motherwell si Lee Krasner , precum si poeti, dansatori si muzicieni locali au devenit cunoscuti drept grupul informal, Scoala New York . Deși a explorat aceleași inovații în pictura ca și ceilalți artiști din acest grup, opera lui Kline este distinctă în sine și a fost venerată încă din anii 1950
Locul nasterii: Wilkes Barre, SUA
Kline s-a nascut in Wilkes Barre, Pennsylvania in 1910, intr-o familie de imigranti - mama provenea din Cornwall iar tatal din Hamburg. In 1927, tatal sau s-a sinucis iar mama viitorul artist s-a recasatorit. In perioada 1919-1925 Kline a studiat la Colegiul Girard din orasul natal, un institut special creat pentru copiii orfani. A fost un reprezentant al expresionismului abstract. Personalitatea calda si atitudinea prietenoasa l-au facut foarte popular in vremea sa, desi era cunoscut pentru probleme cu alcoolul, "pasiune" care totusi nu a devenit o boala ca in cazul artistilor Jackson Pollock si Willem de Kooning. O figura remarcabila, a colaborat cu artisti cunoscuti printre care si Jack Kerouac. Si-a inceput cariera in New York prezentand operele sale in cadrul spectacolelor de arta organizate in aer liber. Picturile sale se remarca prin temele abordate si acuratetea specifica expresionismului.

Carl Bloch - Buna vestire - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI CARL BLOCH

* * *

azi dimineața trezindu-mă
în cînt de rîndunele
am primit un premiu
un răsărit de soare
minunat.


(cav)


-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Carl Bloch
Titlul: Buna vestire
Titlul original:
Data : 1915
Stilul: Academic
Mod de realizare: ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Carl Heinrich Bloch ( 23 mai 1834 – 22 februarie 1890), pictor danez.
S-a nascut in Copenhaga si a studiat cu Wilhelm Marstrand la Academia Regala Daneza de Arta.
Primele sale lucrari au descris scene rurale din viata de fiecare zi. Intre 1859 si 1866, Bloch a trait in Italia, aceasta perioada fiind importanta in evolutia picturilor cu teme istorice.

József Rippl-Rónai - Femeie în rochie de cerneală și guler negru - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JOZSEF RIPPL-RONAI

***

norul care trece deasupra
are forma inimii tale
grăbit să dezlege umbrele de pe pămînt
pătrunde în inima unui alt nor
lăsînd un cer senin.


(cav)


-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: József Rippl-Rónai
Titlul: Femeie în rochie de cerneală și guler negru
Titlul original:
Data : 1915
Stilul: Simbolism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor
József Rippl-Rónai (n. 23 mai 1861, Kaposvár, Ungaria – d. 25 noiembrie 1927, Kaposvár, Ungaria a fost un pictor maghiar, unul din cei mai originali artiști ai Belle Époque

József Rippl-Rónai, maestru remarcabil al picturii maghiare, s-a născut în anul 1861 la Kaposvár. Viaţa şi cariera sa artistică sunt de parcă ar fi luate dintr-un roman. După obţinerea diplomei de farmacist îşi schimbă profesia. Desfăşoară studii în domeniul picturii la Academia de Arte din Munchen, iar din anul 1887 lucrează la Paris, în atelierul lui Mihály Munkácsy, ca ucenic: a trebuit să copieze tablouri mai vechi create de maestru. Timp de doi ani, această muncă i s-a părut educativă, însă mai târziu a început să o vadă ca pe o povară, deoarece a dorit să îşi urmeze propriul drum. După ruptura cu maestrul, a devenit un important inovator stilistic, atât în pictură cât şi în domeniul artelor aplicate, modernizând lumea artei din Ungaria.

În perioada sa neagră (1891−1900) a renunţat la utilizarea culorilor, concentrându-şi atenţia asupra puterii de sugestie a noului stil. Dintre nuanţele fine de gri se întrezăreşte, pe alocuri, brusc, albul unui chip palid de femeie cu strălucirea sa feerică. Pe Rippl-Rónai îl regăsim şi în prim-planul artelor aplicate, devenind un maestru al stilului artistic cu cu exigenţe decorative, al limbajului secesionist, tinzând spre formarea obiectelor din jur şi a mediul ambiant.
În anul 1894 a fost acceptat în grupul restrâns al pictorilor nabişti, care se aflau, în epoca respectivă, în prim-planul picturii europene. Profeţii l-au considerat drept model pe Paul Gauguin şi promovau convingerea, că este necesar un nou început, cu foaie curată, renunţând la toate artificiile academice.

În etapa interioarelor (1902−1906) a realizat o serie de picturi, care înfăţişează viaţa privată a burgheziei oraşului Kaposvár. Lumea personajelor şi interioarelor aparţinând micii-burghezii integrează viziunea pariziană în cultura naţională. Arta lui Rippl-Rónai a devenit ca un album de fotografii de familie, artistul înfăţisând numai ceea ce a cunoscut foarte bine şi ceea ce a iubit. În picturile sale apare Tata, Mama, unchiul Rippl, admirator al lui Kossuth, unchiul Piacsek, fraţii, prietenii şi, desigur, femeile: Lazarine, Anella, Fenella şi Zorka.

Etapa din vila Róma şi a stilului boabelor de porumb (1908−1918)
Rippl-Rónai a locuit în clădirea galbenă, cu etaj a Vilei Róma, cu o grădină mare, situată în suburbiile oraşului Kaposvár, începând din anul 1908 până la moarte. Aici, în cadrul celei de-a doua etape de la Kaposvár, s-au născut creaţii pătrunse de o atmosferă complet nouă, aproape tulburător de vioaie. Rippl-Rónai colorează formele încadrate de contururi groase, de culoare maronie printr-o metodă individualizată a colorării în plan văzute la Gauguin. Amprenta punctată a pensulei cu diametrul de un centimetru conferă un caracter animat tablourilor numite de artist picturile cu boabe de porumb.

Etapa portretelor în pastel (1919−1927)
Etapa târzie a creaţiei pictorului Rippl-Rónai, artist aclamat în cercurile sociale din capitală, se constituie din portrete. A realizat tablouri în pastel înfăţişând scriitorii grupa şi în jurul publicaţiei Nyugat, cu care a legat prietenii: Mihály Babits, Zsigmond Móricz, Lőrinc Szabó, pe arhitectul Ödön Lechner, actori, precum şi doamne frumoase.
Una dintre modele i s-a părut atât de interesantă artistului, încât l-a inspirat să o picteze de mai multe ori. Numele muzei: Zorka, de care artistul mai în vârstă s-a îndrăgostit.


Wangechi Mutu - Family Tree

novaj novaĵoj aseară trump ne-a lăsat fără cuvinte a bombardat iranul toată lumea a scos un oftat el controlează ritmul respirației noastre ...