Fernando Botero - Dansatoare la bara

Pași Vrăjiți

În doar câteva clipe
care compun minute absolute
Dansul și pasul lor,
ne dau fiori

Îmi place mersul balerinelor

Cu zâmbete pe buze
cu lacrimi în deget

Îmi place dansul și mersul
balerinelor

cu mersul măiastru
și dansul lor surd

Îmi place dansul balerinelor

Din sunetul sec al unui deget crăpat
cu unghia strambă de dans svăpăiat

Îmi place mersul balerinelor

Cum tu să poți să sufli ușor
peste durerea
balerinelor

Mai ai înca aer și suflu în piept
când pe-alor picioare
tu nu ai mers drept

Ne plac dansul și mersul
balerinelor

Stimabilă Doamnă
cu spatele drept
cu piciorul stâng
ce putea să-l țină la piept
Ea dădea lecții de dans
Pentru cele ce azi
ne duc în extaz
Până acum când,
aerul…
nu a mai voit a intra,
în pieptul domniei sale,
Iar sala
iar sala
S-a cutremurat

nu a plătit cu aer curat

Ne plac dansul și mersul
BALERINELOR.

de Cristi Dincă

----------------------------------------------------------------
Fernando Botero - Dansatoare la bara
Data: 2001
Stilul Naïve Art (Primitivism)
Fernando Botero (n. 19 aprilie 1932, Medellin/Columbia) este un pictor și sculptor columbian. Asemenea lui Astor Piazzolla în muzică sau lui Gabriel García Márquez în literatură, Botero reprezintă în cel mai înalt grad cultura latinoamericană modernă. El însuși se definește drept "cel mai columbian dintre pictorii columbieni". Figurile sale naive, supradimensionate în mod grotesc sunt înțelese ca simboluri ale burgheziei coloniale degenerate. Este imposibil să nu recunoști, de la prima aruncătură de privire, un tablou al lui Botero cu personajele sale floride și opulente, reprezentând în mod metaforic anumite caracteristice ale societății contemporane hipertrofice.
Pentru a umple câmpuri vaste de culoare, artistul dilată formele: oamenii și peisajele capătă dimensiuni insolite, aparent ireale, unde detaliul devine expresia maximă a volumelor. Personajele lui Botero nu reflectă nici bucurie, nici durere, au privirea pierdută în gol și sunt imobile, parcă ar fi reprezentări sculpturale. Când pastișează artiști clasici, ca Velázquez sau Caravaggio, tablourile lui sunt executate în spirit de frondă, până la caricatură, ca "Mona Lisa" după Leonardo da Vinci.