miercuri, 24 mai 2017

Francisco Goya - Sleep

Grandomanie

Cine sunt se naşte în continuare.
Ce am fost nici nu s-a terminat.
Îmi bag nasul prin viaţă
Fără celofan intermediar.
Transfer materia cenuşie de la emisfera stângă
La emisfera dreaptă,
Forfotesc de tsunami şi presimţiri.
Trupul meu are îngrozitor de mulţi ochi
Şi prea puţine braţe,
Nimic nu este după cerinţa pieţii.
Clădesc lumini din umbre,
Sunt eu, sunt eu, sunt eu
Neruşinată ca în pat,
Alimentez cu surcele focul bârfitorilor
Cine sunt se naşte în continuare,

Ce am fost nici nu s-a terminat

de Riri Sylvia MANOR


----------------------------------------------------------------------
O viață, un om, un Univers. Am în față un om, o femeie energică și capabilă, frumoasă în ciuda vârstei de … ( nu vom spune) . A făcut Alia în 1960, în condițiile de atunci, umilințe ( oamenii erau dezbrăcați la pielea goală chiar într-o cameră din aeroport, pentru control corporal) , a studiat medicina în Israel, s-a specializat în SUA, fiind inițiatoarea unei noi ramuri a medicinii în Israel, neuro-oftalmologia. La mijlocul vieții și-a regăsit iubirea din tinerețe, pe plan sentimental, iar la un timp după aceea a reînceput să scrie versuri, deși nu a publicat decât în anul 2000 primul volum „Privind” la Ed. DU Style , iar în 2005, ”Save as…” la Ed. Paralela 45.
-----------------------------------------------------------------------------------
Francisco Goya - Sleep
Original Title: El sueño
Stilul: Romanticism
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu