ZIUA SANDRO BOTTICELLI
Ne desparte doar o primavara…
Privesc de la fereastra
cat de lunga este iarna
fara poezia cuvintelor,
fara muzica frunzelor
in copacul cu doua radacini.
Impletesc firul gandului
care sa ma duca la tine,
pe stanca maslinilor,
langa gardul viu al lendrilor,
de-a lungul drumulul Adriaticii,
pentru a respira aromele amintirilor.
Este frig in inima lui martie,
zeul razboiului intre ieri si azi;
ramane insa calda respiratia visului
crescut pe spatele comorilor tale,
mostenire grea pastrata in izvoare,
in sufletul podului de piatra.
Stau la fereastra si te astept sa-ti spun
ca nu marile si muntii ne despart,
ci parfumul marului cu aceeasi radacina,
al fructelor coapte in aceleasi palme,
zborul liber intre oglinzile a doua ferestre
care sa topeasca anotimpurile
in una singura,
poezie in muzica,
muzica intr-o fantana;
ne desparte doar o primavara
a fluierelor mele ce rasuna de departe…
de Marilena Rodica Chiretu
09.03.2010
===============================================
DESCRIERE
Terminat pe la mijlocul deceniului al optulea al secolului al XV-lea, acest tablou complex, ca un vis, pare să spună o poveste care nu şi-a trădat niciodată în întregime semnificaţia , în ciuda eforturilor a numeroşi istorici de artă aflaţi sub vraja ei. Pictura lungă de trei metri, La Primavera urma să fie plasată deasupra unui pat de zi, lettucio. În ea sînt reprezentate nouă figuri semi-mitice într-o livada de portocali. Pînza pare a invita la o lectură de la drepta spre stînga. În partea dreaptă un mînios zefir înaripat urmăreşte o nimfă, care se îndreaptă înspre prim-planul luxuriant. În centru, zeiţa Venus sau poate o Madonă zîmbeşte enigmatic, cu capul într-o parte şi cu ochii fixaţi asupra privitorului. La dreapta ei sunt trei fecioare, adunate în cerc. Aceste “Trei Graţii” semnificau în astrologie Soarele, Venus şi Jupiter, spunea Ioan. Una din ele aruncă o privire plină de adoraţie unui frumos Mercur aflat în colţul stîng, pe cînd Cupidon o ţinteşte cu săgeata sa. Mercur însa îi întoarce spatele, înălţînd caduceul spre un norişor sau o urmă de fum pe cer. În ciuda multor încercări, nimeni nu a reuşit să ofere o explicaţie satisfăcătoare tabloului. Fusese concepută viziunea ca un omagiu adus lui Marsilio Ficino şi Academiei neoplatoniciene din vremea lui Boticelli, aşa cum au avansat unii, sau a fost alcătuită ca un avertisment dat tînărului Lorenzo Magnificul, pentru că nu se căsătorise cu fata visurilor sale, care a şi murit la un an după ce pictura a fost terminată ? Se referea oare tabloul la vreo formulă alchimică, după cum susţineu alţi comentatori ? Lipsa unui răspuns face ca fascinaţia exercitată de pictură, să nu se diminueze. Singurul lucru clar este că oferă o viziune tulburătoare, înlănţuitoare, a puterii erosului în universul omenesc. Culianu împărtăşea obsesia lui Boticelli pentru figura zeiţei deoarece simţea limpede că această alcătuire de linii, forme, culori, proporţii îi stimula creativitatea, şi, pe de altă parte, o lega de salvarea lui în momentul tentativei sale de sinucidere. Iar Hillary semăna cu Venus din Primavera, şi din cunoscuta Naştere a zeitei şi, orîcîte zîmbete cenzuratoare punea între el şi această convingere, ştia ca ea fusese femeia blondă pe care o văzuse în viziunea sa.
===============================================
Sandro Botticelli: Primavara
Data: 1478
Stilul: Renascentist
Media: tempera , panel
Dimensions: 203 x 314 cm
Sandro Botticelli - de fapt Alessandro di Mariano Filipepi - (n. 1 martie 1445, Florența – d. 17 mai 1510, Florența) a fost un pictor italian, unul din cei mai mari reprezentanți ai Renașterii italiene. Frumusețea și grația figurilor create de el, precizia liniilor și redarea mișcării fac din lucrările sale o operă ce simbolizează pictura epocii. Caracteristic artei lui Botticelli este și faptul că figurile pictate de el prezintă profunde sentimente umane. Personajele sale cu chipuri ușor melancolice au, în general, o expresie visătoare, Botticelli ne apare ca un cercetător atent al sufletului omenesc. Operele sale, inspirate de teoriile neoplatonice ale lui Marsilio Ficino, animator al "Academiei Florentine", atestă sensibilitatea deosebită și bogata viață lăuntrică a artistului.
Ne desparte doar o primavara…
Privesc de la fereastra
cat de lunga este iarna
fara poezia cuvintelor,
fara muzica frunzelor
in copacul cu doua radacini.
Impletesc firul gandului
care sa ma duca la tine,
pe stanca maslinilor,
langa gardul viu al lendrilor,
de-a lungul drumulul Adriaticii,
pentru a respira aromele amintirilor.
Este frig in inima lui martie,
zeul razboiului intre ieri si azi;
ramane insa calda respiratia visului
crescut pe spatele comorilor tale,
mostenire grea pastrata in izvoare,
in sufletul podului de piatra.
Stau la fereastra si te astept sa-ti spun
ca nu marile si muntii ne despart,
ci parfumul marului cu aceeasi radacina,
al fructelor coapte in aceleasi palme,
zborul liber intre oglinzile a doua ferestre
care sa topeasca anotimpurile
in una singura,
poezie in muzica,
muzica intr-o fantana;
ne desparte doar o primavara
a fluierelor mele ce rasuna de departe…
de Marilena Rodica Chiretu
09.03.2010
===============================================
DESCRIERE
Terminat pe la mijlocul deceniului al optulea al secolului al XV-lea, acest tablou complex, ca un vis, pare să spună o poveste care nu şi-a trădat niciodată în întregime semnificaţia , în ciuda eforturilor a numeroşi istorici de artă aflaţi sub vraja ei. Pictura lungă de trei metri, La Primavera urma să fie plasată deasupra unui pat de zi, lettucio. În ea sînt reprezentate nouă figuri semi-mitice într-o livada de portocali. Pînza pare a invita la o lectură de la drepta spre stînga. În partea dreaptă un mînios zefir înaripat urmăreşte o nimfă, care se îndreaptă înspre prim-planul luxuriant. În centru, zeiţa Venus sau poate o Madonă zîmbeşte enigmatic, cu capul într-o parte şi cu ochii fixaţi asupra privitorului. La dreapta ei sunt trei fecioare, adunate în cerc. Aceste “Trei Graţii” semnificau în astrologie Soarele, Venus şi Jupiter, spunea Ioan. Una din ele aruncă o privire plină de adoraţie unui frumos Mercur aflat în colţul stîng, pe cînd Cupidon o ţinteşte cu săgeata sa. Mercur însa îi întoarce spatele, înălţînd caduceul spre un norişor sau o urmă de fum pe cer. În ciuda multor încercări, nimeni nu a reuşit să ofere o explicaţie satisfăcătoare tabloului. Fusese concepută viziunea ca un omagiu adus lui Marsilio Ficino şi Academiei neoplatoniciene din vremea lui Boticelli, aşa cum au avansat unii, sau a fost alcătuită ca un avertisment dat tînărului Lorenzo Magnificul, pentru că nu se căsătorise cu fata visurilor sale, care a şi murit la un an după ce pictura a fost terminată ? Se referea oare tabloul la vreo formulă alchimică, după cum susţineu alţi comentatori ? Lipsa unui răspuns face ca fascinaţia exercitată de pictură, să nu se diminueze. Singurul lucru clar este că oferă o viziune tulburătoare, înlănţuitoare, a puterii erosului în universul omenesc. Culianu împărtăşea obsesia lui Boticelli pentru figura zeiţei deoarece simţea limpede că această alcătuire de linii, forme, culori, proporţii îi stimula creativitatea, şi, pe de altă parte, o lega de salvarea lui în momentul tentativei sale de sinucidere. Iar Hillary semăna cu Venus din Primavera, şi din cunoscuta Naştere a zeitei şi, orîcîte zîmbete cenzuratoare punea între el şi această convingere, ştia ca ea fusese femeia blondă pe care o văzuse în viziunea sa.
===============================================
Sandro Botticelli: Primavara
Data: 1478
Stilul: Renascentist
Media: tempera , panel
Dimensions: 203 x 314 cm
Sandro Botticelli - de fapt Alessandro di Mariano Filipepi - (n. 1 martie 1445, Florența – d. 17 mai 1510, Florența) a fost un pictor italian, unul din cei mai mari reprezentanți ai Renașterii italiene. Frumusețea și grația figurilor create de el, precizia liniilor și redarea mișcării fac din lucrările sale o operă ce simbolizează pictura epocii. Caracteristic artei lui Botticelli este și faptul că figurile pictate de el prezintă profunde sentimente umane. Personajele sale cu chipuri ușor melancolice au, în general, o expresie visătoare, Botticelli ne apare ca un cercetător atent al sufletului omenesc. Operele sale, inspirate de teoriile neoplatonice ale lui Marsilio Ficino, animator al "Academiei Florentine", atestă sensibilitatea deosebită și bogata viață lăuntrică a artistului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu