Se afișează postările cu eticheta Descriere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Descriere. Afișați toate postările

vineri, 6 octombrie 2017

Gustave Courbet - Portretul lui Jo

Donna miraculata
,

„De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă
ca hoitul luminând în întuneric.
Nu mi se mai observă fragila mea carcasă,
nici ochiul devenit mai fix şi sferic,

nici zdreanţa mâinilor pe obiecte,
nici mersul, inutil desfigurat de jind,
- ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte,
ca nimbul putregaiului sclipind.“

de Nina Cassian



 



------------------------------------------------------------------------------------ -
Despre poezie:

Cele mai frumoase poezii de dragoste din ultimii 50 de ani. România, în top cu două poeme moderne scrise de Nina Cassian şi Doina Ioanid

Clasamentul a fost întocmit în iulie 2014 de comunitatea londoneză din Southbank Center, cel mai mare centru de creaţie artistică din Europa. Specialiştii au considerat că România merită inclusă cu două creaţii în acest top care a cuprins poezii din 30 de ţări. Nina Cassian şi Doina Ioanid sunt poetele românce apreciate de juriu. Juraţii au evitat creaţii tradiţionale, recunoscute pe plan internaţional, concentrându-se asupra poeziei ultimilor 50 de ani. „Este o diversă selecţie stilistică internaţională a ceea ce am considerat a fi cele mai bune poeme de dragoste“, a precizat James Runcie, liderul literaţilor din Southbank Centre. „Donna miraculata“ a Ninei Cassian a fost publicată în anul 1969 în volumul Ambitus de la Editura pentru Literatură.
Nina Cassian s-a stins din viaţă cu puţin timp înainte ca o poezie de-a sa să fie inclusă în topul celor mai frumoase 50 de poeme de dragoste din ultimii 50 de ani.

------------------------------------------------------------------------------------ -

Pictor: Gustave Courbet
Titlul: Portretul lui Jo
Titlul original: Portrait of Jo, the Beautiful Irish Girl
Data: 1865
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 65 x 54 cm
Unde se găseşte: Nationalmuseum, Stockholm, Suedia

Date despre pictor:

Gustave Courbet, (n. Jean Désiré Gustave Courbet, 10 iunie 1819, Ornans/Franche-Comté - d. 31 decembrie 1877, La Tour-de-Peilz/Elveția) a fost un pictor francez, care a condus mișcarea artistică a realismului în pictura franceză din secolul al 19-lea. Într-unele din operele sale exprimă un naturalism violent, ca în tabloul intitulat Originea lumii, 1866. Angajat în evenimentele politice ale timpului său, a fost ales în conducerea Comunei din Paris din anul 1871. Viața lui coincide cu o perioadă deosebit de furtunoasă di istoria Franței: întoarcerea pe tron a Bourbonilor după căderea lui Napoleon, Revoluția din iulie 1830, Revoluția din 1848, a II-a Republică, al II-lea Imperiu, Comuna din Paris și, în fine cea de-a III-a Republică. În ciuda convingerilor sale republicane, Courbet nu este legat de niciun regim politic al Franței secolului al XIX-lea, rămânând fidel, cum avea să spună el însuși, "regimului libertății"

miercuri, 4 octombrie 2017

Jean-Francois Millet - Culegatoarele de spice

ANIVERSAREA UNUI BARBIZON CU JEAN - FRANCOIS MILLET

Vară

La orizont - departe - fulgere fără de glas
zvâcnesc din când în când
ca nişte lungi picioare de păianjen - smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cântec de lăcuste.

În soare spicele îşi ţin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.

de Lucian Blaga

 



------------------------------------------------------------------------------
Descriere tablou

Culegatoarele de spice
Se pot remarca trei femei - culegatoare de spice. Acestea muncesc pe camp, adunand resturile ramase in urma cositului care tocmai a luat sfarsit. In fundal se pot vedea grupuri de tarani, muncind pe camp. Acestia strang fan, acesta fiind aproape pe sfarsite.
Belsugul snopilor si al carelor pline contrasteaza cu saracia recoltei tarancilor din prim-planul tabloului. Acestea sunt silite sa se multumeasca cu resturile imprastiate pe ogor. Se pare ca aceste femei erau impinse sa faca aceasta munca grea si obositoare din pricina saraciei si a disperarii. Pentru a face insa aceasta munca, strangerea spicelor, ele erau nevoite sa aiba aprobarea proprietarului terenului.
Imaginea satului si a cerului din planul secund pun in valoare talentul extraordinar de peisagist a lui Millet.
Tabloul lui Jean-Francois Millet suprinde si infatiseaza aspecte din cele mai dramatice ale vietii de la tara, departe de imaginea rustica ideala cu care artistii au obisnuit publicul. Jean-Francois Millet zugraveste scena intr-o nota lucida de realism, oferind o detasare totala si monumentala ce impidica privitorul sa nutreasca un simplu sentiment pentru aceste femei, subliniind tocmai demnitatea lor iesita din comun. Mainile femeilor ce culeg spice sunt batatorite, aspre, inrosite si crapate de munca. Millet suprinde intr-un mod absolut original si inedit truda celor trei femei, supranumite la scurt timp “cele trei Gratii ale saracilor”. Pictorul se opreste asupra trupurilor obosite si aplecate ale acestora, fara a lasa insa loc milei, prin faptul ca pune accentul tocmai pe demnitatea si pe extraordinara lor structura morala.
Tabloul “Culegatoarele de spice” a fost expus in 1857, starnind numeroase critici din partea publicului si dezaprobarea specialistilor. Se pare ca, in afara de subiectul in sine – viata de la tara, prezenta fizica a celor trei femei simple (taranci) si realismul cu care acestea sunt portretizate constituie elemente care deranjeaza. Vorbim despre o perioada in care ziarele vremii au pus accent pe trupuri lipsite de gratie, pe maini inrosite de munca.

--------------------------------------------------------------------------
Pictor:Jean-Francois Millet
Titlul: Culegatoarele de spice
Titlul original: Les glaneuses
Data: 1857
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 111 x 84 cm
Unde se găseşte: Musée d'Orsay, Paris, Franta

Date despre pictor:

Jean-François Millet (n. 4 octombrie 1814, Gruchy, Normandia - d. 20 ianuarie 1875, Barbizon) a fost un pictor francez din secolul al XIX-lea. Împreună cu Jean-Baptiste Camille Corot, Théodore Rousseau, Charles-François Daubigny formează grupul Școlii de la Barbizon.

duminică, 24 septembrie 2017

Wladyslaw Czachorski - Scrisoare

Să iubești ...

...cel mai simplu și cel mai greu ,
Mereu crezi că știi,
Mereu înveți ca și când nu ai fi știut.
Iubirea începe abia atunci când înțelegi
Că nu tu iubești
Ci iubirea te alege pe tine
Ca o pasăre mare, albă, cu aripi lungi , fâlfâietoare
îți poposește pe umăr, îți ia sufletul pe-o aripă,
Iar atunci când zboară, sufletul îți e în vibrare cu cel de pe aripa cealaltă
Al celuilalt ...la fel de surprins de zbor și companie,
la fel de fericit și de supus înspre ce va să fie.
Și uite-așa, înveți zborul ei înalt, zbor tăcut și plin de zig-zag între lumi și cer
Și e clar, nu noi iubim, Iubirea ne iubește pe noi ....
Simbioza între două suflete și – o pasăre măiastră ...
...între lumi,
Între început și sfârșit
între trecut , prezent și viitor,
Se săvârșește miraculos în centru ființei, în pragul abisului,
All is one

de Calinici Simona Mirela
 




----------------------------------------------------------------------
Descriere tablou:

Pictura fascinează prin elementele mobilei din cameră.. atît de complicate şi frumoase, ceva din ale romantismului şi antichităţii. Rochia doamnei şi anume culorile palide în contrast cu roşul oferă un anumit mister acestei fiinţe. Se zice că hainele întruchipează într-o oarecare măsură caracterul fiinţei. Net e că femeia e în aşteptarea unei scrisori, unei ştiri, care îi va schimba radical viaţa… În ochii ei se ascunde o nostalgie, probabil un dor de o persoană, pentru care are sentimente de afecţiune. Liniile feţei evidenţiază caracterul domniţei, calmul şi asumarea corectă a situaţiei.
----------------------------------------------------------------------------
Pictor: Wladyslaw Czachorski
Titlul: Scrisoarea
Titlul original:
Data: 1902
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 180 x 94 cm
Unde se găseşte: Colectie privata

Giovanni Boldini - Portretul lui Beatrice Susanne Henriette van Bylandt

Cutremur

Tu eşti aerul, eu harpa
Care tremură în vânt,
Tu te mişti, eu mă cutremur
Cu tot sufletul în cânt.

catren de Mihai Eminescu (1869)




 



----------------------------------------------------------------------
Pictor: Giovanni Boldini
Titlul: Portretul lui Beatrice Susanne Henriette van Bylandt
Titlul original:
Data: 1901
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 180 x 94 cm
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Născut în Ferrara, Italia, în 1842, pictorul Giovanni Boldini s-a stabilit la Paris la vârsta de 29 de ani, unde a devenit „cronicarul“ eleganţei mondene din acea perioadă. A realizat portretele celor mai frumoase şi admirate femei ale vremii, arta lui fiind o reprezentare expresivă a evoluţiei epocii, surprinzând şi noua elită a societăţii, bogată şi rafinată, dornică să îşi arate eleganţa şi statutul social prin modă. Pe atunci, moda începea să se traducă prin arta de a te îmbrăca. Boldini a murit la Paris, în 1931

luni, 18 septembrie 2017

Peter Blake - Reuniunea

Album de prieten

Pentru ca, între noi,
să nu curgă râuri de dor,
vă las cadenţa vorbelor.
Pentru ca, între noi
să nu se întindă pustiul,
vă las grădina gândurilor mele.
Pentru ca, între noi
să nu crească hotare,
vă las o îmbrăţişare.

de Marin Corneliu Dobre

 


---------------------------------------------------------------- -

Descrirea tablou

Acest tablou prezintă o întâlnire între trei prieteni , toți pictori britanici : Howard Hodgkin ( stânga ) , Peter Blake ( mijloc) și David Hockney (dreapta) .
Tabloul a fost pictat de Peter Blake in 1979.
Scena este o ironie, o reinterpretare a picturii , Reuniunea sau " Bonjour Monsieur Courbet" , care prezintă artistul salutând doi prieteni .
Blake transpune această întâlnire nu la țară, cum a făcuto Gustave Courbet, ci în mediul urban din Venice Beach , California .
Spre deosebire de vizitatorii imbracati mai formal, Hockney este în elementul său , îmbrăcat lejer printre panourile publicitare , palmieri si frumoase patinatoare pe role.

--------------------------------------------------------------------------
Pictor: Peter Blake
Titlul:Reuniunea
Titlul original: The Meeting (or Have a Nice Day, Mr. Hockney)
Data: 1979
Stilul: Pop Art
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Tate Gallery, London, UK

Date despre pictor;

Peter Blake a primit in 1956 o diploma a Colegiului Regal de Arta din Londra. Este considerat unul dintre artistii pop de marca ai generatiei sale.
Este cunoscut petru reprezentarea unor imagini populare - The Beatles, Marilyn Monroe si Elvis Presley - si eroi de wrestling ce purtau nume precum Lordul Irlandex Z si Pustiul Zebra Mascat. In aceste lucrari, folosind surse fotografice, Blake isi exploateaza abilitatile tehnice, dand frau liber capacitatii sale de a reda. Pictura sa sugereaza natura caleidocopica. Talentul sau de portretist se regaseste in "Autoportret" o imagine a sa, acoperita cu simboluri ale intereselor sale.

sâmbătă, 16 septembrie 2017

Wassily Kandinsky - PE ALB II


ANIVERSARE ABSTRACTĂ ŞI POETICĂ CU WASSILY KANDINKSY

PRIVIREA

De ce priveşti spre mine printr-o
perdea albă? Eu nu te-am chemat,
nu te-am rugat să mă priveşti
printr-o albă perdea. De ce ea
faţa ar acoperi-o? De ce chipul
nu ţi-l desluşesc de după
cea cortină albă? Nu mă privi prin
alba perdea! Eu nu te-am chemat.
Nu te-am rugat. Printre pleoapele
închise văd cum priveşti spre
mine. De ce priveşti spre mine
prin albe cortine? Voi da la o
parte alba perdea şi-ţi voi
vedea faţa, şi tu pe a mea
vei vedea-o. Dar de ce nu pot
înlătura alba cortină? De ce dânsa
de mine-ascunde
faţa ta?


de Wassily Kandinksy

 



---------------------------------------------------------------- -

Descriere tablou:

Kandinski în tabloul PE ALB II se exprimă prin combinația inteligentă a celor două culori principale în pictura : alb-negru. Kandinsky a folosit culoarea pentru a reprezenta mai mult decât forme si figuri în picturile sale. În acest tablou multiplele dimensiuni ale culorii alb este folosit pentru a reprezenta numeroasele posibilități și oportunități disponibile în viață . Culoarea neagră , pe de altă parte , reprezintă non - existență și moarte . Kandinsky exprimă prin culoarea neagră, tăcerea morții.

--------------------------------------------------------------------------
Pictor: Wassily Kandinsky
Titlul:
PE ALB II
Titlul original: Studie zu Improvisation 3, 1909
Data: 1909; Munich / Monaco, Germania
Stilul: Expresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 94 x 130 cm
Unde se găseşte: Musée National d'Art Moderne, Centre Georges Pompidou, Paris, Franţa

Date despre pictor;

WASSILY KANDINSKY. Considerat unul dintre cei mai importanţi artişti ai secolului al XX-lea, alături de Pablo Picasso şi Henri Matisse, Vasili Kandinski a fost fondatorul artei abstracte: el este în general considerat ca fiind autorul primei picturi non-figurative din istoria artei moderne, o acuarelă realizată în 1910, despre care criticii din epocă au spus că era „abstractă”.
WASSILY KANDINSKY. Pictorul s-a născut pe 4 decembrie 1866, într-o familie de burghezi bogaţi şi moderni din Moscova. În 1871, familia Kadinsky părăseşte Moscova şi se mută la Odessa. De la vârsta de 8 ani, Wassily Kandinksy începe să ia lecţii de pian şi violoncel. Frecventează cursurile liceului clasic şi studiază desenul.
În anul 1885, Wassily Kandinksy se întoarce la Moscova pentru a urma cursurile facultăţii de drept şi apoi lucrează ca profesor la facultate. În 1896 ia o decizie irevocabilă: va deveni pictor. Pleacă la München, unde se afla una dintre cele mai renumite Academii de Artă din Europa acelor vremuri.

Wassily Kandinsky - Improvizaţie 3

ANIVERSARE ABSTRACTĂ ŞI POETICĂ CU WASSILY KANDINKSY

CÂNTEC

Iată omul,
Stă în cerc,
Stă în cercul
Strâmtorării.
Şi e mulţumit.
El cel fără de urechi.
Şi fără de ochi, asemeni.
Şi al sferosoarelui
Sunet purpuriu
Nu ajunge pân-la el.
Tot ce-a fost să cadă,
Ridica-se-va din nou.
Tot ce-a fost să amuţească,
Va cânta.
Şi omul
Fără urechi,
Fără ochi – la fel şi el e –
Şi-al sferosoarelui
Sunet purpuriu
Deja ajunge-va la el,
Îl va atinge.

de Wassily Kandinksy

 



---------------------------------------------------------------- -

Descriere tablou:

Tabloul „Studie zu Improvisation 3, 1909“, o capodoperă a stilului expresionist, a fost realizat de pictorul rus Wassily Kandinksy.
Tabloul „Studie zu Improvisation 3, 1909“ face parte din seria de tablouri „revoluţionare“ pictate de Wassily Kandinksy, începută în 1909, cunoscută sub denumirea „Improvisations“ şi care marchează prima incursiune a artistului rus în domeniul abstractizării.
Imaginea romantică a unui cavaler singuratic care se pregăteşte să asedieze o citadelă reprezintă un simbol clar şi repetitiv în arta lui Wassily Kandinksy, un element care simboliza zorii unei noi epoci, venirea Apocalipsei şi ultima Înviere.
P.S.
Tabloul „Studie zu Improvisation 3, 1909“, o capodoperă a stilului expresionist, realizat de pictorul rus Wassily Kandinksy, a fost vândut cu 21 de milioane de dolari la o licitaţie organizată de casa Christie’s, în anul 2012, la Londra.
--------------------------------------------------------------------------
Pictor: Wassily Kandinsky
Titlul:Improvizaţie 3
Titlul original: Studie zu Improvisation 3, 1909
Data: 1909; Munich / Monaco, Germania
Stilul: Expresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 94 x 130 cm
Unde se găseşte: Musée National d'Art Moderne, Centre Georges Pompidou, Paris, Franţa

Date despre pictor;

WASSILY KANDINSKY. Considerat unul dintre cei mai importanţi artişti ai secolului al XX-lea, alături de Pablo Picasso şi Henri Matisse, Vasili Kandinski a fost fondatorul artei abstracte: el este în general considerat ca fiind autorul primei picturi non-figurative din istoria artei moderne, o acuarelă realizată în 1910, despre care criticii din epocă au spus că era „abstractă”.
WASSILY KANDINSKY. Pictorul s-a născut pe 4 decembrie 1866, într-o familie de burghezi bogaţi şi moderni din Moscova. În 1871, familia Kadinsky părăseşte Moscova şi se mută la Odessa. De la vârsta de 8 ani, Wassily Kandinksy începe să ia lecţii de pian şi violoncel. Frecventează cursurile liceului clasic şi studiază desenul.
În anul 1885, Wassily Kandinksy se întoarce la Moscova pentru a urma cursurile facultăţii de drept şi apoi lucrează ca profesor la facultate. În 1896 ia o decizie irevocabilă: va deveni pictor. Pleacă la München, unde se afla una dintre cele mai renumite Academii de Artă din Europa acelor vremuri.

vineri, 15 septembrie 2017

Ferdinand Hodler - O seară de toamnă

blues

el cântă un blues
în singurătate.
o briză rece de toamnă
cheamă seara
şi ochii ei căprui.

(cav)

 



Descriere tablou:

Tabloul, o oglindă fidelă a realităţii unui peisaj de toamnă, surprinde foarte bine spectacolul de lumină şi culoare, specific acestui anotimp. Peisajul imortalizat de pictor este plin de culori vibrante şi puternice, care se îmbină într-o armonie naturală cu tonurile pale şi şterse. Aici, bogăţia de nuanţe ale culorilor întâlnite în natură se află într-un contrast evident cu solitudinea peisajului, atmosfera generală fiind una contradictorie, lipsită de viaţă, dar electrizantă.
Nota dominantă a tabloului este evidenţiată de cer. De un albastru impur şi greu, cerul este copleşit pe alocuri de tonuri mohorâte de gri, fapt ce induce întregului peisaj o tristeţe latentă, accentuată prin contrastul auriu şi strălucitor al copacilor. Albastrul tern al văzduhului introduce un uşor pesimism al naturii, sentiment confirmat de puhoiul de frunze revărsat de-a lungul aleii.
Personajele principale ale acestui fragment de natură, copacii, se dezvăluie în toată frumuseţea lor coloristică. Mărimea, forma şi culoarea copacilor conferă ansamblului unicitate şi expresivitate personificată, astfel că întregul peisaj prinde o identitate proprie. Copacii, prin jocul de culoare pe care îl afişează, par a fi îmbrăcaţi în haine de gală şi gata pregătiţi să celebreze cu mult fast toamna
Copacii din imagine sugerează şi maturitatea naturii, implicit a peisajului. Coroana copacilor, cândva verde, este acum un ansamblu coloristic de maroniu, galben şi portocaliu, aspect ce aminteşte de faptul că aceşti copaci se pregătesc să moară simbolic, mai întâi prin pierderea culorii verzi, iar mai apoi prin însăşi pierderea funzelor. Din noianul de culori ale tabloului şi gândurile insuflate de acest peisaj mirific, răzbate descrierea principală a anotimpului toamna: o etapă în care natura se bucură să ofere apogeul evoluţie sale. După această expoziţie a ceea ce are mai bun de oferit, natura începe să se pregătească de iarnă - o perioadă de adormire în care se regenerează-, ca mai apoi să reînvie odată cu anotimpul primăvara.
Pământul din tablou este desăvârşit de covorul de frunze aşternut peste verdele ierbii. Frunzele de diferite forme şi mărimi, divers pigmentate, desprinse din copaci, se odihnesc acum în linişte pe pământ, după ce au urmat un dans pe muzica vântului de toamnă. Infinitul gălbui al frunzelor căzute pare a avea o singură menire, să mascheze transformările care vor avea loc la nivelul solului tot mai puţin scăldat de razele binevoitoare ale soarelui.
Aleea din tablou poate să aibă un rol mesianic. Imuabilă, prin mijlocul peisajului, cărarea pare a fi elementul ce prevesteşte că viaţa nu are sfârşit, toamna este doar un drum care trebuie parcurs, iar la capătul acestui drum o altă etapă stă să înceapă.

(cav)
--------------------------------------------------------------------------
Pictor: Ferdinand Hodler
Titlul:O seară de toamnă
Titlul original:
Data: 1892
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 44.5 x 62.5 cm
Unde se găseşte: Colecţie privată

Date despre pictor;

Ferdinand Hodler (14 martie 1853 – 19 mai 1918) pictor elvetian, unul dintre cei mai cunoscuti pictori elvetieni ai secolului al XIX-lea.
Hodler s-a nascut in Berna, fiind cel mai mare dintre cei sase copii ai familiei. Tatal sau, Jean Hodler, aducea un venit sărăcăcios din meseria de dulgher; mama sa, Marguerite, provenea dintro familie de tarani.La varsta de 8 ani, Hodler si-a pierdut tatal si doi frati mai mici din cauza tuberculozei.Mama sa s-a recasatorit cu un pictor decorativ, insa a murit si ea de tuberculoza in 1867 .
Inainte de a implini 10 ani, Hodler a inceput sa-si faca ucenicia in pictura decorativa langa tatal sau vitreg, ulterior fiind trimis sa-si faca ucenicia alaturi de un pictor localnic, Ferdinand Sommer. Primele lucrari ale lui Hodlerau fost peisaje conventionale pe care le vindea turistilor si in magazine. In 1871, la varsta de 18 ani, a plecat pe jos la Geneva sa-si inceapa cariera de pictor.
Lucrarile de maturitate ale lui Hodler au constat din peisaje, compozitii si portrete, lucrate cu un realism viguros. In 1875 a facut o calatorie in Basel, unde a studiat picturile lui Hans Holbein—in special Dead Christ in the Tomb, care l-a influentat foarte mult in tema mortii. In ultima decada a secolului al XIX-lea, lucrarile sale au dezvaluit o combinatie de influente de diferite genuri, incluzand simbolismul si art nouveau. A elaborat un stil pe care l-a numit Paralelism, caracterizat prin gruparea de figuri simetrice aranjate in poze care sugereaza ritualuri sau dans.
A murit in 19 mai 1918 la Geneva lasand in urma o multime de lucrari neterminate care zugravesc orasul.

marți, 18 iulie 2017

Edgar Degas - Dansatoare pe scena

ANIVERSARE CU IZ DE POANTE A LA EDGAR DEGAS

Degas dans desen

aveam
intuiţii empatice
cu Maya Plisetskaya
în costum de in carmin
dansând un bolero despletit
în şuviţe orchestrate pe degete
de nebuloasă cu pulsar
în nucleu

eram
neasemuita lui
iubită impresionistă
dincolo de fantasmele lui Degas
frescă edulcolorată
pe omoplaţi de tablouri
Nu se vede bine de aproape
veniţi aici lângă Gioconda gravidă
cu cel mai androgin zâmbet
posibil

atunci
universul vizibil
era friabil până la quarci;
vulnerabilă până în celule - gândea
şi îmi acoperea claviculele
cu dantelării fractalice
şi săruturi spirale
indivizibile
reale

de Luminita Suse

 



------------------------------------------------------------------------
Ce om mai este şi Degas! Toţi prietenii l-au părăsit; am fost printre ultimii care au trebuit să plece, chiar dacă nu am putut să stau până la sfârşit.

citat din Auguste Renoir

 ------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edgar Degas
Titlul Dansatoare pe scena
Titlul original: L'Etoile
Data: 1878
Stilul: Impresionism
Media: pastel
Locatia: Musée d'Orsay, Paris, Franţa

Descriere tablou

“Dansatoare pe scena/Ballet - L’etoille” a lui Edgar Degas reprezinta un frumos pastel pe monotip, o lucrare artistica deosebita, fascinanta si inedita, cu dimensiuni 58 x 42 cm. E una din cele mai cunoscute lucrari ale celebrului pictor francez Degas, o capodopera a picturii impresioniste.
In lucrare se poate remarca priceperea si delicatetea lui Degas in tehnica pastelului. In aceasta lucrare, se poate remarca faptul ca artistul utilizeaza ca baza un monotip peste care dispune culori, repetand acest experiment si cu alte ocazii. Se poate remarca caracterul viu, inedit si veridic al scenei de balet prezentate. Facand referire la aceste aspecte, vom enunta parerea si observatia pertinenta a lui Georges Riviere: “Dupa ce o sa vedeti pastelul lui Degas, nu o sa mai trebuiasca sa mergeti la Opera”. Cu multa usurinta si cu o desavarsita pricepere Degas a reusit, din cateva tuse, sa redea gratia prim-balerinei si atmosfera baletului, precum si spontaneitatea momentului si placerea dansului. Planul principal inversat, cu protagonista adusa intr-un colt si prezentata de sus in jos, transpune privitorul in loja de opera, permitand sa asistam la un viu spectacol.
Cred ca se poate spune ca Degas a reusit sa reproduca, in cadrul unui spatiu redus, vivacitatea si dinamismul dansului, precum si atmosfera magica a baletului. Puteti remarca albul luminos al materialului vaporos si foarte fin al tuunului. De asemenea, puteti remarca cu usurinta ca pielea balerinei contrasteaza cu tusele rapide in galben si rosu prin care sunt zugravite florile ce ii impodobesc parul si costumatia, dar si cu linia inchisa la culoare a panglicii pe care balerina o poarta la gat.
Fara tagada, credem ca se poate afirma ca aceasta pictura este un simbol emblematic al gratiei si poeziei dansului. E o exprimare exprem de romantica, nu-i asa? Acest lucru pesemne a dus la schimbarea numelui initial al pastelului, Scene de balet, la actualul titlu, Dansatoare pe scena, mult mai ilustrativ.
Cu siguranta, opera constituie una din cele patru scene de dans prezentate de artist la expozitia din 1877, unde nu numai ca a fost primita destul de bine de critici, dar a si fost cumparat de Gustave Coillebotte. Dupa aceasta, opera a fost lasata prin testament in anul 1894, iar in prezent se afla in Muzeul d’Orsay din Paris.

Date despre autor

Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris – d. 27 septembrie 1917, Paris) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care și-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare. Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro este unul din intemeietorii impresionismului. Edgar Degas și-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numește realist. Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă sunt asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit pastelul și a încercat numeroase tehnici de pictură și grafică. A lăsat după el o moștenire originală și multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri și sculpturi.

duminică, 16 iulie 2017

Camille Corot - Dimineata. Dansul nimfelor


ANIVERSARE CU IZ DE IMPRESIONISM FRANCEZ – CAMILLE COROT

Dansul, Ritual, Al Nimfelor

În lanul de nori,
mângâierea cerului,
au crescut
spice de fum
Poarta, visarea,
melodie deschisă
pe un portativ
în note mişcate
suratele vântului
La orizont,
s-a consumat sărutul
dintre cer şi pământ.
Dedesupt
au alergat, nebune,
nimfele apelor,
în braţele copacilor
adânc înrădăcinaţi
în miez de inimi.
Au devorat,
pe de-a-ntregul,
carnea sfântă,
să le crească,
abisal, aripile
deasupra trupurilor
dansate-n ceaţă.
Pescarul de îngeri
şi-a aruncat plasa
purificând extazul
golit de patima
desprinsă
din suflete
jumătăţi rătăcite,
de om.

de Sorana Petrescu Felicia

 

----------------------------------------------------------------------------
Sa fie oare vechea legenda din Mahabharata? Cea in care zeii au taiat oamenii in jumatate si i-au aruncat pe pamânt? Se spune ca de atunci, fiecare dintre noi isi cauta 'jumatatea'...

----------------------------------------------------------------------------
Pictor: Camille Corot
Titlul: Dimineata. Dansul nimfelor
Data: 1850
Material:Ulei pe pânză
Stilul: Impresionism
Dimensiuni: 98 x 131 cm
Deţinător: Muzeul d’Orsay din Paris

Detalii despre tablou:

Pictura a fost admisa la salon de prezentare datorita faptului ca infatisa mai multe siluete feminine zvelte dansand – nimfele, fapt ce era pe gustul personalitatilor academice din acea vreme, interesate mai ales de subiectele cu caracter mitologic.
Cu toate acestea, interesul pictorului Jean-Baptiste Camille Corot nu se concentreaza asupra nimfelor, ci asupra peisajului zugravit “en plein air”, pornind de a realitatea inconjuratoare si de la o stransa comuniune cu natura, aceasta. Se pare ca natura este adevaratul “protagonist” al lucrarii.
Cu toate ca se afla sub semnul si auspiciile unei atmosfere idilice si profund evocatoare, accentuate de prezenta nimfelor, scena reflecta sensibilitatea artistului fata de subiectul ales, respectiv inclinatia sa catre un limbaj realist.
Dansul Nimfelor este rezultatul unui colaj din doua scene diferite. Perdeaua de copaci seamana cu o scena intunecata ce umple scena, intr-o atmosfera de balet. Natura, elementele naturii sunt specifice ultimei perioade din creatia lui Jean-Baptiste Camille Corot, fiind in prim plan, in analog cu personajele portretizate.
Jean-Baptiste Camille Corot a mers de multe ori, pana in anul 1850, in Barbizon, o mica localitate situata in apropierea padurii Fontainbleau si aleasa de un grup de artisti (printre care Charles Francois Daubigny, Jean Francois Millet, Theodore Rousseau, etc.) ca loc al propriilor ateliere de pictura. Se pare ca asa a luat nastere Scoala de la Barbizon, un cenaclu de pictori care doreau sa-si traisca viata in comuniune cu natura, lucrand in aer liber, o idee care s-a numarat printre cele care au impulsionat puternic impresionismul.

Date despre pictor:

Jean-Baptiste Camille Corot (n. 16 iulie 1796 Paris - d. 22 februarie 1875 Paris) a avut o cariera indelungata si prodigioasa, aducandu-si o contributie insemnata in istoria picturii, mai ales in peisagistica. Jean-Baptiste Camille Corot a fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea, eliberand peisagistica de restrictiile impuse de neoclasicism. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, peisajul a facut parte din seria subiectelor artistice care au simtit din plin suflul de modernitare.

sâmbătă, 15 iulie 2017

Rembrandt - Rondul de noapte


ANIVERSARE VÂRSTA DE AUR OLANDEZĂ CU REMBRANDT

Tablouri

Toate muzeele se tem de mine,
Findcă de cîte ori stau o zi-ntreagă
În fața unui tablou,
A doua zi se anunță
Dispariția tabloului.

În fiecare noapte sînt prins furînd
Într-o altă parte a lumii,
Dar mie nici nu-mi pasă
De gloanțele ce-mi șuieră pe la ureche,
Și de cîinii lup care-mi cunosc acum
Mirosul urmelor
Mai bine decît îndrăgostiții
Parfumul iubitei.

Vorbesc tare cu pînzele ce-mi primejduiesc viața,
Le-agăț de nori și de copaci
Și mă dau înapoi să am perspectivă.
Cu maeștrii ,,italieni” poți să legi ușor o conversație.
Ce gălăgie de culori !
Și din cauza asta
Cu ei sînt foarte repede prins,
Văzut și auzit de la distanță,
Parcă aș duce-n brațe papagali.

Cel mai greu se fură Rembrandt :
Întinzi mîna și dai de-ntuneric -
Te apucă groaza. Oamenii lui nu au trupuri,
Ci numai ochi închiși în beciuri întunecoase.

Pînzele lui Van Gogh sînt nebune,
Se-nvîrtesc și se dau peste cap,
Și trebuie să ții bine de ele
Cu amîndouă mîinile,
Că sînt supte de-o forță din lună.

Nu știu de ce Bruegel mă face să plîng,
El nu era mai bătrîn decît mine,
Dar i s-a spus bătrînul,
Fiindcă pe toate le știa cînd a murit.

Și eu caut să-nvăț de la el,
Dar nu pot să-mi țin lacrimile,
Care-mi curg pe ramele lui de aur
Cînd fug cu anotimpurile la subsuoară.

Cum vă spuneam, în fiecare noapte
Fur cîte un tablou
Cu o dexteritate de invidiat,
Drumul fiind însă foarte lung.

Sînt prins pînă la urmă
Și ajung acasă noaptea tîrziu,
Obosit și sfîșiat de cîini,
Ținînd în mînă o reproducere ieftină.

de Marin Sorescu

 

-------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Rembrandt
Titlul: Rondul de noapte
Titlul original:
Data: 1642
Material:Ulei pe pânză
Tehnică: Baroque
Dimensiuni: 363 x 437 cm
Deţinător:

Date despre autor:
Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden – d. 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor și gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale.

DESCRIERE TABLOU:

Misterul tabloului “Rondul de noapte” a lui Rembrandt, dezvăluit?

Pictura “The Night Watch” (Rondul de noapte) a lui Rembrandt a uluit cercetătorii timp de secole, datorită abundenţei de indicii ascunse şi mesaje codate. Se ştia deja că denumirea tabloului nu este cea de acum, ci că pânza se numea iniţial “Compania căpitanului Frans Banning Cocq şi a locotenentului Willem van Ruytenhurch”.
Regizorul Peter Greenaway susţine în filmul său “Nightwatching” (2007) că pictorul a utilizat acel tablou pentru a da în vileag o conspiraţie criminală împotriva celor din clasa conducătoare a Amsterdamului. Terminat în anul 1642, “Rondul de noapte” a fost comandat de către miliţia locală care se dorea a fi imortalizată pe pânză, apelând în acest scop la unul dintre cei mai mari pictori ai vremii.
Potrivit filmului lui Greenaway, artistul a descoperit că cel care era căpitanul miliţiei a fost ucis şi că subalternii şi colegii săi au aranjat ca asasinatul să pară un simplu accident din timpul unor exerciţii de trageri.
De asemenea, “Rondul de noapte”, susţine Greenaway, conţine mesaje ascunse şi ironizează miliţienii, insinuând că unul dintre ei era ga*, iar altul afemeiat. Prezenţa din tablou a tinerei femei a uimit dintotdeauna istoricii de artă, însă acelaşi Greenaway o identifică pe aceasta ca fiind vecina lui Rembrandt şi fiica ilegitimă a lui Rombout Kemp, unul dintre cei care apar în pictură. Aceasta fusese obligată să lucreze într-un bordel, iar faptul că a fost inclusă în tablou doreşte a scoate la iveală acest secret ruşinos, este de părere regizorul.
Acelaşi film intenţionează să rezolve şi enigma sărăciei pictorului. Rembrandt, foarte bogat şi renumit în tinereţea sa, a murit în sărăcie. Greenaway sugerează astfel că miliţienii, supăraţi de sfidarea pictorului, s-au răzbunat pe acesta, distrugându-i reputaţia şi viaţa personală.
Greenaway are o explicaţie pentru identitatea fiecărui personaj din tablou şi ceea ce simbolizează fiecare. El îl descrie pe Rembrandt că pe “un Mick Jagger şi Bill Gates al acelor vremuri” şi explorează în continuare viaţa privată a artistului precum şi relaţiile amoroase ale acestuia.
Tabloul “Rondul de noapte” a fost înconjurat de controverse la vremea sa, însă acum este considerat o capodoperă. Atunci, comandantul Frans Banning Cock s-a plâns că ar fi dorit să iasă mai mult în evidenţă în acest uriaş tablou. Ori, Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra acţiunii înseşi, decât asupra înfăţişării figurilor; pentru el tema este defilarea, mişcarea, acţiunea neobişnuită, şi nu tabloul colectiv tradiţional al unui grup. Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi rechizitelor înviorează excepţional scenă, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziţie de lumini.
Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfăţişează o acţiune care se desfăşoară la lumina unei după-amiezei târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne.

sâmbătă, 8 iulie 2017

Tivadar Kosztka Csontvary - Calareti la Malul Marii


Herghelie de amintiri

Herghelia
Nu este numai de cai!
Amintirile toate
Dacă le scoţi în câmp
Iau aspect de herghelie
Încât, la un moment dat
Oricât ai încerca
Să prinzi din urmă o amintire
Ea va fugi mâncând pământul
În direcţia opusă.

de Mihail Mataringa


---------------------------------------------------------------------------

Pictor: Tivadar Kosztka Csontvary
Titlul:Calareti la Malul Marii,
Titlul original:
Data: 1909
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Expresionism
Dimensiuni: 72 x 171.5 cm
Deţinător: Muzeul Csontváry, Pécs.

Date despre pictor:

Născut: 1853; Kisszeben (Sabinov, Slovakia), Ungaria
Decedat 1919; Budapesta, Ungaria
Naţionalitatea: Maghiar
Tehnica Post-Impresionism, Expresionism

Ceea ce evidentiaza detaliile savarsite de Csontváry sunt dimensiunile panzelor sale, care in unele cazuri ating douazeci si cinci sau treizeci de metri patrati. Cel care a contribuit la pastrarea si conservarea celor mai importante lucrari ale pictorului, a fost un tanar arhitect pasionat de arta picturii, pe nume Gedeon Gerlóczy. Dupa moartea pictorului, rudele sale au hotarat sa liciteze operele pictorului, sperand la niste venituri productive in urma acestei actiuni, fara a realiza valoarea patrimoniala a acestora. Desi conditiile din primul razboi mondial au ingreunat procesul de achizitie al acestor lucrari, arhitectul Gedeon Gerlóczy a reusit sa cumpere cateva panze, in ciuda inconvenientei celor care le foloseau pentru a-si acoperi camioanele si a-si proteja marfurile transportate, avand in vedere largile si utilele dimensiuni ale acestora.

Interpretare tablou:

Lucrarea Calareti la Malul Marii este considerata a fi testamentul pictorului, ultima sa vointa. Vazuta de la distanta, lucrarea nu atrage atentia ca ar iesi din figurativul clasic. Ne este infatisat un grup de calareti aflat pe o plaja, care pare a fi imortalizat in banalitatea unei simple plimbari. Apoi se observa sentimentul de neliniste care guverneaza aceasta lucrare si care mai departe cheama privitorul la o analiza detaliata a fiecarui element. Aceasta neliniste apare din pozitiile cailor, fiecare dintre ei privind catre un unghi diferit. Astfel grupul devine surprins intr-o ratacire, cautand un punct de iesire din acel loc fortificat de ape. Fiecare personaj are o expresie impietrita care nu aduce prea multe concluzii. De asemenea, este o tehnica de pensulatie deja consacrata in figurarea personajelor, o tehnica ce minimizeaza expresia. Insa detaliul care atrage atentia se gaseste in partea dreapta a picturii, in personajele celor doi calareti care apar izolati de restul grupului. Avand ochii reprezentati de doua puncte negre pe niste pete care trimit la culoarea pielii, ei sunt singurii ale caror guri sunt figurate diferit fata de restul personajelor. Ei par sa priveasca restul grupului din pozitia unor cavaleri ingroziti.

Simbolistica clasica poate aduce in acest caz cu usurinta tematica mortii, iar astfel lucrarea devine o intrebare alegorica legata de scopul spiritualitatii, o intrebare care porneste de la motivele cautarii si alegerii unei cai si distanta pe care o masoara aceasta cale ce depaseste cadrul experientei. Prin deformarea pe care cele doua personaje par sa o prezinte la nivelul gurii reiese ca acestea sunt reduse la tacere, sau poate sunt chiar inivizibile pentru restul grupului, devenind astfel descoperite ca elementul ce corespunde puterii singulare a formei silentioase. De asemenea, este greu de ignorat focul care apare in planul secund al picturii ce poate fi confundat initial cu o coasta impadurita de copaci pe timp de toamna. Acest detaliu contribuie la randul lui la interpretarea alegoriei care prezinta eternitatea in forma unui discurs de tip cotidian.

vineri, 7 iulie 2017

Marc Chagall - Aniversarea

ANIVERSARE MARC CHAGALL
UN POET AL PENELULUI

* * *

Sunt feciorul Tău, menit
a se târî pe pământ.
mi-ai dat vopsele-n mână, penelul mi l-ai dat
dar cum ar fi să Te pictez - nu ştiu...
Acest pământ? Cerul? Inima Ta?
Ruinele oraşelor? Fraţii arzând în flăcări?
Ochii mi se umplu de lacrimi, nu văd -
încotro să fug, spre cine să zbor?
Căci există cineva care ne năruie viaţa.
Căci există cineva care ne dă soroc de moarte
şi el anume ar putea să mă ajute
ca tabloul ce-l pictez să lumineze-a bucurie.



de Marc Chagall


------------------------------------------------------------------------
Pictor: Marc Chagall
Titlul: Aniversarea
Titlul original: The Birthday
Data: 1915; Liozna, near Vitebsk, Belarus
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Naïve Art (Primitivism)
Dimensiuni: 99.5 x 80.5 cm
Deţinător: Museum of Modern Art, New York, USA

Date despre pictor:
Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus - d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern. Stilul său de pictură este considerat ca deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și al melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creația sa, la fel ca și orașul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul și-a petrecut copilăria.

Descriere tablou:
„The Birthday” a fost creat de Marc Chagall cu câteva săptămâni înainte de căsătoria cu Bella, pe care a cunoscut-o când era adolescent, în oraşul natal, Vitebsk. Pictura reflectă expresia minunată a iubirii, într-un cadru obişnuit. Chagall pluteşte deasupra Bellei, care ţine în mâini un buchet de flori.
Marc Chagall mărturisea că a ales pictura deoarece îi „era la fel de vitală ca aerul. Mi s-a părut o fereastră prin care pot să-mi găsesc scăparea într-o altă lume.”

Marc Chagall - Dublu portret cu un pahar de vin


ANIVERSARE MARC CHAGALL
PICTORUL CARE A GĂSIT O FEREASTRĂ SPRE ALTĂ LUME.

* * *

Am zugrăvit tavanul şi pereţii -
dansatori, scripcari de scenă
un taur verde, un cocoş neastâmpărat...
Spiritul Creaţiei
vi l-am dăruit
necuvântătorii mei fraţi.

De-acum încolo, în meleaguri supraastrale
unde noaptea-i luminoasă, nu-ntunecată.

... Şi cântecele noastre din nou minunate
auzi-le-vor pământuri substelare
şi seminţeniile ţărilor celeste.

 de Marc Chagall



------------------------------------------------------------------
Pictor: Marc Chagall
Titlul: Dublu portret cu un pahar de vin
Titlul original:
Data: 1917-1918
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Cubism
Dimensiuni: 233×136 cm
Deţinător:
Descriere tablou:
"Dublu portret cu paharul cu vin" e un tablou care imi place intr-un mod deosebit, pentru ca aminteste de inceputurile tuturor cuplurilor de indragostiti. Marc Chagall l-a pictat in 1917, la putin timp dupa casatoria cu Bella, careia ii va dedica, ulterior, si alte compozitii autobiografice trasand evolutia casatoriei lor fericite. Cele doua personaje care apar in tablou sunt chiar Bella, imbracata in alb, si Chagall, levitand, cu paharul de vin in mana, deasupra sotiei sale. Cuplul e vegheat de ingerul iubirii. Aparitia lui transforma tabloul in opera de initiere: jocul si arta se amesteca dincolo de cadrul unei povesti de dragoste, creand senzatia celebrarii nuntii elementelor creatiei. Pamantul (orasul natal bielorus, Vitebsk, cu podurile si bisericile sale), apa (fluviul Daugava), aerul (unde plutesc personajele), focul (soarele) - toate isi gasesc fericit loc in tabloul acesta care inspira optimism si speranta.
In lucrarea de fata, Chagall reuseste sa exprime cele mai obisnuite dorinte umane, de dragoste nesfarsita si inegalabila. Artistul a pictat aceasta lucrare, in timp ce in intreaga lume aveau loc evenimente tragice, cu o imensa incarcatura emotionala, in timpul primului razboi mondial, urmat de revolutia si razboiul civil din Rusia Sovietica. Dar aceasta panza s-a vrut a fi probabil o celebrare a iubirii sale pentru viata, pentru familia sa, pentru sentimental de implinire care il domina atunci.
Bella, frumoasa mireasa, este infatisata intr-o rochie alba, care printr-un decupaj evident permite vederea piciorului imbracat intr-un ciorap violet – provocator. Incaltamintea pare destul de comoda, parca special creata de Chagall pentru calatoria deosebit de lunga a vietii in care ea avea sa-l insoteasca. Mana acoperita de o manusa alba probabil ascunde o verigheta, in cealalta mana tine un evantai inflorat, iar intreaga ei silueta este redata deosebit de gratios. Unul din ochii miresei este acoperit de mana barbatului pe care il poarte pe umeri, lasand sa se vada un singur ochi, care isi indreapta privirea in sus, plina de emotie si nerabdare.
Faptul ca mireasa Bella sustine aceasta “piramida” umana, explica felul in care Chagall isi privea sotia: ca pe o baza, ca pe fundatia acestei familii.
Destul de distrat, aplecat intr-o parte, parca gata sa cada, Chagall se dezvaluie in pielea unui mire absorbit de fericire, imbatat cu iubire, care prin gestul mainii in care tine paharul anunta o lumea intreaga ca tocmai a inceput sarbatoarea lumii lui si doar a lui.
Deasupra celor doi, redata sub forma unui inger, este fiica celor doi, Ida, al carei prezenta parca ii binecuvanteaza si ii protejeaza in acelasi timp.
Imuna la elementele din jur, mireasa materializeaza intr-un comportament specific zeitatilor, tainele crezute de multi simple mituri : zborul fara aripi si mersul pe apa. Dar dragostea te ridica, te face sa plutesti, sa ignori toate legile scrise sau nescrise ale lumii din jur…un univers care conteaza prea putin in momentul implinirii totale. E clar de ce Bella poate zbura si merge pe apa. Ea este de fapt Dumnezeul lui Chagall.
Astfel cei doi, care acum au devenit trei, si care de fapt s-au regasit intr-o singura persoana, facand referire la Divina Treime, pornesc pe drumul plin de incertitudini si aspiratii agitate din lumea Parisului, lasand in urma un trecut menajat cu multa melancolie si dragoste de catre artist, dar plin de rani si de evenimente care ar fi zdruncinat sistematic viata sa si a familei sale, in cazul ramanerii lor acolo.
V. Colorismul lui Chagall cucereste privitorul si in aceasta lucrare, abundand in tonuri calde si armonii vibrate. La fel ca si majoritatea coloristilor in cautare a densitatii aproape lichida a luminii, Chagall a fost de fapt un intimist abordand in creatia asa elemente cu caracter personal.
Prin intermediul culorii, artistul ne transmite mesajul operei sale, creand in interiorul lucrarii un mediu aproape respirabil, culorile fiind atat de profunde, incat au un efect cumulativ, care intrece orice alt element transpus pe panza.
In lucrarea de fata, mirele este redat intr-un contrast simultan de rosu si verde. Verdele, symbol al idealurilor, iar rosul in traditia chineza, simbol al fericirii. Ida, care pluteste deasupra celor doi, este inconjurata de un nor verde, iar vestimentatia este in aceeasi nuanta de violet ca si ciorapul mamei sale. Ida este de fapt o paleta ce intruneste elementele cromatice ale ambelor personaje, un produs al culorilor, a fascinatiei fata de acestea, care il stapanea pe tatal sau.
S-a spus despre Marc Chagall ca, incepand de la Renoir, nimeni inafara de el nu a mai reusit sa inteleaga lumina. In reprezentarea fericirii, a sarbatorii iubirii, acesta foloseste fundalul drept “panou solar”, incalzind intreaga lucrare, intocmai ca intr-o sera. Intr-o jumatate a lucrarii este redat soarele, printr-o sfera simpla, iar cealalta jumatate este scaldata in totalitate in valuri de lumina, dand impersia unui rasarit, unui nou inceput, exprimat prin cele mai ireale tonuri de galben. Acestea sunt aplicate pe suprafete destul de mari si bine definite, transformandu-se, in partea de jos, in sectiuni aproape rosiatice.
Peisajul din partea inferioara, format din vederea asupra orasului, a cladirilor, catedralelor si podul care traverseaza apele verzui, se transforma, datoria marimii personajelor, intr-un covor melancolic, alcatuit din nuante de griuri si brunuri, care se imbina cu raceala verdelui inchis, care parca adanceste apa pe care paseste mireasa pictorului.
Chagall simplifica figurile, acestea devenind plate si unghiulare, imbinate in forme geometrice simple, fiind clara natura cubista a lucrarii. Constructia compozitiei pare relativ simpla si chiar subreda, completand mai mult decat generos in cromatica, in modul pictorului de a se juca cu tonalitatile fiecarei culori.
“ Culoarea este totul. Cand culoarea este corecta, forma este corecta. Culoarea este totul, culoarea este vibratie, ca si in muzica ; totul este o vibratie “(Marc Chagall). Practica spuselor sale ne arat clar ca, prin vibratiile culorilor atent cautate, a luminii intens alicate, Chagall a reusit sa isi inconjoare personajele intr-o aura de optimism si sa transforme simpla lor reprezentare intr-o ofranda inchinata fericirii.

Le Pho - La Fleuriste

ANIVERSARE DANIELA CAUREA

XX

Don Quijote, călare pe-o singură
frunză, cutreieră anotimpul,
jurând că nu se mai împarte
cu nici o femeie, se biciuie seara
cu iasomie şi cu fier îndulcit
cu ienupăr, lecuindu-şi în ciubere
cu lapte superbele-i picioare de sticlă. I se urcă racii pe unghii,
în sânge, şi el jură
mai departe castitatea cuibului
său cu paie ferecate-n lacrimă
de nesomn. Curetzane spăşite
vin să-i cureţe aerul şi vântul
de orice fir de aripă, ce-ar putea
să-i rupă plămânii, luminându-i
auzul şi mersul cu neînflorită
goliciunea lor şi cutreierând
câmpiile cu mult prea verde
senin, cântându-i poemele lui
de poet androgin.
 

de Daniela Caurea
 



----------------------------------------------------------------------------
Daniela Ecaterina Caurea (n. 7 iulie 1951, Târgu Ocna — d. 4 martie 1977, București) a fost o poetă română.

Dupa absolvirea facultatii a devenit profesor in invatamantul superior. Dar, dincolo de catedra statea poeta. A debutat in revista Cronica (1966), dar s-a remarcat ca poet in revista Amfiteatru (1971). Nu a publicat decat doua volume, "Primejdii lirice" si "Cartea anotimpurilor". Cel de-al treilea volum fusese depus la editura Eminescu, dar avea sa apara in 1978.
Dezastrul
Era o seara cu luna plina pe cerul Bucurestilor. Daniela se afla in vizita la Toma Caragiu. Poate ca daca nu ar fi iesit cu totii din apartament pe casa scarii, altfel i-ar fi fost soarta. Trupul neinsufletit al Danielei avea sa fie descoperit de mama sa dupa sase zile de la cutremur, pe malurile Dambovitei, dupa ce a cautat-o la toate spitalele, morgile si corturile Crucii Rosii din Capitala.
A fost cea mai tanara dintre cei 9 scriitori pieriti in cumplitul cutremur. In iulie 1977, Dana urma sa implineasca 26 de ani.
Mormant simplu
Dupa 28 de ani de la cumplitul cutremur din 4 martie 1977, Daniela Caurea se odihneste intru eternitate in cimitirul din Tg. Ocna. Mormantul ei, saracacios, nu l-ai putea descoperi decat cu ajutorul celor care au cunoscut-o. Este doar o cruce de metal inscriptionata cu numele poetei, inconjurata de o sarma de fier.
---------------------------------------------------------------------------
Pictor: Le Pho
Titlul:
Titlul original: La Fleuriste
Data: 1967
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Post-Impresionism
Dimensiuni:
Deţinător:
Date despre pictor:
Născut: 02 August 1907; Thanh Xuân, Hà Nội, Vietnam
Decedat: 2001; Paris, Franţa
Nationalitatea: Franceză, Vietnameză
Tehnică: Post-Impresionism

Ju Duoqi - „Naşterea de ridichi”, replica celebrei „Naşterea lui Venus” de Sandro Botticelli

Ploaie pe Venus

uşor, i se prelinge lacrima pe obraz
un obraz palid care nu cunoaşte culoarea,
ajunge până la gura, o gură strânsă într-un mod bizar,
de unde vorbele dure ies fără jenă şi prea multă reţinere.

acest tablou îţi întunecă privirea
şi îţi amorteşte gândirea

nu o poţi ajuta
pe fata cu ochii cenuşii
să îşi revină

ea nu poate fi salvată.

în curând culorile ei
vor dispărea,
ploaia ce curge peste ea
va avea grijă de asta.

de Victoria Pepa

 


 --------------------------------------------------------------------------------
Autor: Ju Duoqi
Titlul: „Naşterea de ridichi”, replica celebrei „Naşterea lui Venus” de Sandro Botticelli
Artista chineză Ju Duoqi creează imagini cu ajutorul legumelor. Reproduce picturi celebre, folosind varză, ceapă, ardei, cartofi, roșii și alte legume, iar apoi fotografiază rezultatul muncii ei. Unele legume sunt în prealabil tratate, fierte, uscate sau prăjite, pentru a obține diverse nuanțe și materialități. Ultimele legume care ajung pe tablou sunt cele mai perisabile.

Ju Duoqi s-a născut în 1975 în Chongqing, a absolvit Institutul de Arte Plastice Sichuan. A lucrat ca designer de site-uri şi jocuri pe calculator. Ideea de a crea picturi din legume i-a venit în vara anului 2006, atunci când făcea ornamente din boabe de mazăre. De atunci, ea creează două toblouri pe lună, pe care le vinde de la $ 1000 la $ 2000.

La expoziţiile ei pot fi văzute „Libertatea conducând legume pe baricade” (varianta celebrei picturi a lui Eugene Delacroix), „Conopidă Monroe” (versiunea portertului pop a lui Andy Warhol) şi alte reproduceri legumicole după Gustav Klimt, Edvard Munch, Leonardo da Vinci, Van Gogh.

Potrivit lui Ju Duoqi, selecţia legumelor pentru tablouri ține de subiectul acestuia. Deci, pentru „Castraveţi pe Volga”, replică după Ilya Repin („Barcagii pe Volga”), artista a folosit un sos de castravete amar care, susține ea, armonizează cu transpirația barcagiilor.

Tivadar Kosztka Csontvary - Cedrul solitar

uşa

cum ai deschis o uşă
spre suflet
cum ai întâlnit prieteni
nu te mai mişti liber.


ne iubim pe furiş
siguri că nu ne putem vindeca
de fericire într-o jumătate de clipă.

de partea cealaltă
încerci să faci altceva
chiar dacă se lasă noaptea
te mişti liber.

(cav)


---------------------------------------------------------------------------
Pictor: Tivadar Kosztka Csontvary
Titlul:Cedrul solitar
Titlul original:
Data: 1907
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Expresionism
Dimensiuni: 194 x 248 cm
Deţinător: Muzeul Csontváry, Pécs.

Date despre pictor:
Născut: 1853; Kisszeben (Sabinov, Slovakia), Ungaria
Decedat 1919; Budapesta, Ungaria
Naţionalitatea: Maghiar
Tehnica Post-Impresionism, Expresionism

Interpretare tablou:
Maleabilitatea unui geniu vizionar se traduce in cazul acesta prin intemeierea unei lumi a visului, printr-o maniera individuala care genereaza explozii de forte naturale si spirituale. Sunt forte ale naturii: munti uriasi, cascade terifiante, vulcani in flacari; si forte care creeaza lumea: forta universului care creaza si devasteaza in acelasi timp, forta de materializare a timpului, forta vitala ca simbol al reinoirii. Aceasta materializare a timpului se imprima in mod evident in opera Cedrul Solitar care figureaza o aparitie straveche ce nu poate fi eliminata vreodata din Univers de vreo alta o forta, o aparitie atotputernica, un mod de „figurare” a infigurabilului motiv al eternitatii. Reprezentarea cedrului este dependenta de titlul lucrarii si impune un simbol al tragediei, cauza a singuratatii in care Csontváry s-a scufundat pe parcursul vietii. Cedrul devine in acest mod un mijloc de infatisare a unui autoportret.
Csontváry aplica culoarea bazata pe ulei intr-un mod inedit, iar faptul ca savarseste un lucru si apoi il face sa para altceva, in mod premeditat, se observa cel mai usor in Cedrul Solitar. Crengile cedrului par sa formeze in partea dreapta un animal cu gat de girafa si cap de pasare si cu cele patru picioare infasurate in jurul copacului, iar radacinile copacului sugereaza de asemenea forma unor picioare de animal. Modul de expresie al lui Csontváry se infaptuieste dintr-o viziune de reprezentare aparent realista pe care o imbogateste cu alternarea luminozitatii, caracterul extraordinar de a folosi culorile si tratarea la scala mare a difractiei culorilor. Astfel, printr-o forma a magiei, pictorul de origine maghiara face ca solutiile sale sa fie autentice.

joi, 6 iulie 2017

Ju Duoqi - „Autoportret” de Van Gogh, făcut din praz

Mancare de praz cu masline

Ingrediente:
8 fire de praz taiate felii
4-5 rosii uscate
o ceapa alba tocata marunt
2-3 catei de usturoi,
piper,boia,curry
3 cartofi taiati felii ff subtiri
1 morcov taiat felii subtiri
50-60 gr masline

Preparare:
Etapa 1: Se taie prazul felii,tocam marunt ceapa,usturoiul,rosiile uscate,feliem morcovul si cartoful si le lasam deocamdata deoparte.
Etapa 2: Intr-o cratita am incins putin ulei de masline si o lingura de unt,am adaugat apoi ceapa,usturoiul si prazul,taiate in prealabil,le-am lasat pe foc pana s-au inmuiat putin apoi am adaugat boiaua si curry-ul,am amestecat bine si apoi am adaugat rosiile uscate si morcovul si le-am lasat si pe acestea un pic sa se inmoaie.Intre timp prazul si-a lasat un pic de zeama asa ca cel putin pentru inceput eu nu am adaugat deloc apa,insa voi o puteti face daca vreti.
Etapa 3: Am lasat totul pe foc cam 30 minute,apoi am adaugat 2 cani de apa si am lasat la fiert,cand prazul s-a mai inmuiat am adaugat si cartofii si i-am lasat sa fiarba bine .Cand cartofii s-au inmuiat ,aprape inainte de a stinge focul cu 10 minute am adaugat maslinele taiate felii.
O mancare delicioasa pentru zilele reci.
Tipul rețetei: Felul principal
Numarul de porții: 4 porții
Timpul de preparare: 20 minute
Timpul de gătire: 1 oră
Gata în: 1 h, 20 m
Dificultate: Foarte ușor
--------------------------------------------------------------------------------




--------------------------------------------------------------------------------
Autor: Ju Duoqi
Titlul: „Autoportret” de Van Gogh, făcut din praz
Artista chineză Ju Duoqi creează imagini cu ajutorul legumelor. Reproduce picturi celebre, folosind varză, ceapă, ardei, cartofi, roșii și alte legume, iar apoi fotografiază rezultatul muncii ei. Unele legume sunt în prealabil tratate, fierte, uscate sau prăjite, pentru a obține diverse nuanțe și materialități. Ultimele legume care ajung pe tablou sunt cele mai perisabile.
Ju Duoqi s-a născut în 1975 în Chongqing, a absolvit Institutul de Arte Plastice Sichuan. A lucrat ca designer de site-uri şi jocuri pe calculator. Ideea de a crea picturi din legume i-a venit în vara anului 2006, atunci când făcea ornamente din boabe de mazăre. De atunci, ea creează două toblouri pe lună, pe care le vinde de la $ 1000 la $ 2000.
La expoziţiile ei pot fi văzute „Libertatea conducând legume pe baricade” (varianta celebrei picturi a lui Eugene Delacroix), „Conopidă Monroe” (versiunea portertului pop a lui Andy Warhol) şi alte reproduceri legumicole după Gustav Klimt, Edvard Munch, Leonardo da Vinci, Van Gogh.
Potrivit lui Ju Duoqi, selecţia legumelor pentru tablouri ține de subiectul acestuia. Deci, pentru „Castraveţi pe Volga”, replică după Ilya Repin („Barcagii pe Volga”), artista a folosit un sos de castravete amar care, susține ea, armonizează cu transpirația barcagiilor.

Ju Duoqi - „Sărut” vegetal, replică după „Sărut” de Gustav Klimt


Cu un sarut in orice clipă sa te-ating...

Te sărut pe pleoape cu buzele-mi fierbinţi,
Şi te ating uşor pe pielea ta catifelată—
Te simt şi eu şi tu mă simţi –
Te ţin închis în inima-mi curată...

Te strîng la piept cu-nduioşare
Şi mă-ncălzesc cu şoaptele –ţi de dor—
Mă chemi ,te simt şi-a ta suflare –
Fierbinte-i ca o clipă pierdută-n nopţi de-amor...

Şi te ating uşor pe faţa-ţi albă ,pe buzele-ţi prea moi
Iar privirile-mi timide în ochii tăi le oglindesc—
Te strîng la piept şi suntem numai noi—
Între stele mii... ce-n ceruri licăresc...

Suntem un suflet şi-o lumină vie
Două inimi ce-nfloresc în zori de zi –
Şi înc-o-ntreagă veşnicie—
Te-oi ţine –n suflet... te-oi iubi...

Şi te sărut pe buzele-ţi dulcii –
Strînse din nectar umplut cu miere—
Eşti cel ce eşti şi-n suflet ai să fii
Eşti cel ce-mi dă putere...

Şi orice clipă care trece –acuma fără noi
E înc-o picătură de iubire şi de dor—
Pe-al meu vis ,pe amîndoi—
În orice zi ,în orice noapte-n orice zor…

de Doiniţa Buţanu...


--------------------------------------------------------------------------------
Autor: Ju Duoqi
Titlul: „Sărut” vegetal, replică după „Sărut” de Gustav Klimt

Artista chineză Ju Duoqi creează imagini cu ajutorul legumelor. Reproduce picturi celebre, folosind varză, ceapă, ardei, cartofi, roșii și alte legume, iar apoi fotografiază rezultatul muncii ei. Unele legume sunt în prealabil tratate, fierte, uscate sau prăjite, pentru a obține diverse nuanțe și materialități. Ultimele legume care ajung pe tablou sunt cele mai perisabile.

Ju Duoqi s-a născut în 1975 în Chongqing, a absolvit Institutul de Arte Plastice Sichuan. A lucrat ca designer de site-uri şi jocuri pe calculator. Ideea de a crea picturi din legume i-a venit în vara anului 2006, atunci când făcea ornamente din boabe de mazăre. De atunci, ea creează două toblouri pe lună, pe care le vinde de la $ 1000 la $ 2000.

La expoziţiile ei pot fi văzute „Libertatea conducând legume pe baricade” (varianta celebrei picturi a lui Eugene Delacroix), „Conopidă Monroe” (versiunea portertului pop a lui Andy Warhol) şi alte reproduceri legumicole după Gustav Klimt, Edvard Munch, Leonardo da Vinci, Van Gogh.

Potrivit lui Ju Duoqi, selecţia legumelor pentru tablouri ține de subiectul acestuia. Deci, pentru „Castraveţi pe Volga”, replică după Ilya Repin („Barcagii pe Volga”), artista a folosit un sos de castravete amar care, susține ea, armonizează cu transpirația barcagiilor.