Cautatorul de sirene
nu, nu sînt ca si voi
nici nu pot fi
nici nu vreau sa fiu.
sînt doar un simplu cautator de sirene printre cioburi de amfore
un locuitor al colibelor marii
un ratacitor al orizonturilor
de cînd ma stiu
de cînd vorbesc limba balenelor albastre
ca pe o melopee a adîncurilor
ca o cautare obsesiva si rece
oftat ascuns în gîndul ca într-o zi le voi gasi,
poate chiar în cel mai nesperat loc
da, eu sînt cautatorul de sirene
si poate ca de fapt
nu vreau decît sa umplu marile
cu noptile albe ale ratacirilor mele,
cu cîntecul trist al tacerii
si cu sentimentul acela ciudat
ca nu sînt singur...
pentru ca eu sînt cautatorul de sirene...
de Virgil Titarenco
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Francesco Primaticcio
Titlul : Odysseus și Sirenele
Titlul original: Odysseus și Sirenele
Data :
Stilul:
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Francesco Primaticcio (30 aprilie 1504 – 1570) a fost un pictor, arhitect si sculptor manierist italian care a trait mai mult in Franta.
S-a nascut in Bologna, s-a pregatit cu Giulio Romano in Mantua si a devenit elevul lui Innocenzo da Imola, a lucrat la decorarea Palatului Te inainte de a castiga o pozitie la Curtea regelui Francis I al Frantei in 1532.
Impreuna cu Rosso Fiorentino a fost unul dintre cei mai importanti pictori care a lucrat la castelul Fontainebleau (unde a facut parte din asa numitul grup „Prima Scoala de la Fontainebleau”).Dupa moartea lui Rosso in 1540, Primaticcio a luat controlul conducerii artistice de la Fontainebleau, furnizand pictori si stucatori din echipa lui, ca de exemplu Nicolò dell’Abate, cu desenele.
Primaticcio si-a pastrat pozitia de pictor al Curtii si in timpul urmasilor regelui Francis, Henry II si Francis II. Capodopera sa, „Salle d’Hercule” de la Fontainebleau, i-a tinut echipa ocupata din 1530 pana in 1559.
Primaticcio a trecut la arhitectura spre sfarsitul vietii, cea mai mare lucrare a lui fiind Capela din Valois de la manastirea Saint-Denis, desi nu a fost terminata dupa moartea lui si a fost distrusa in 1719